ÎCCJ, decizie (scj.ro #131569)

Act emis de șeful unei misiuni civile a Uniunii Europene. Lipsa caracterului de act administrativ.

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit.c)

O misiune civilă organizată în cadrul PSAC (Politici de Securitate și Apărare Comune) a UE, fără personalitate juridică, subordonată Serviciului European de Acțiune Externă, neavând calitatea  juridică  de  organism sau  instituție  europeană, nu deține capacitate  juridică administrativă pentru a putea fi  asimilată  unei  autorități publice în sensul  art. 2 alin.(1) lit.b)  din Legea  nr. 554/2004, astfel încât actul emis de șeful misiunii prin care unei persoane detașate în cadrul acesteia i s-au comunicat unele aspecte legate de  plata  indemnizației pentru  concediul  medical  nu poate fi apreciat drept act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ.

Decizia nr. 84 din 22 ianuarie 2016

1.Sentința curții de  apel

Prin sentința civilă nr. 1729 din 2.06.2013, Curtea de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins  ca inadmisibilă acțiunea  formulată  de  reclamantul AA împotriva  pârâților Ministerul Afacerilor Externe, Uniunea Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă, Capacitatea Civilă de Planificare și Conducere a UE, European Union Police Mission In Afghanistan, BB- Comandantul Operațiilor Civile PSAC ale UE, CC - Șeful Misiunii EUPOL Afganistan, DD -Adjunctul Șefului Misiunii EUPOL Afganistan, EE - Consilierul Juridic al Șefului Misiunii EUPOL Afganistan, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect:

•anularea Deciziei intitulate „Several Requests" emisă la data de 26.03.2013 de către Șeful Misiunii EUPOL Afganistan, CC;

•obligarea pârâților la plata sumei de 6910,4 Euro cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului material și 20.000 Euro pentru prejudiciul de natură morală, cu dobânda legală aferentă de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

2.Recursul  declarat de  AA

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamantul, invocând   motivul de casare  prevăzut de  art. 488 alin.(1) pct.8 Cod procedură civilă.

Recurentul a  susținut că  legalitatea actelor  șefului  misiunii  trebuie  analizată din punctul de vedere al Planului Operațional  - act normativ adoptat în ianuarie  2013 printr-o decizie a Consiliului  UE – care constituie legea, în sensul art. 2 lit.c) din Legea nr. 554/2004, fiind  asumat de  statul  român față de EUPOL. Conform  pct. 5.2.2 pag 32-33 din Planul Operațional, personalul  secondat rămâne sub autoritatea  totală a  statului secondant iar  potrivit  art. 5 alin.4  din Decizia  2010/279/PESC a Consiliului din 18 mai 2010 privind Misiunea de Poliție a UE în Afganistan (EUPOL Afganistan) toți membrii personalului  detașat  rămân în totalitate  sub comanda autorităților naționale ale statului, fiind  transferat  comandantului  operațiunii  civile controlul  operațional.

Decizia  intitulată „Several Requests”, mai  afirmă recurentul, are natura  unui act  administrativ emis  în baza  transferului  de autoritate  din  partea  statului  român, în temeiul  Planului  Operațional. Șeful misiunii a acționat ca  reprezentant al  statului  român, în baza autorității  cu care a  fost  învestit de  statul român.

Recurentul a  mai  subliniat că  potrivit  art. 8 alin.(2) din Decizia  2010/279/PESC statul  răspunde  de   soluționarea oricăror  plângeri legate de  detașare, formulate  de personal, competența  aparținând  instanțelor naționale.

În fine, recurentul  mai arată că  în  măsura  în care  instanța  considera că  litigiul  supus  judecății  nu este  unul de  contencios administrativ, trebuia să  procedeze  la o calificare  corectă a  cauzei  și să  indice  instanța  competentă  potrivit  dispozițiilor  art. 131, 132 Cod procedură civilă.

3.Apărările intimaților

În recurs au  formulat  întâmpinări  intimații  Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de  Casație și Justiție, Uniunea Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă, Capacitatea Civilă de Planificare și Conducere a  Uniunii Europene, Misiunea de Poliție a Uniunii Europene în Afganistan, BB, Comandantul  Operațiunilor Civile ale Uniunii Europene, CC, Șeful Misiunii EUPOL Afganistan, DD, Consilierul Juridic al Șefului Misiunii EUPOL Afganistan și Ministerul Afacerilor Externe, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimații au susținut  că actul atacat nu  îndeplinește  condițiile pentru a  fi  considerat act  administrativ, nici calitatea emitentului și nici scopul  ori efectele  sale  neputând conduce la  o atare  concluzie.

A fost combătut argumentul referitor la „

transferul  de  autoritate

” de la  Statul  Român către structurile  misiunii EUPOL , arătându-se  că recurentul  confundă  controlul  operațional specific structurilor  de tip militar, cu  competența de a emite acte administrative.

Prin raportul  întocmit de  magistratul  asistent  în temeiul  art. 493 alin.(2) din  Codul de  procedură civilă s-a conchis în sensul admisibilității  căii de atac, prefigurându-se   incidența dispozițiilor alin.(6) al aceleiași prevederi legale,  întrucât problema de drept care se pune în  recurs nu este  controversată.

Niciuna dintre  părți nu a  formulat  punct de  vedere asupra  raportului.

În recurs nu s-au  administrat  înscrisuri noi.

5.Considerentele  Înaltei Curți  asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor  recurentului și a  apărărilor din  întâmpinări, Înalta Curte  constată  că recursul  este nefondat.

Recurentul-reclamant AA a supus controlului de  legalitate pe calea  comună prevăzută de  art. 1 alin.(1), 8 alin.(1) și  18 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 decizia  intitulată „Several Requests” emisă la data de 26.03.2013 de către  șeful  Misiunii  EUPOL Afganistan, CC.

Curtea de  apel a respins acțiunea ca  inadmisibilă, reținând  că decizia  atacată nu este un act  administrativ în sensul  art. 2 alin.(1) lit.c) din Legea nr. 554/2004, nefiind  emisă de  o  autoritate  publică în regim de  putere  publică.

Această soluție este  corectă.

Potrivit definiției legale  din art. 2 alin.(1) lit.c al  Legii nr. 554/2004, actul administrativ este „

actul unilateral cu caracter  individual  sau  normativ emis de o autoritate  publică, în regim de putere  publică, în vederea  organizării  legii  sau a  executării în concret a legii, care  dă naștere, modifică sau  stinge  raporturi juridice

”.

Recurentul-reclamant AA, procuror în cadrul  Parchetului de  pe lângă Tribunalul X, a fost  detașat în cadrul  Misiunii EUPOL Afganistan  începând cu  data de  15.11.2010, pe o perioadă  de  1 an, prin  Hotărârea  CSM – Secția  pentru procurori nr. 1xx/2010; prin hotărâri succesive s-a prelungit perioada detașării până la  data de  11.11.2014.

Misiunea  EUPOL Afganistan este  o  misiune  PSAC (Politici de Securitate și Apărare Comune), face parte din structurile  Capacității Civile de Planificare și Conducere a UE (CPCC), organism din cadrul  Serviciului  European de Acțiune Externă,  aflat sub autoritatea Înaltului Reprezentant pentru  Afaceri  Externe și  Politici de  Securitate (vicepreședinte al CE),  cât și a Comitetului de Politici de  Securitate (PSC- organism al  Consiliului UE).

Misiunea EUPOL  Afganistan a fost  înființată prin  Acțiunea Comună 2007/369/PESC adoptată de Consiliu la 30.05.2007, pentru o perioadă de 3 ani, modificată ulterior prin deciziile Consiliului2010/279/PESC și 2013/240/PESC.

Decizia 2010/279/PESC stabilește obiectivele  și structura  de comandă și control  a EUPOL, precum  și  regulile referitoare la  personalul misiunii, care poate fi personal  detașat de  Statele Membre sau de instituțiile  UE  și personal civil local.

Conform art. 7(3) din decizie, fiecare stat membru  al UE suportă  costurile legate de personalul detașat de către acesta, inclusiv salariile, asigurarea  medicală și  indemnizațiile, altele decât  diurnele  și sporurile  pentru condiții dificile  de  lucru  și de risc.

Totodată, art. 5(4) și art. 6 din același  act normativ, statuează  că personalul detașat rămâne în totalitate sub comanda  autorităților Statului care îl detașează fiind transferat Șefului  Misiunii EUPOL, prin  mijlocirea  structurilor  care  au  înființat misiunea, numai „controlul operațional” asupra personalului  detașat.

În scopul bunei derulări a activităților în teatrul de  operațiuni, Șeful Misiunii EUPOL Afganistan exercită comanda și controlul asupra personalului; emite instrucțiuni privind conducerea  efectivă a misiunii, inclusiv în relația cu personalul detașat; este  responsabil  de disciplina în cadrul  misiunii, însă  acțiunile  disciplinare pot fi exercitate  numai  de  către autoritățile  Statului  Membru.

În acest  cadru, Înalta Curte  constată că, prin  actul atacat, Șeful Misiunii EUPOL i-a comunicat  recurentului că  plata  indemnizației pentru  concediul  medical  în care  s-a aflat în cursul  anului 2012 este  limitată la  un număr de  20 de zile conform OPLAN 2010 și OPLAN 2013 (documente emise de Consiliului Uniunii Europene  pentru EUPOL Afganistan). Rațiunea  acestei reglementări  a fost explicată  pe larg de  intimați și  rezidă în necesitatea  asigurării  efectivității  operaționale a  misiunii, în contextul  specific  zonei  în care  funcționează; în plus, Ministerul Public a comunicat că legislația  națională permite plata unei  compensații  pentru  cele  24 zile  concediu medical neplătit de  EUPOL.

Contrar  recurentului, Înalta Curte nu poate  îmbrățișa  teza  potrivit căreia  actul  atacat  este  emis de  o structură administrativă căreia  i s-ar fi  transferat  anumite  prerogative de  realizare a  administrației  publice de către Statul Român prin  actul de  înființare al misiunii.

Actul de înființare  a  misiunii  demonstrează  că aceasta este  o misiune civilă, fără personalitate juridică, subordonată Serviciului European de Acțiune Externă, dar  fără a  avea  calitatea  juridică  de  organism sau  instituție  europeană; misiunea nu are  capacitate  juridică administrativă și nu  poate fi  asimilată  unei  autorități publice în sensul  art. 2 alin.(1) lit.b)  din Legea  nr. 554/2004. Statul român a transferat numai  controlul  operațional  din  teatrul de  operațiuni, păstrându-și, cum s-a arătat,  toate  celelalte  prerogative în privința   personalului detașat.

În fine, nici  reproșul referitor la  omisiunea  instanței de  fond de a  califica  acțiunea  și de  a-și declina  competența potrivit  art. 131 și 132 Cod procedură civilă,  nu poate fi  primit, în condițiile  în care  practicaua  sentinței atacate  demonstrează  că  prima  instanță a  pus  în discuție  natura  actului atacat și  inadmisibilitatea  acțiunii  iar  reconfigurarea  judiciară a  pretențiilor  reclamantului impunea  schimbarea  obiectului și cauzei cererii  inițiale.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 și al  art. 496 alin.(1) din  Codul de  procedură civilă,  recursul a fost respins ca nefondat.