ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4037/2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, anularea Hotărârii nr. 14/10.07.2015 pronunțate în dosar nr. x/2015 de către Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, anularea Hotărârii nr. 1/17.07.2015 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dată în dosarul nr. x/2015 și respingerea acțiunii disciplinare.

Prin sentința civilă nr. 135 din 25.05.2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 s-a respins cererea promovată de reclamanta A., împotriva pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva sentinței civile nr. 135 din 25 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta A. și pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin decizia nr. 3811 din 8 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 s-au respins recursurile declarate de reclamanta A. și pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței civile nr. 135 din 25 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Împotriva deciziei nr. 3811 din 8 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 a formulat contestație în anulare A., întemeiată în drept pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Deși au fost legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând, în condițiile art. 248 din C. proc. civ., cu prioritate excepția tardivității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este tardivă.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte, verificând respectarea termenului în care a fost formulată contestația în anulare, constată următoarele:

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Decizia instanței de recurs a fost comunicată contestatoarei la data de 01.08.2019 (conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso din dosarul de recurs), iar contestatoarea a formulat contestația în anulare la data de 09.12.2019 (conform ștampilei aplicate pe cererea contestatoarei - dosar).

Termenul pentru introducerea contestației în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, s-a împlinit la data de 17.08.2019, ce cădea într-o zi de sâmbătă, nelucrătoare, situație în care, conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul s-a prelungit până la data de 19.08.2019.

Prin urmare, calea de atac a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Termenul de 1 an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părții posibilitatea de a formula contestația în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.

Oricum, se constată că și termenul de un an a fost depășit, întrucât Decizia nr. 3811/2018 a rămas definitivă la data pronunțării - 08.11.2018, contestația în anulare fiind formulată ulterior acestui moment, la 09.12.2019.

De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 248 C. proc. civ., respectiv art. 506 și art. 185 C. proc. civ., va respinge contestația prezenta contestație în anulare, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3811 din 8 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, ca tardivă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.