ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1995/2016

Acțiunea judiciară prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. 163/32/2014, reclamanta SC “A.” SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în continuare: “APDRP”), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - anularea Deciziei nr. 640 din 9 ianuarie 2014 emisă de pârâta APDRP, prin care a fost respinsă contestația administrativă; - anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. 31.331 din 2 octombrie 2013, privind proiectul "Achiziție utilaje prelucrare lemn în localitatea Plopana, județul Bacău" ce face obiectul Contractului de finanțare din 27 mai 2011; - prelungirea duratei de execuție a proiectului fără aplicarea penalităților.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 111 din 28 august 2014, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a anulat actele administrative contestate în cauză și a respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect prelungirea duratei de execuție a contractului fără aplicarea de penalități.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei APDRP, conform O.U.G. nr. 41/2014), care a solicitat casarea, în parte, a acesteia și respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a prezentat istoricul litigiului și a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. - În mod eronat, prima instanță a apreciat că “fapta de a crea cu intenție condiții artificiale de acordare a finanțării nu poate fi sancționată mai aspru, prin anularea retroactivă și totală a contractului, cu recuperarea integrală a sumelor plătite, deoarece prevederile contractuale trebuie raportate la sancțiunile și limitele imperativele prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.” În opinia recurentei, instanța nu a ținut seama de dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, art. 7 alin. (2) din Regulamentul nr. 29/2008, art. 11 (3) intitulat “Încetarea contractului” și art. 17 (4) din Anexa I la contractul de finanțare, precum și de cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. - În mod greșit, judecătorul fondului a reținut că “autoritatea pârâtă a reușit să dovedească doar colaborarea membrilor unei familii pentru dezvoltarea propriilor activități comerciale”. Nu s-a avut în vedere faptul că există relații economice, financiare, de rudenie sau afinitate între cele trei societăți - SC “A.” SRL, SC “B.” SRL și SC “C.” SRL -, fiind fracționate clădirile unde s-au montat utilajele cerute de către fiecare solicitant - SC “A.” SRL și SC “B.” SRL - de la SC “C.” SRL Ca atare, există similitudini și elemente comune între solicitanți care conduc la concluzia că există premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312. În cazul de față, “ajutorul de minimis” a depășit plafonul maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entități juridice care au accesat simultan măsura anterior arătată. În raport de dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011, fracționarea proiectelor, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj, contravine obiectivelor FEADR. Hotărârea pronunțată în cauza C-343/12 constituie un exemplu în ceea ce privește modul de aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, CJUE confirmând jurisprudența anterioară potrivit căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei necesită atât elemente obiective cât și subiective. - Concluzia curții de apel în sensul că nu este îndeplinit elementul obiectiv în speța pendinte nu ține seama de probatoriul administrat din care rezultă că există evidente legături economice și funcționale între cele trei societăți aflate în discuție. - În mod greșit, judecătorul fondului a apreciat că “atitudinea culpabilă a pârâtei este incompatibilă cu principiul comunitar al bunei-credințe, care apără pe reclamantă a cărei conduită ulterioară (…) s-a bazat pe temeinicia verificării condițiilor de eligibilitate de către pârâtă în etapa și în procedura anterioară încheierii contractului de finanțare.” Ambii beneficiari au cunoscut încă de la momentul depunerii cererilor de finanțare condițiile de accesare a finanțării în cadrul Măsurii 312, respectiv condițiile prevăzute în cadrul PNDR 2007/2013, puse la dispoziția acestora atât prin Ghidul solicitantului aferent măsurii accesate, cât și prin informațiile care au fost postate pe site-ul instituției. Nu se poate reține că a existat o eroare ce nu a putut fi depistată în mod rezonabil de către beneficiari și, ca atare, aceștia trebuie exonerați de obligația de rambursare a sumelor acordate în mod necuvenit, din moment ce din acțiunile celor doi beneficiari reiese în mod evident faptul că au conlucrat și au cunoscut că vor realiza investiții complementare, că vor presta servicii către aceeași destinatari, că și-a asigurat unul celuilalt spațiul de desfășurare a activității, că vor folosi capitalul financiar prin rulare de la o firmă la cealaltă. - Structurile A.P.D.R.P. efectuează verificări în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu înseamnă că, în situația în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituții externe cu atribuții de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acțiunile întreprinse. În baza Memoriului justificativ pe care beneficiarul l-a depus la dosarul cererii de finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și a fost selectat în detrimentul altor solicitanți. Intimatei îi revenea în exclusivitate obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate și selecție, precum și îndatorirea de a prezenta documente justificative în acest sens, interesul său fiind acela de a realiza un proiect eligibil; menținerea acestor criterii se verifică inițial, în perioada de evaluare și cea premergătoare semnării contractului, pe tot parcursul implementării proiectului, cât și ulterior realizării acestuia, în perioada de monitorizare. Ca atare, emiterea titlului executoriu reprezintă consecința activității proprii a acestuia, respectiv cea de elaborare și întocmire a proiectului pentru care a fost depusă cererea de finanțare. Soluția pronunțată de instanța de fond ignoră prevederile art. 3 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011, precum și pe cele ale art. 2 pct. 7, art. 4 din Regulamentul nr. 1083/2006.

Apărările formulate în cauză Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, prezentând în detaliu argumentele pentru care consideră că hotărârea instanței de fond este legală, temeinică și motivată cu privire la toate capetele de cerere și pretențiile deduse judecății. Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat următoarele: - aspectele invocate de către recurentă în sprijinul ideii că între cele două firme aflate în discuție există legături au fost analizate cu ocazia întocmirii de către această autoritate publică a Procesului-verbal de control nr. 24.819 din 6 august 2013, prin care s-a concluzionat că SC “A.” SRL are un debit de 0 RON și că nu se confirmă suspiciunea de creare de condiții artificiale, deoarece nu există complementaritate între procesele tehnologice propuse prin proiect, iar investițiile pot funcționa independent; - în raport de dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, fapta de a crea condiții artificiale de acordare a finanțării nu poate fi sancționată cu anularea retroactivă și totală a contractului, cu consecința recuperării integrale a sumelor primite; - soții … au fiecare calitatea de administrator la o societate comercială, fapt ce nu contravine vreunui act normativ, iar fiecare societate este autonomă, deoarece niciunul dintre acționari nu deține părți sociale la cealaltă societate; - investițiile există în teren, funcționează potrivit proiectului și planului de afaceri, nu există complementaritate între procesele tehnologice ale beneficiarilor A. și B., fiecare propune prin proiect echipamente și utilaje pentru două activități diferite - 1621, 1629 A. și 1623, 1629 B. -, produsele obținute sunt diferite - lemn stratificat de către B. și panouri de lemn de către A.; - este corectă aprecierea instanței de fond cu privire la atitudinea culpabilă a autorității recurente care este incompatibilă cu principiul comunitar al bunei-credințe, întrucât intimata a achiziționat utilajele necesare fluxului tehnologic, activitatea productivă se desfășoară conform studiului de fezabilitate, independent și fără contribuția unei alte societăți.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2015, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 3 iunie 2016.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a situației factuale existente în speță și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimata-reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 640 din 9 ianuarie 2014 emisă de pârâta APDRP și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. 31.331 din 2 octombrie 2013, privind proiectul "Achiziție utilaje prelucrare lemn în localitatea Plopana, județul Bacău" ce face obiectul Contractului de finanțare din 27 mai 2011. Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate este nelegală, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 31.331 din 2 octombrie 2013 s-a dispus rezilierea contractului de finanțare mai sus arătat, precum și recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat beneficiarului SC “A.” SRL, în sumă de 412.504,40 RON (echivalentul a 93.464,23 euro), la care se adaugă majorări de întârziere, avându-se în vedere, în esență, următoarele aspecte: - existența unor legături între cele trei societăți - SC “A.” SRL, SC “B.” SRL și SC “C.” SRL - au semnificația creării unor condiții artificiale, în sensul art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală; - investițiile propuse de solicitanții SC “A.” SRL și SC “B.” SRL sunt fracționate, terenul și halele unde sunt montate utilajele cerute prin proiect provin de la aceeași firmă - SC “C.” SRL -, între acționarii celor trei firme există relații de afinitate sau de rudenie, relații economice și financiare cu SC “C.” SRL - care a fracționat terenul și halele -, cele trei societăți folosesc aceleași utilități, dosarele de achiziții conțin aceleași cereri de oferte către C. “D.“ SRL, SC “E.“ SRL și SC “F.“ SRL, aceleași oferte, iar ofertantul câștigător este SC “F. “ SRL, contractele au fost semnate în aceeași zi și au același număr de înregistrare la fiecare beneficiar. Prin Decizia nr. 640 din 9 ianuarie 2014, APDRP a respins contestația formulată de intimată, ca tardiv formulată, apreciind că termenul reglementat de art. 47 din O.U.G. nr. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 nu a fost respectat. 6.1. Prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2014, curtea de apel a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta APDRP prin întâmpinare, pentru următoarele considerente: - pârâta a apreciat că reclamanta este decăzută din termenul de formulare a contestației administrative, deoarece actul înregistrat sub nr. 40 din 16 octombrie 2013 nu cuprindea elementele obligatorii prevăzute de art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, iar contestația înregistrată la APDRP sub nr. 41520 din 13 decembrie 2013 nu a fost formulată în termenul legal; - în cauza de față nu poate interveni sancțiunea decăderii în condițiile în care culpa aparține pârâtei care nu a respectat obligația ca în termen de 5 zile de la primirea actului nr. 40 din 16 octombrie 2013 să informeze partea cu privire la necesitatea completării contestației în sensul cerut de textul normativ anterior arătat. Înalta Curte constată că soluția pronunțată pe excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost contestată prin memoriul de recurs pendinte. 6.2. Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că: „Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.” Prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond “Zemedelie” Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că: "1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.” Înalta Curte apreciază că este greșită concluzia primei instanțe potrivit căreia în cazul proiectului analizat nu sunt îndeplinite cele două elemente la care face referire instanța europeană. În concret, în ceea ce privește elementul obiectiv, judecătorul fondului a arătat că proiectele propuse de SC “A.” SRL și SC “B.” SRL sunt autonome și respectă obiectivele schemei de ajutor de minimis. Instanța de control judiciar reține că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 567/2008, Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de microîntreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură. Art. 52 din Regulamentul nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei, dar și pentru celelalte două proiecte de investiții - are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic. Înalta Curte consideră că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, în condițiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse acte din care să rezulte faptul că intimata avea 9 salariați, conform declarației din data de 15 iulie 2010, dar și că aceștia, dacă ar fi existat, erau diferiți de salariații celorlaltor două entități juridice. De asemenea, este pertinentă susținerea recurentei în sensul că nici obiectivul specific al Măsurii 312, respectiv acela de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către microîntreprinderi, nu a fost atins, deoarece din analiza contractelor de prestări servicii ale celor trei beneficiari rezultă că aceștia își prestează servicii reciproc sau către entitatea juridică în care au calitatea de asociat. În legătură cu obiectivul operațional, instanța de control judiciar reține că, într-adevăr, cei trei beneficiari au fost organizați ca microîntreprinderi care desfășoară activități în sectorul non-agricol, în spațiul rural, însă este de observat faptul că aceștia au un obiect de activitate similar; mai precis, SC “C.” SRL avea activități autorizate codurile CAEN 1621, 1623, 1629, inclusiv activitatea cod CAEN 1610 - tăierea și rindeluirea lemnului - împreună cu codul CAEN 4613 - intermedieri în comerțul cu material lemnos și materiale de construcții, dar și alte coduri CAEN, cum ar fi 4332 - lucrări de tâmplărie și dulgherie -, întrunind astfel calitatea de furnizor de cherestea care a fost trecută și în studiile de fezabilitate ale celor 2 proiecte depuse de beneficiarii SC “A.” SRL și SC “B.” SRL În altă ordine de idei, existența elementului subiectiv presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia. Contrar celor arătate de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod indubitabil faptul că a existat o coordonare deliberată între membrii familiei … cu scopul de a obține fonduri nerambursabile peste pragul de 200.000 euro admis de lege. Pe aspectul analizat, prezintă relevanță cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12 septembrie 2013: “Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă. Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte” (paragrafele 40,41 din hotărâre). De asemenea, prin Nota directoare pentru auditori nr. 22 data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal. Înalta Curte reține că, în speța de față, se regăsesc indicatorii nominalizați în Nota directoare, după cum urmează: - indicatorii externi, fizici - cei trei beneficiari aflați în discuție, independenți din punct de vedere legal, au același sediu social; infrastructura comună și utilitățile necesare pentru funcționarea investițiilor propuse de beneficiarii SC “A.” SRL și SC “B.” SRL sunt asigurate de SC “C.” SRL, investițiile depinzând în întregime de livrarea acestora de către această ultimă societate, care a semnat și contractele de comodat pentru halele unde se vor monta utilajele identificate ca fiind necesare pentru studiile de fezabilitate prezentate de către SC “A.” SRL și SC “B.” SRL - pentru ambele proiecte, furnizorul de cherestea este comun, respectiv SC “C.” SRL, iar acest lucru demonstrează că există relații economice între cele trei firme aflate în discuție; - indicatorii structurali, juridici: - dosarele de achiziții pentru accesarea fondurilor pe Măsura 312 au fost depuse în aceeași zi, respectiv 27 septembrie 2011, și au numere consecutive (13716 și 13717) pentru cei doi beneficiari - SC “A.” SRL și SC “B.” SRL - la fel cum și cererile de finanțare au fost depuse în aceeași zi, și anume 15 iulie 2010, fapt ce demonstrează că cei doi beneficiari au acționat în același sens și cu același scop; - au fost înaintate cereri de ofertă și s-au primit oferte de la aceleași firme - SC “D.“ SRL, SC “E. “ SRL și SC “F. “ SRL, iar ofertantul câștigător în cadrul celor două proiecte a fost același, respectiv SC “F. “ SRL; contractele au fost semnate în aceeași zi și au același număr de înregistrare la fiecare beneficiar; - asociații unici al celor două societăți sunt G. (SC “A.” SRL) și H. (SC “B.” SRL); - SC “C.” SRL, de la care au fost închiriate halele unde s-au amplasat utilajele cerute prin proiect celor două societăți, respectiv SC “A.” SRL și SC “B.” SRL, are unic acționar pe C.; - G. și I. au același domiciliu, ceea ce înseamnă că suntem rude sau afini, inclusiv cu H. care are același nume de familie cu ceilalți doi Înalta Curte consideră că toate aspectele mai sus prezentate confirmă existența elementului subiectiv. Semnificative pe chestiunea aflată în discuție sunt și precizările făcute în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312: “acționarii majoritari ai unei societăți comerciale nu pot avea mai multe proiecte în derulare, în același timp și pentru aceleași tipuri de investiții, în cadrul Măsurii 312.” În legătură cu noțiunea de acționar majoritar, în Ghidul solicitantului se arată că acesta este "o persoană fizică/persoană juridică care este acționar/asociat majoritar în sensul majorității absolute (reprezintă mai mult de jumătate plus unu din totalul acțiunilor/părților sociale) din punct de vedere al acțiunilor/părților sociale în două sau mai multe societăți nu poate solicita fonduri FEADR, în același timp și în cadrul aceleiași măsuri, decât în cadrul unei singure societăți". Potrivit art. 1 din Anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, este considerată “întreprindere orice entitate, indiferent de forma juridică, care desfășoară o activitate economică, inclusiv entitățile care desfășoară o activitate artizanală și alte activități cu titlu individual sau familial, societățile de persoane sau asociațiile care desfășoară în mod obișnuit o activitate economică". Prin Hotărârea CJUE din 27 februarie 2014 pronunțată în cauza C-110/13 HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben, s-au precizat următoarele aspecte: "Art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate „afiliate”, în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă. Se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări". În cauza de față, probatoriul administrat confirmă faptul că întreprinderile analizate au acționat în mod concertat, ca o entitate economică unică. Cu alte cuvinte, nu s-au realizat entități juridice de sine stătătoare, apte să îndeplinească obiectivul general al Măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida în această modalitate structura economică în zona rurală -, ci entități menite de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, după cum în mod corect a susținut autoritatea recurentă, valoarea însumată a finanțărilor pentru cele două proiecte FEADR fiind de 279.454 euro. 6.3. Apărările intimatei care fac trimitere la concluziile și măsurile dispuse prin Procesul-verbal de control nr. 24.819 din 6 august 2013 încheiat de APDRP nu pot fi reținute de către instanța de control judiciar. La baza controlului finalizat prin încheierea acestui proces-verbal a stat suspiciunea de neregulă sesizată prin IRD 01 ”Suspiciune de neregulă/suspiciunea de fraudă nr. 18.535 din 19 iunie 2013, completată cu modificarea IRD nr. 19581 din 28 iunie 2013”. La baza controlului finalizat prin încheierea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. 31.331 din 2 octombrie 2013, a stat suspiciunea de neregulă sesizată prin IRD 01, înregistrată la APDRP sub nr. 29.666 din 18 septembrie 2013. Ca atare, între cele două acte administrative nu se pot face corelații, deoarece neregulile cuprinse în Procesul-verbal de control nr. 24.819 din 6 august 2013 se refereau la complementaritatea dintre procesele tehnologice propuse prin proiect, iar în Procesului-verbal nr. 31.331 din 2 octombrie 2013 neregula vizează dosarele de achiziții și cererile de finanțare. 6.4. Înalta Curte nu poate primi apărările intimatei referitoare la inexistența prejudiciului. Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, prin “neregularitate” se înțelege orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. În mod corect, autoritatea recurentă a invocat caracterul potențial al prejudiciului rezultat ca urmare a încălcării unei norme comunitare; în speța de față, eludarea dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 reprezintă o neregulă cu potențial dăunător, luând în considerare faptul că obiectivele propuse la momentul depunerii cererii de finanțare nu au fost atinse de către societatea intimată. Pe aspectul analizat, prezintă relevanță și considerentele expuse de CJUE în cauzele C-199/03 și C-465/10, potrivit cărora “inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii”. 6.5. În fine, Înalta Curte apreciază ca fiind eronată concluzia primei instanțe în sensul că sumele se restituie în funcție de stadiul execuției proiectului și de limita maximă de 25%, prevăzută de art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011. În realitate, textul normativ invocat nu este aplicabil, deoarece are în vedere o altă ipoteză juridică, respectiv posibilitatea autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene de a face reduceri din sumele solicitate la rambursare/plată, reprezentând cheltuielile efectuate și declarate de beneficiari a indicatorilor de rezultat/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, pentru care beneficiarii și-au angajat răspunderea realizării prin contracte/acorduri/decizii/ordine de finanțare nerambursabilă ori alte tipuri de contracte multianuale, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel. Or, în cazul de față, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede în mod expres faptul că nu se efectuează nicio plată către beneficiarul în privința căruia s-a stabilit că a creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. În același sens, dispozițiile art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contractul de finanțare prevăd în mod expres sancțiunea constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea contractului, respectiv faptul că autoritatea poate înceta valabilitatea acestuia, iar beneficiarul este ținut restituie sumele primite un titlu de finanțare nerambursabilă. În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în baza art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.