ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 730/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, petentul reclamant A. a solicitat anularea a două acte administrative și obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale în cuantum de 100000 euro.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.03.2017 petentul A. a precizat că prin adresa din data de 28.02.2017, emisă în dosarul nr. x/2017 al acestei instanțe, i s-a comunicat, printre altele, obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 50 RON și că are posibilitatea de a formula în condițiile legii, cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin încheierea pronunțată în data de 16 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele.

Conform art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: în materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 RON;

b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 RON".

Astfel, solicitarea din adresa de regularizare a cererii de chemare în judecată, în sensul ca reclamantul să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, are fundament în prevederile legale expuse mai sus.

A mai reținut instanța că, după cum s-a arătat și în jurisprudența Curții Constituționale, faptul că legea fundamentală consacră accesul liber la justiție nu echivalează cu stabilirea unui acces gratuit la serviciul public de justiție, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională să impună taxe judiciare de timbru.

Recursul formulat în cauză

Împotriva încheierii pronunțată în data de 16 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal criticând soluția pronunțată de către instanța de fond pentru netemeinicie și nelegalitate.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

(2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă".

Înalta Curte reține și că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea procesual civilă nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte constată că încheierea din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, în ceea ce privește soluția de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, este o hotărâre definitivă, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În concluzie, văzând dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, aceasta nefăcând parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 16 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2018.