ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 819/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3992 din 10 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 31 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 18 decembrie 2015, a formulat contestație în anulare A., fără a o motiva în fapt și în drept, precizând că motivele le va depune după comunicarea hotărârii.

La termenul de judecată din data de 18 martie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității căii de atac pentru nemotivare în termen, invocată din oficiu, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cu prioritate excepția nulității contestației în anulare formulate de A., în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată.

Contestația în anulare prevăzută de art. 503 C. proc. civ. este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot desființa, în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text legal, decizii definitive pronunțate de instanțele de apel sau recurs, după caz.

Conform dispozițiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ., contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1) (de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de la data rămânerii definitive), sub sancțiunea nulității acesteia.

În speță, contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 18 decembrie 2015, anterior redactării Deciziei nr. 3992 din 10 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestate.

Această hotărâre a fost comunicată contestatorului la data de 4 februarie 2016, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosar.

Având în vedere că nici prin cererea de declarare a căii de atac și nici ulterior contestatorul nu a motivat contestația în anulare, deși a beneficiat de un termen de judecată acordat în acest sens, Înalta Curte reține că nu a fost respectat termenul de motivare a contestației în anulare, astfel încât intervine sancțiunea nulității cererii.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 506 alin. (2) C. proc. civ., se va admite excepția și se va constata nulitatea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea contestației în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3992 din 10 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2016.

Procesat de GGC - MM