ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2128/2016

Decizia nr. 2128/2016

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20.11.2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, Ministerul Apărării Naționale și Statul Român, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.000.000.000 euro.

În motivare, a arătat că pârâtul O.S.I.M. este depozitar al cererii de brevet de invenție denumită „Sistem Integrat de Baraj Aerian”, Ministerul Apărării Naționale este utilizatorul invenției, iar Statul Român beneficiarul invenției, valoarea prejudiciului fiind apreciată în funcție de importanța economică și strategică a invenției.

La data de 04.12.2014 reclamantul a formulat o cerere precizatoare, prin care a arătat că faptele ilicite pretinse de pârâți sunt următoarele: în privința pârâtului O.S.I.M. - divulgarea invenției înainte să fie publicată, faptă ce constituie infracțiune potrivit art. 62 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1991 și omisiunea de a-l fi chemat pe reclamant pentru susținerea științifică a cererii sale; în privința Statului Român - folosul beneficiilor aduse de invenție. A mai arătat că despăgubirile solicitate sunt în privința O.S.I.M. eliberarea brevetului, iar în ceea ce privește Statul Român, plata unei sume egale cu 0,01% din valoarea menționată în cererea inițială.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 348 din 19 martie 2015, a admis excepția prescripției și a respins acțiunea formulată, de reclamantul A., ca prescrisă. A disjuns acțiunea formulată împotriva Statului Român în vederea suspendării judecății în dosarul disjuns până la soluționarea definitivă a acțiunii în prezentul dosar.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 261/A din 13 aprilie 2016, a respins, ca nefondat, apelul declarat de același reclamant.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs apelantul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Ia data de 30.06.2016 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei Ecris.

Prin revoluția din 6 iulie 2016, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității. în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părților, potrivit rezoluției de comunicare de la data de 23 septembrie 2016, cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 7 octombrie 2016 intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat în scris punct de vedere asupra raportului, prin care a achiesat la concluziile raportorului în sensul că se impune anularea recursului în baza art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (3) din același cod.

În ceea ce privește timbrajul cererii de recurs, se constată că recurentul-reclamant a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, în conformitate cu prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din aceeași lege, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de „motive de casare”.

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sanețiunea nulității.

În completare, art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

În speță, se constată că recurentul nu a indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate vizate de art. 488 pe care se întemeiază recursul și nici nu a formulat critici care să permită încadrarea lor din oficiu în vreunul din aceste cazuri de casare.

Pe calea prezentului recurs a fost atacată decizia nr. 261/A din 13 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 348 din 19 martie 2015 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

În cuprinsul cererii de recurs, au fost invocate aspecte legate de timbrajul cererii de apel, precum și de raporturile de subordonare între părțile aflate în judecată. Recurentul a mai susținut că instanța de apel a dat dovadă de rea-credință în momentul în care s-a solicitat în scris să fie depusă documentația ce ține de folosirea invenției reclamantului.

Înalta Curte constată că niciuna din aceste critici nu au tăcut obiectul analizei în decizia atacată, nereprezentând astfel nici argumente pentru respingerea apelului.

De asemenea, nemulțumirea recurentului a privit și excepția prescripției, susținându-se că aceasta nu se poate aplica, întrucât urmare a deciziei nr. 5140 din 08 noiembrie 2013 în Dosarul nr. x/2/2011, există hotărârea definitivă și irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se arată că prin folosirea invenției în discuție se încalcă Tratatul de la Ottawa și Convenția O.N.U. din 08.04.1982. În acest context au fost invocate prevederile art. 121 alin. (2) din vechiul C. pen. ce reglementează „Prescripția răspunderii penale”.

Față de această problemă, se poate observa că instanța de apel nu a considerat că apelantul ar fi formulat motive sub acest aspect, iar în recurs nu s-a invocat faptul că instanța nu ar fi analizat vreun astfel de motiv.

Prin urmare, se constată că motivele dezvoltate de recurent nu au legătură cu soluția și argumentele din decizia atacată, nefiind susceptibile de a fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceea a nulității recursului.

Prin cererea de recurs, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate, raportat la calitatea de pârât a Statului Român în prezenta cauză.

Excepția în discuție nu vizează procedura de filtru, în care s-a procedat la verificarea încadrării criticilor formulate în situațiile expres prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., ci fondul litigiului dedus judecății, fiind alegate aspecte referitoare la calitatea procesuală pasivă a Statului Român în recurs, astfel că, față de soluția ce urmează a se pronunța, nu se mal impune analizarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI!

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 261/A din 13 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2016.