ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2014/2017

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 09.05.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP, în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, AFIR) anularea Procesului-verbal de constatarea a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.09.2013 precum și a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 37514/19.11.2013.

Prin sentința nr. 134/07.11.2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat ambele acte administrative. Motivul de casare invocat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) pentru considerente ce au fost încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată în primul rând că instanța de fond, reținând că S.C. A. S.R.L. nu are asociați/administrator/reprezentanți în S.C. B. S.R.L., a tras greșit concluzia că sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate din punct de vedere al beneficiarului. Procedând astfel, nu a observat că au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, art. 7 alin. (2) din Regulamentul nr. 29/2008, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 precum și dispozițiile art. 11 alin. (3) și art. 17 alin. (4) din Anexa I la contractul de finanțare. În al doilea rând, se arată că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011 deoarece a omis să ia în considerare totalitatea legăturilor existente între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., așa cum au fost acestea detaliate în actul de control. În al treilea rând, se susține că în mod nelegal a fost înlăturată apărarea bazată pe faptul că procesul-verbal de constatare nr. x/06.08.2013 a avut ca obiect alte nereguli decât cele care au făcut obiectul verificării finalizate prin procesul-verbal nr. x, anulat de către instanța de fond.

Prin întâmpinare, intimata S.C. A. S.R.L. s-a apărat arătând că niciuna din criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, se arată că, de fapt, echipa de control nu a reținut că societatea ar fi încălcat vreun text legal sau vreo dispoziție contractuală și nici nu rezultă cu claritate dacă i se impută vreo neregulp în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) sau o fraudă în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011. Consideră relevant că să arate că în mod corect instanța fondului a reținut că proiectele derulate de cele două societăți comerciale sunt autonome și că investițiile nu fac parte dintr-un proiect mai mare, divizat în mod artificial pentru obținerea finanțării. Analiza motivului de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), luând în considerare argumentele părților așa cum au fost prezentate prin cererea de recurs și întâmpinare, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Prin procesul-verbal nr. x (numit în continuare Procesul-verbal; dosar fond) emis de Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, numită în continuare AFIR) s-a constatat că între S.C. A. S.R.L. (reclamanta intimată din prezenta cauză), S.C. B. S.R.L. și SC C. S.R.L. există legături care dovedesc fracționarea investiției în scopul obținerii unui ajutor public nerambursabil care depășește plafonul de 200.000 euro. În esență, "legăturile" avute în vedere de autoritatea de control sunt următoarele: - proiectele pentru care S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au obținut finanțarea sunt amplasate în sat Plopana, comuna Plopana, jud. Bacău în baza unor contracte de comodat pentru teren și hale încheiate cu același comodant, S.C. C. S.R.L. iar halele sunt învecinate; - activitățile desfășurate în baza celor două proiecte sunt parțial identice, utilajele sunt aceleași (cf. enumerării de la pagina 21 din Procesul-verbal, fila 45 dos. fond) iar produsele sunt de același tip; - între asociații unici ai celor trei societăți comerciale există legături de familie, dl. D. (asociat la S.C. C. SRL) fiind soțul dnei. E. (asociat la S.C. B. SRL) iar dna. E. și dna. F. sunt "soții de veri" - furnizorul de cherestea pentru S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. este comun, respectiv S.C. C. S.R.L.; - există complementaritate parțială între procesele tehnologice ale S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. Drept urmare, s-a dispus retragerea finanțării acordate reclamantei prin stabilirea în sarcina reclamantei recurente a unei creanțe bugetare de 793.179 RON. De asemenea, a fost retrasă și finanțarea acordată S.C. B. S.R.L. (cf. mai jos, pct. 9).

Contestația administrativă exercitată de reclamanta intimată împotriva Procesului-verbal a fost respinsă prin decizia nr. 37514/19.11.2013 emisă de pârâta recurentă (numită în continuare Decizia).

Instanța de fond a anulat ambele acte administrative, atât Procesul-verbal cât și Decizia, în esență pentru următoarele considerente: În primul rând, actele administrative conțin elemente contradictorii deoarece, deși se referă la reclamanta S.C. A. S.R.L., menționează că examinează apărările beneficiarului S.C. B. SRL (contradicție care apare la pagina 6 și se repetă la pagina 20 din Procesul verbal). În al doilea rând, se arată că în Procesul-verbal se menționează că proiectele întocmite în vederea obținerii finanțării de către SC A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. sunt întocmite de către proiectanți diferiți, fapt de natură să conducă la concluzia lipsei legăturilor dintre societăți. De asemenea, este considerat semnificativ că anterior datei de 13.09.2013 când a fost întocmit Procesul-verbal, aceiași echipă de control a întocmit procesul-verbal nr. x care analizează aceleași elemente și ajunge la concluzia opusă, respectiv că societățile comerciale nu sunt legate; or, arată instanța de fond, acest prim proces-verbal beneficiază de prezumția de legalitate și nu poate fi contrazis de Procesul verbal întocmit ulterior; În sfârșit, bazându-se pe aceiași stare de fapt, instanța a făcut aprecieri contrare autorității arătând că legăturile de familie nu pot fi imputate reclamantei și că, în fapt, societățile sunt distincte și autonome.

După cum s-a arătat, în urma acelorași verificări, AFIR a retras și finanțarea acordată S.C. B. S.R.L., întocmind procesul-verbal nr. x, bazat pe aceiași stare de fapt și pe aceleași legături între cele trei societăți comerciale. SC B. S.R.L. a contestat procesul-verbal precum și decizia prin care autoritatea a respins plângerea administrativă iar prin decizia nr. x pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.06.2016 a fost respinsă definitiv acțiunea îndreptată împotriva acestor acte administrative (dosar nr. x).

Raportat la cele ce preced, la criticile formulate prin cererea de recurs și la apărările din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamantul (CE, Euratom) nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995, privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, "Actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia." (subl. instanței, ICCJ). În același sens, potrivit art. 4 pct. 8 din Regulamantul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor" (subl. instanței, ICCJ). Interdicția referitoare la crearea de condiții artificiale a fost încorporată și în Gidul solicitantului (pentru măsura 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi). De asemenea, același Ghid conține prevederi privind ajutorul de stat, arătând că sprijinul acordat prin această măsură se va face conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a art. 87 și 88 al Tratatului privind ajutorul de minimis și conform prevederilor Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural" și Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis. Ghidul menționează că valoarea totală a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu poate depăși plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 euro/beneficiar. Sintetizând, crearea de condiții artificiale pentru obținerea unei finanțări nerambursabile (ajutor de stat) care depășește valoarea de 200.000 euro/beneficiar, în cazul măsurii 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi este contrară dispozițiilor legale de mai sus pe care reclamanta intimată s-a obligat contractual să le respecte.

Așa cum s-a arătat, autoritatea de control a apreciat că reclamanta împreună cu S.C. B. S.R.L. au creat condiții artificiale prin fracționarea investiției în vederea depășirii plafonului de 200.000 euro/beneficiar și au întemeiat aprecierea pe fapte expres arătate în cuprinsul Procesului-verbal (cf. pct. 6 din prezentele considerente). Aprecierea este parțial de natură tehnică deoarece analizează conținutul proiectelor, a procesele tehnologice și utilajele necesare desfășurării producției. Procesul-verbal este act administrativ și, deci, beneficiază de prezumția de veridicitate ceea ce înseamnă că partea care contestă aspectele de mai sus are obligația să facă dovada contrară. Se observă că sentința face o apreciere contrară Procesului-verbal în lipsa oricărei probe care să încorporeze părerea unui specialist referitoare la legăturile de natură tehnică între procesele tehnologice desfășurate de cele două societăți comerciale. Este adevărat că instanța indică un proces-verbal de control anterior care în baza acelorași fapte face aprecieri contrare, dar simpla variație de opinie a autorității nu reprezintă prin ea însăși motiv de nelegalitate. Așa fiind, contrar aprecierii instanței de fond, Înalta Curte va reține că procesele tehnologice urmate de S.C. A. și SC B. S.R.L. sunt parțial complementare, așa cum se arată în Procesul verbal. În acest context, celelalte aspecte reținute de autoritatea de control (aceiași locație, legături de familie între acționari, furnizor comun de cherestea) converg spre concluzia creerii de condiții artificiale, prin fracționarea investiției, în scopul obținerii unei finanțări care depățeșește plafonul de minimis.

Referitor la celelalte considerente reținute de instanța de fond în cuprinsul sentinței recurate, Înalta Curte constată următoarele: Erorile materiale din cuprinsul Procesului-verbal privind denumirea societății (respectiv referirea eronată la S.C. B. S.R.L. în loc de S.C. A. SRL) nu reprezintă contradicție și nu sunt de natură să conducă la anularea actului administrativ. De asemenea, faptul că proiectele celor două societăți au fost întocmite de proiectanți diferiți, deși reprezintă un argument în favoarea reclamantei intimate luat în considerarea și de autoritatea recurentă prin chiar Procesul-verbal de control, nu este suficient să schimbe convingerea instanței referitoare la crearea de condiții artificiale.

În sfârșit, este semnificativ că prin decizia nr. 1995/16.06.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x, a fost confirmată legalitatea controlului și a aprecierilor autorității referitoare la S.C. B. S.R.L. Decizia este definitivă și se întemeiază în esență pe aceiași stare de fapt, împrejurarea ce întărește concluzia desprinsă din actele și lucrările prezentului dosar.

Așa fiind, Înalta Curte reține aplicarea greșită de către instanța de fond a normelor de drept material arătate la pct. 11 din prezentele considerente, împrejurare ce atrage casarea sentinței în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., va admite recursul și va casa sentința recurată. În rejudecare, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.