ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2522/2016

Decizia nr. 2522/2016

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Externe, Uniunea Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă, Politicii de Securitate și Apărare Comună, Capacitatea Civilă de Planificare și Conducere a UE, European Union Police Mission in Afghanistan, B., Comandantul Operațiunilor Civile Psac ale UE, C., Șeful Misiunii Eupol Afganistan, D., Adjunctul Șefului Misiunii Eupol Afganistan, E. - Ofițer Executiv al Misiunii Eupol Afganistan, F., Adjunct al Șefului Unității De Control Intern a Misiunii Eupol Afganistan, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziilor emise la data de 20 iulie 2013 în cauzele disciplinare IIU 14-2013, IIU 15-2013, IIU 16-2013 emise de ofițerul executiv al Misiunii EuPol Afganistan și a deciziilor subsecvente ale șefului Misiunii Eupol Afganistan emise în apelurile formulate în respectivele cauze prin care s-a dispus neefectuarea de cercetări disciplinare în fiecare conform planului operațional precum și obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral în cuantum de 20.000 euro plus a dobânzii legale începând cu data acțiunii și până la data plății efective.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2.441 din 22 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefiind de competența instanței române.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea căii de atac, recurentul a reiterat situația de fapt și a argumentat că deciziile atacate, emise la data de 20 iulie 2013, în cauzele disciplinare IIU 14-2013, IIU 15-2013, IIU 16-2013 și Deciziile subsecvente ale șefului Misiunii EUPOL, reprezintă acte administrative unilaterale, cu caracter individual, emise în baza transferului de autoritate din partea statului român, în temeiul Planului Operațional.

Legalitatea actelor șefului misiunii este analizată din punctul de vedere al Planului Operațional care constituie legea, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Delegarea (transferul) de autoritate asupra personalului secondat (situația recurentului) se face de la Ministerul Public prin Ministerul Afacerilor Externe direct către șeful misiunii, care acționează, astfel, ca reprezentant al Statului Român. Șeful misiunii emite decizii referitoare la personalul detașat, în baza acestui transfer de autoritate, ceea ce conferă respectivelor decizii caracterul de acte administrative, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu Articolul 8(2) al Deciziei 2010/279/PESC, Statul Membru care detașează este responsabil în fața oricărei plângeri în legătură cu detașarea, formulate de sau în legătură cu membrii personalului detașat de statul în cauză. Aceste dispoziții se completează cu cele ale OPlan-ului EUPOL, potrivit cărora competența de soluționare a litigiilor dintre Misiune și personalul secondat aparține instanțelor naționale corespunzătoare. Astfel, este stabilită autoritatea jurisdicțională a statelor participante la misiune, în sensul competenței instanțelor naționale ale fiecărui stat participant, cu privire la soluționarea litigiilor care decurg din sau în legătură cu detașarea.

În cazul în care instanța de fond aprecia că litigiul supus judecății nu este unul de contencios administrativ, trebuia să pună în discuția părților acest aspect, apoi să procedeze la o calificare corectă a cauzei și să indice instanța competentă.

2.1. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul a argumentat, în esență, că în mod corect a reținut instanța de fond că statul român nu a transferat EUPOL autoritatea de a emite decizii administrative cu privire la personalul detașat, ci doar controlul operațional asupra respectivului personal.

Deciziile contestate nu pot fi calificate ca acte administrative, ci sunt acte emise de EUPOL, care nu pot fi contestate în fața instanțelor din România.

2.2. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 mai 2016, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Analizând criticile aduse hotărârii instanței de fond, actele și lucrările dosarului, ca și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena casarea hotărârii primei instanțe, astfel că urmează a fi respins recursul declarat, pe temeiurile și pentru considerentele în continuare arătate.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate pe calea comună prevăzută de art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Deciziile emise la data de 20 iulie 2013 în cauzele disciplinare IIU 14-2013, IIU 15-2013, IIU 16-2013, de ofițerul executiv al Misiunii EUPOL Afganistan și deciziile subsecvente ale șefului Misiunii EUPOL Afganistan, emise în apelurile formulate în respectivele cauze, prin care s-a dispus, urmare a sesizărilor recurentului, neefectuarea de cercetări disciplinare.

Potrivit definiției legale din art. 2 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Recurentul-reclamant A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost detașat în cadrul Misiunii EUPOL Afganistan pe o perioadă de 1 an, prin Hotărârea CSM, secția pentru procurori, nr. 404/2010; prin hotărâri succesive s-a prelungit perioada detașării până la data de 11 noiembrie 2014.

Misiunea EUPOL Afganistan este o misiune PSAC (Politici de Securitate și Apărare Comune), face parte din structurile Capacității Civile de Planificare și Conducere a UE (CPCC), organism din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, aflat sub autoritatea Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politici de Securitate (vicepreședinte al CE), cât și a Comitetului de Politici de Securitate (PSC- organism al Consiliului UE).

Misiunea EUPOL Afganistan a fost înființată prin Acțiunea Comună 2007/369/PESC adoptată de Consiliu la 30 mai 2007, pentru o perioadă de 3 ani, modificată ulterior prin deciziile Consiliului 2010/279/PESC și 2013/240/PESC.

Decizia 2010/279/PESC stabilește obiectivele și structura de comandă și control a EUPOL, precum și regulile referitoare la personalul misiunii, care poate fi personal detașat de Statele Membre sau de instituțiile UE și personal civil local.

Conform art. 5(4) și art. 6 din decizie, personalul detașat rămâne în totalitate sub comanda autorităților Statului care îl detașează, fiind transferat Șefului Misiunii EUPOL, prin mijlocirea structurilor care au înființat misiunea, numai "controlul operațional" asupra personalului detașat.

În scopul bunei derulări a activităților în teatrul de operațiuni, Șeful Misiunii EUPOL Afganistan exercită comanda și controlul asupra personalului; emite instrucțiuni privind conducerea efectivă a misiunii, inclusiv în relația cu personalul detașat; este responsabil de disciplina în cadrul misiunii, însă acțiunile disciplinare pot fi exercitate numai de către autoritățile Statului Membru.

Contrar recurentului, Înalta Curte nu poate îmbrățișa teza potrivit căreia actul atacat este emis de o structură administrativă căreia i s-ar fi transferat anumite prerogative de realizare a administrației publice de către Statul Român.

Actul de înființare a misiunii demonstrează că aceasta este o misiune civilă, fără personalitate juridică, subordonată Serviciului European de Acțiune Externă, dar fără a avea calitatea juridică de organism sau instituție europeană; misiunea nu are capacitate juridică administrativă și nu poate fi asimilată unei autorități publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar șefii misiunii nu au capacitatea de a emite acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Statul român a transferat numai controlul operațional din teatrul de operațiuni, păstrându-și, cum s-a arătat, toate celelalte prerogative în privința personalului detașat.

În fine, nici reproșul referitor la omisiunea instanței de fond de a califica acțiunea și de a-și declina competența potrivit art. 131 și 132 C. proc. civ., nu poate fi primit, în condițiile în care practicaua sentinței atacate demonstrează că prima instanță a pus în discuție natura actului atacat și inadmisibilitatea acțiunii, iar reconfigurarea judiciară a pretențiilor reclamantului impunea schimbarea obiectului și cauzei cererii inițiale.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2.441 din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED