ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2312/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2916 din 21.09.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat reclamantul A. împotriva sentinței nr. 18 din 09.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, la data de 25.10.2018, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, arătând că motivele contestației le va depune după ce hotărârea atacată va fi redactată și comunicată.

La data de 05.04.2019, contestatorul a depus motivele contestației în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cererea în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea contestației în anulare, pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 506 din C. proc. civ. statuează în mod expres următoarele: (1) "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii"; (2) "Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia".

Potrivit art. 184 alin. (1) C. proc. civ., "termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel".

În cauză, se constată că Decizia nr. 2916 din 21.09.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, atacată prin prezenta cale extraordinară de atac, a fost comunicată contestatorului la data de 22.11.2018, așa cum rezultă din dovada de înștiințare aflată la dosarul de recurs.

Prin dispozițiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., s-a prevăzut obligația pentru contestator de a motiva contestația în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia, dispoziție ce reprezintă o garanție a termenului rezonabil de desfășurare a procedurii.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. are semnificația unui termen-limită, înăuntrul căruia trebuie să aibă loc comunicarea hotărârii definitive și, totodată, exercitarea contestației în anulare.

Faptul că hotărârea a fost comunicată înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părții interesate să formuleze contestația în anulare oricând după comunicare și până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligația să respecte termenul de 15 zile de la comunicare, instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.

Așadar, părțile nu pot formula contestație în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Termenul de un an prevăzut de dispozițiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiție al persoanelor, determinat de eventualele erori procedurale.

Față de această împrejurare, Înalta Curte constată că termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (2) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 10.12.2018, dată până la care contestatorul avea posibilitatea formulării motivelor contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 506 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2916 din 21 septembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2019.