ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2172/2016

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 martie 2014, reclamantul A., procuror criminalist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe (MAE), Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Europeana (UE), Serviciul European de Acțiune Externă (EEAS sau SEAE), Politica de securitate și apărare comună (PSAC), Capacitatea Civilă de Planificare și Conducere a UE (CPCC) din cadrul EEAS, European Union Police Mission in Afghanistan (EUPOL Afganistan), B., Comandantul Operațiilor Civile PSAC ale UE (care este și Directorul Capacității Civile de Planificare și Conducere a UE), C., Șeful Misiunii EUPOL Afganistan, D., Adjunctul Șefului Misiunii EUPOL Afganistan și E., Consilierul Juridic al Șefului Misiunii EUPOL Afganistan anularea Deciziei Șefului Misiunii EUPOL Afganistan, C., de a recomanda autorităților române repatrierea sa, la data de 17 iunie 2013, reintegrarea imediată în cadrul misiunii și plata drepturilor bănești de care a fost lipsit începând din data de 15 iulie 2013 și obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului material în cuantum de 1.374.414,16 euro și a prejudiciului moral în cuantum de 1.000.000 euro cauzate prin emiterea actului administrativ unilateral ilegal, dar și la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 2650 din data de 08 octombrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția necompetenței generale a instanței, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă, Politicii de Securitate și Apărare Comună, Capacitatea Civilă de Planificare și Conducere a UE, European Union Police Mission in Afghanistan, B., C., D. și E.

Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (6) sau (7) ale aceluiași articol, magistratul-asistent apreciind că recursul este admisibil în principiu, sub rezerva ca recurentul-reclamant A. să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei. După analiza raportului în completul de filtru, acesta a fost comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Niciuna dintre părți nu a formulat punct de vedere asupra raportului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, raportat la dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul-reclamant A. trebuia să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, aferentă căii de atac promovate, obligație ce nu a fost adusă la cunoștința recurentului în etapa de verificare/regularizare a cererii de recurs. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat recurentului A. la data de 11 mai 2016, a fost adusă la cunoștința acestuia obligația de a achita 100 lei taxă judiciară de timbru. Potrivit dispozițiilor art. 33 din același act normativ taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Având în vedere faptul că recurentul-reclamant nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul ca netimbrat.