ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3992/2015

Decizia nr. 3992/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. 26959/G/II din 18.06.2013 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 31 din 3 februarie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată, reținând, în esență, că reclamantul a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, republicată, întrucât la data validării mandatului de primar al comunei Caraula, respectiv data de 20.06.2008, reclamantului, aflat în această nouă demnitate, îi reveneau obligațiile prevăzute de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 și anume de renunța la funcția deținută anterior validării mandatului de primar în termen de 15 zile de la alegere, ceea ce nu s-a întâmplat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

3.1. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) teza finală din Legea nr. 176/2010, în sensul că sancțiunea trebuie aplicată într-un termen imperativ de 3 ani de la încetarea stării de incompatibilitate.

Pentru SC B. SRL, consideră recurentul, acest termen s-a împlinit la data de 12.06.2012, când societatea a fost dizolvată.

Pentru SC C. SRL termenul s-a împlinit la data de 20.05.2012, când a fost suspendată temporar activitatea pe o perioadă de 3 ani, iar în cuprinsul acestei perioade societatea a intrat în insolvență, a fost închisă și radiată.

3.2. Prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au fost interpretate greșit de prima instanță, deoarece funcția de primar al comunei Caraula nu implică o incompatibilitate în raport cu funcția de administrator, fiind evident că nu se puteau influența în nici un fel deciziile luate în cadrul Primăriei.

Scopul legiuitorului a fost acela de a interzice obținerea altor venituri în afara celor aferente funcției de primar, prevalându-se de această funcție.

În speță, consideră recurentul, scopul legiuitorului a fost atins prin prisma faptului că nu au fost obținute venituri în cadrul celor două societăți comerciale.

Astfel, SC C. SRL nu a desfășurat activitate în perioada analizată, nu a obținut profit, ci a avut cheltuieli cu salariile pentru două luni anului 2009.

Societatea amintită nu a mai desfășurat activitate începând cu luna iulie 2007, iar începând cu 01.07.2009, nu a mai depus nicio declarație fiscală.

SC B. SRL a fost dizolvată la 12.06.2009, iar recurentul a fost revocat din funcția de administrator prin Hotărârea A.G.A. din 20.05.2008, pentru ambele societăți.

Deși hotărârile nu au fost înregistrate la O.R.C. Dolj, această împrejurare nu conduce la concluzia că recurentul ar fi deținut în continuare calitatea de administrator.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 1 aprilie 2015.

II. Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

În ceea ce privește greșita interpretare a disp.art. 26 alin. (3) teza finală din Legea nr. 176/2010, se constată că prevederea legală invocată nu este aplicabilă în cauză, având în vedere că prin raportul de evaluare contestat nu s-a dispus sancționarea disciplinară a recurentului, pentru a putea fi analizat termenul în care poate fi aplicată sancțiunea.

Raportul de evaluare a fost comunicat Instituției Prefectului Județului Dolj spre informare și luarea măsurilor ce se impun, după rămânerea definitivă a acestuia, iar eventuala sancțiune disciplinară intervine într-o etapă ulterioară, printr-o măsură dispusă de autoritatea prevăzute de lege.

Cu privire la interpretarea prevederilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și la înțelesul termenului de „incompatibilitate”, Înalta Curte reține că funcția de primar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale.

Astfel, simpla deținere a funcției de administrator conduce la existența stării de incompatibilitate, nefiind necesară condiția exercitării în concret a funcției.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese împrejurarea necontestată că recurentul a avut funcția de administrator la SC C. SRL până la data de 20.04.2012, când a fost numit lichidatorul judiciar, iar la SC B. SRL, a avut aceeași funcție până la data de 16.07.2010, când a fost numit lichidatorul judiciar.

În perioada 20.06.2008, când a fost validat mandatul de primar și până la numirea lichidatorului judiciar (16.07.2010/20.04.2012), recurentul a figurat la O.R.C. Dolj ca deținând funcția de administrator.

Este adevărat că încetarea calității de administrator produce efecte de la data manifestării unilaterale de voință, iar nu de la data înscrierii mențiunii în Registrul Comerțului, dat fiind faptul că mențiunile din registru au, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rolul de a asigura opozabilitatea față de terți.

Efecte juridice sub aspectul existenței sau nu a stării de incompatibilitate, în interesul Legii nr. 161/2003, produc înscrisurile care atestă renunțarea în termenul prevăzut de lege la calitatea de administrator al societății comerciale.

Renunțarea la calitatea de administrator al societății comerciale sau revocarea din această funcție trebuie materializată în cuprinsul unui act cu dată certă de înregistrare în evidențele societății comerciale.

Or, în speță, nu există niciun înscris din conținutul căruia să rezulte că recurentul și-a prezentat demisia din funcția de administrator al celor două societăți și care să fie înregistrat în evidențele acestora.

Hotărârea A.G.A. din data de 20.05.2008, deși a fost depusă la dosar, aceasta nu îndeplinește condiția de a avea dată certă, nu este înregistrată în registrele societății, fiind în mod clar întocmită pro causa.

Având în vedere că nu au relevanță împrejurările invocate de recurent, în sensul că societățile nu au avut activitate, nu s-au depus declarații fiscale sau activitatea a fost suspendată pe o perioadă de timp, iar ceea ce interesează este numai deținerea funcției de administrator la societăți comerciale, urmează să se constate că prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întrunite, ducând la respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 31 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2015.