ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 346 din 2 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2623/2/20012 s-a dispus, în baza art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului C.M.,  la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată T.M.).

În temeiul art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

În temeiul art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de a consuma băuturi alcoolice după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane.

În temeiul art. 33 lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului C.M., stabilind ca în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) și (3) C. pen., a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de consilierul de probațiune;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să nu conducă nicio categorie de autovehicule.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Z.D.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă - două fapte prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată C.M.) și, respectiv de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. (parte vătămată T.M.), toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.

III. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă promovată în cauză de părțile civile M.C., și M.R.

În temeiul art. 998, 999 și 1003 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009), art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare și art. 50 și 54, alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România a obligat pe inculpații C.M. și Z.D.A., în solidar (inculpatul C.M. corespunzător unei contribuții concurente de 80%, iar inculpatul Z.D.A. corespunzător unei contribuții concurente de 20%), iar alături de inculpatul C.M. pe partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și alături de inculpatul Z.D.A. pe asigurătorul de răspundere civilă S.C. B.C.R. Asigurări S.A., la plata către părțile civile M.C. și M.R. a sumei de 30.000 RON cu titlul de despăgubiri materiale, precum și la plata către fiecare dintre cele două părți civile a sumei de câte 50.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plății, cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (5) C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă T.M.

În temeiul art. 998, 999 și 1003 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009), art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare și art. 50 și 54, alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România a obligat pe inculpații C.M. și Z.D.A., în solidar (corespunzător cotelor de contribuție concurentă de 80%, respectiv 20% anterior menționate), iar alături de inculpatul C.M. pe partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și alături de inculpatul Z.D.A. pe asigurătorul de răspundere civilă S.C. B.C.R. Asigurări S.A., la plata către partea civilă T.M. a sumei de 30.000 RON, cu titlul de daune morale.

A luat act că inculpatul parte vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile Spitalul Județean de Urgență A. și Spitalul Clinic de Urgență "B.A." București.

În temeiul art. 998, 999 și 1003 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009) și art. 50 și 54, alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România a obligat pe inculpații C.M. și Z.D.A., în solidar (corespunzător cotelor de contribuție concurentă de 80%, respectiv 20% anterior menționate), iar alături de inculpatul Z.D.A. pe asigurătorul de răspundere civilă S.C. B.C.R. Asigurări S.A., la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență A. a sumei de 272,10 RON, plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate T.M. în perioada 21 - 22 decembrie 2009, iar către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "B.A." București la plata sumei de 8013 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea aceleiași părți vătămate în perioada 22 decembrie 2009 - 08 ianuarie 2010.

În temeiul art. 998 și 999 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009) și art. 50 și 54, alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România a obligat pe inculpatul Z.D.A. (corespunzător contribuției sale concurente de 20%), iar alături de acesta și pe asigurătorul de răspundere civilă S.C. B.C.R. Asigurări S.A., la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență A. a sumei de 672,64 RON, plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate C.M. în perioada 21 decembrie 2009 - 31 decembrie 2009.

În temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 a dispus prelungirea dreptului de circulație pentru inculpatul Z.D.A. pentru o perioadă de 30 de zile.

În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și art. 55 din Legea nr. 136/1995 a obligat pe inculpatul Z.D.A. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. B.C.R. Asigurări S.A., la plata către partea civilă M.C. a sumei de 744 RON reprezentând cheltuieli cu onorariul apărătorului ales, iar în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. a obligat pe inculpatul C.M. la plata sumei de 2976 RON cu același titlu către partea civilă M.C.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.M. la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În ziua de 21 decembrie 2009, în jurul orei 16:10, lucrătorii Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman au fost sesizați prin intermediul serviciului de urgențe 112 cu privire la faptul că, în urmă cu puțin timp, pe DN52, în apropierea municipiului Alexandria, județul Teleorman, s-a produs un accident de circulație soldat cu victime omenești.

Urmare a acestei sesizări, la fața locului s-au deplasat mai mulți lucrători de poliție din cadrul I.P.J Teleorman care au realizat activitatea de cercetare la fața locului. Cu această ocazie, lucrătorii de poliție au întocmit un proces-verbal de cercetare la fața locului din conținutul căruia rezultă că evenimentul rutier a avut loc pe DN52 și că în accident au fost implicate autoturismul marca S.O., cu numărul de înmatriculare X, condus de Z.D.A. și autoturismul marca D., cu numărul de înmatriculare Y, condus de C.M.

Din datele consemnate în cuprinsul aceluiași proces verbal rezultă că accidentul de circulație a avut loc într-o zonă situată în afara localității, unde nu acționează indicatoare de avertizare sau restricție, iar drumul nu prezintă declivități, nu este acoperit cu zăpadă sau polei (gheață), vizibilitatea fiind bună, în condițiile unui zile cu cer senin.

Cu ocazia cercetării la fața locului, pe partea dreaptă a carosabilului, în sensul de mers spre Alexandria, a fost identificată o urmă de "rulare forțată", despre care s-a stabilit că a fost creată de roțile autoturismului S.O. cu numărul X, după impactul cu celălalt autoturism și nu au fost identificate urme de frânare pe carosabil. În aceleași împrejurări, pe sensul de deplasare Furculești - Alexandria s-a identificat parbrizul autoturismul cu nr. Y, poziționat la 0,4 metri față de axul drumului, iar pe marginea carosabilului, în același sens de mers, au fost identificate o baterie acumulator și o plăcuță de înmatriculare, ambele provenind de la autoturismul D. De asemenea, în zona axului drumului au fost identificate fragmente din plastic și componente provenite de la ambele autoturisme și tot în această zonă au fost evidențiate urme de zăpadă/gheață, cel mai probabil căzute ca urmare a impactului dintre autovehiculele implicate în accident.

Tot în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului s-au consemnat următoarele: "Conducătorul autoturismului D. cu nr. de înmatriculare Y, C.M., nu a fost găsit la fața locului, părăsind locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție".

La activitatea de cercetare la fața locului a participat și un tehnician criminalist din cadrul I.P.J. Teleorman - Serviciul Criminalistic, care a fixat prin fotografiere aspectele constatate cu ocazia desfășurării acestei activități.

Inițial, circumstanțele producerii acestui accident rutier au făcut obiectul dosarului nr. 29/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, însă ulterior, dat fiind faptul că în cauză s-a constatat că unul dintre conducătorii auto implicați, și anume Z.D.A. avea la data de 21 decembrie 2009, gradul profesional de comisar șef de poliție și calitatea de organ al poliției judiciare, prin ordonanța din data de 22 februarie 2010, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unde cercetările au fost continuate în cadrul dosarului nr. 308/P/2010.

Probatoriul administrat în cauză, în legătură cu împrejurările producerii accidentului rutier petrecut în data de 21 decembrie 2009 pe DN52, în care au fost implicați conducătorii auto Z.D.A., posesor din anul 1988, al permisului de conducere nr. X, valabil pentru autovehicule din categoria B și C.M., posesor al permisului de conducere nr. 110876, valabil pentru autovehiculele din categoria B. a relevat următoarele aspecte:

În dimineața zilei de 21 decembrie 2009, în timp ce se afla la locuința părinților săi din localitatea Spătărei, com. Furculești, jud. Teleorman, inculpatul C.M. a participat la sacrificarea unui porc și tot în aceeași zi, acesta a luat parte și la un parastas, context în care, potrivit propriilor susțineri, consemnate în declarația olografă întocmită chiar în ziua producerii accidentului, până în jurul orei 10,20, a consumat circa 3 - 4 pahare cu vin.

În după amiaza zilei de 21 decembrie 2009, în jurul orei 15,30, inculpatul C.M. s-a hotărât să se întoarcă cu autoturismul proprietate personală marca D., având numărul de înmatriculare Y, la locuința sa din municipiul Alexandria, luându-l ca pasager în mașina condusă de el, pe locul din partea dreaptă față, și pe numitul M.I.C., care în acea zi se afla în vizită la bunicii săi din localitatea Ulmeni, com. Bogdana, jud. Teleorman și care locuia în același bloc cu inculpatul. În drum spre mun. Alexandria, inculpatul C.M. l-a luat ca pasager în autoturism și pe partea vătămată/parte civilă T.M., care s-a așezat pe banchetă din spate a mașinii.

Ca atare, în jurul orei 16,00, inculpatul C.M. conducea autoturismul D., cu numărul de înmatriculare Y, pe DN52, din direcția com Furculești județul Teleorman către municipiul Alexandria.

La acea oră, pe sensul opus de mers al autoturismului condus de inculpatul C.M., se deplasa autoturismul marca S.O., cu numărul de înmatriculare X, condus de inculpatul Z.D.A., în interiorul căruia se mai aflau ca pasageri V.G., care ocupa locul din partea dreaptă față, Z.S.A., Z.M. și Z.I.A. (soția și respectiv fiicele inculpatului Z.D.A.), care ocupau locurile de pe bancheta din spate a autoturismului.

Ajunși în dreptul km 9+650 metri, cei doi conducători auto, C.M. și Z.D.A. au fost implicați într-un accident de circulație, în sensul că autoturismul condus de inculpatul C.M. a intrat în coliziune cu autoturismul condus de inculpatul Z.D.A. În urma impactului, astfel cum s-a stabilit referitor la dinamica producerii accidentului prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 328 din 27 octombrie 2011, întocmit de expertul criminalist autorizat C.L. din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, însușit și de expertul parte conf. univ. dr. ing. P.A., autoturismul cu nr. de înmatriculare Y, condus de inculpatul C.M. a fost proiectat înspre înapoi și rotit cu cca. 1300, față de direcția inițială de mers, iar autoturismul cu nr. de înmatriculare X condus de inculpatul Z.D.A. a avut o mișcare plan paralelă de deplasare spre înainte și rotire în sensul acelor de ceasornic, în cursul căreia a părăsit carosabilul pe partea stângă a sensului său de mers. Tot ca urmare a impactului, unul dintre pasagerii din autoturismul D. cu nr. Y, respectiv victima M.I.C., a fost proiectat prin parbriz și a căzut pe carosabil.

Producerea acestui eveniment rutier, a fost adusă la cunoștința autorităților abilitate de către inculpatul Z.D.A. prin intermediul apelului de urgență 112. Drept urmare, în scurtă vreme după impact, la fața locului s-au deplasat cadrele medicale ale Serviciului de Ambulanță Teleorman care i-au transportat la Spitalul Județean Alexandria pe victimele M.I.C., T.M. și Z.S.A. În drum spre Spital, datorită leziunilor grave suferite de pe urma accidentului, M.I.C. a decedat.

În timp ce cadrele medicale desfășurau activități de acordare a îngrijirilor medicale și de preluare a victimelor accidentului, la fața locului a ajuns și agentul de poliție R.D., care, la acea dată, îndeplinea funcția de ajutor al șefului Postului de Poliție Furculești, jud. Teleorman. Ulterior, la locul accidentului au venit încă alți trei lucrători din cadrul I.P.J. Teleorman care au realizat activitatea de cercetare la fața locului. Până la venirea acestora din urmă, agentul de poliție R.D. a discutat cu inculpatul Z.D.A. care i-a spus că el a condus autoturismul marca S., dar că nu cunoaște cine a condus celălalt autoturism implicat în accident. În aceste momente, în zona unde a avut loc evenimentul rutier se afla și inculpatul C.M., care, în contextul discuțiilor purtate, a dat de înțeles agentului de poliție R.D. că s-a aflat în autoturismul D. implicat în accident. Totodată, fiind întrebat de către agentul de poliție R.D. dacă are nevoie de îngrijiri medicale și dacă el este cel care a condus autoturismul D. cu nr. Y, inculpatul C.M., ascunzând adevărul, cel mai probabil, în scopul de a se sustrage răspunderii penale, i-a răspuns lucrătorului de poliție că nu a "pățit nimic" și că nu el a fost persoana care a condus autoturismul implicat în accident, dându-i totodată de înțeles că mașina ar fi fost condusă de una din persoanele luate de ambulanță, astfel că pe baza celor spuse de inculpat, agentul de poliție R.D. i-a permis acestuia să părăsească locul accidentului, considerând, în necunoștință de cauză, că prezenta sa nu era necesară.

În aceleași împrejurări, circulând prin zona producerii accidentului, numitul S.M. din comuna Furculești, jud. Teleorman, a recunoscut autoturismul D., cu numărul de înmatriculare Y, implicat în accident, precum și pe proprietarul acestuia, astfel că oprindu-se la fața locului pentru a vedea ce s-a întâmplat, l-a întrebat pe inculpatul C.M. ce a pățit și cine a condus autoturismul D., însă la fel ca în cazul agentului de poliție R.D., acesta a făcut din nou afirmații mincinoase cu privire la identitatea conducătorului auto implicat în accident, în sensul că i-a spus că nu el a fost cel care a condus autoturismul marca D. Ca atare, pe baza aspectelor ce i-au fost relatate de către inculpatul C.M., martorul S.M. l-a ajutat pe acesta să-și ia bagajele din portbagajul autoturismului D. cu nr. Y și l-a dus până la locuința sa din mun. Alexandria. Potrivit afirmațiilor martorului S.M., în timp ce se deplasau prin zona Spitalului Județean Alexandria, inculpatul C.M. a precizat că nu vrea să fie lăsat la spital, întrucât dorește să meargă mai întâi acasă pentru a-și duce bagajele din care, mare parte, conțineau carne de porc. Ajunși la adresa din mun. Alexandria, martorul S.M. l-a ajutat pe inculpatul C.M. să urce bagajele în apartament, după care a plecat la locuința unei rude.

După ce a ajuns la locuința sa, potrivit propriilor susțineri făcute cu ocazia audierii din data de 13 mai 2010, în intervalul orar 17,00 - 17,10, inculpatul C.M. a consumat băuturi alcoolice, respectiv cca. 300 - 400 ml vin, afirmație reluată și în cadrul declarațiilor ulterioare date în cauză.

După aproximativ o jumătate de oră de la sosirea sa la domiciliu, la locuința inculpatului C.M. situată în mun. A., s-au prezentat lucrătorii de poliție U.D.M. și T.L.I., care purtând mai întâi o discuție cu soția inculpatului, au aflat de la aceasta că nu cunoaște nimic în legătură cu producerea vreunui accident de circulație. În timpul acestei discuții, din baia apartamentului a ieșit inculpatul C.M. care a afirmat că a fost victima unui accident în care a fost implicat autoturismul său care ar fi fost condus de un vecin.

Ulterior, inculpatul C.M. a fost condus de la locuința sa la sediul Poliției Mun. Alexandria, unde, la ora 17,40, i s-a solicitat să efectueze testul cu aparatul marca "D.", în urma căruia s-a constatat că avea o alcoolemie de 0,55 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În continuare, cei doi lucrători de poliție U.D.M. și T.L.I., l-au condus pe inculpatul C.M. la Spitalul Județean Alexandria, pentru a fi examinat din punct de vedere medical și a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În drum spre spital, inculpatul C.M. a revenit asupra aspectelor declarate verbal anterior și a recunoscut în fața celor doi lucrători de poliție care-l însoțeau că el se afla la volanul autoturismului în momentele producerii accidentului.

Ajunși la spital, inculpatul C.M. a fost examinat medical de către dr. C.M., în prezenta căreia acesta a declarat că a consumat circa 400 - 500 ml vin, în intervalul orar 10:00 - 12:00, aspect consemnat în buletinul de examinare clinică întocmit cu acel prilej. Conform procesului-verbal de prelevare întocmit în același context, la orele 18:15 și 19:15, cadrele medicale au prelevat de la inculpatul C.M. două probe de sânge, care au fost înaintate Serviciului de Medicină Legală al Județului Teleorman, spre examinare. Prin adresa nr. 2.910/L/2009 din 05 ianuarie 2010, Serviciul de Medicină Legală al Județului Teleorman, a comunicat că la ora 18:15 inculpatul C.M. a avut în sânge o alcoolemie de 0,75 gr ‰, iar la ora 19:15, o alcoolemie de 0,65 gr ‰.

În aceeași seara, potrivit buletinului de examinare clinică și procesului-verbal de prelevare, atașate la dosar, cadrele medicale de la Spitalul Județean Alexandria au prelevat probe de sânge și de la inculpatul Z.D.A., pe baza cărora ulterior s-a stabilit de către Serviciul de Medicină Legală al Județului Teleorman, conform adresei nr. 2.911/L/2009 din 05 ianuarie 2010, că acesta nu consumase băuturi alcoolice.

În data de 22 decembrie 2009, cadavrul numitului M.I.C. a fost supus unei constatări medico-legale, efectuată de un medic legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală al Județului Teleorman. În concluziile raportului medico-legal de necropsie s-au consemnat următoarele aspecte: "Moartea lui M.I.C. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unui politraumatism cu numeroase fracturi și rupturi de organe interne. Leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur - decelerație, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier, fiind ocupantul unui dintre autovehiculele implicate în evenimentul rutier. Sângele recoltat de la cadavru nu conținea alcool (conf. bul. de analiză nr. 95/c din 26 ianuarie 2010 al S.M.L. Teleorman)".

În urma evenimentului rutier petrecut în data de 21 decembrie 2009 pe DN52 și în care au fost implicate autoturismul marca D., cu numărul de înmatriculare Y, condus de C.M. și autoturismul marca S.O., cu numărul de înmatriculare X, condus de inculpatul Z.D.A., în afară de decesul victimei M.I.C., a rezultat și vătămarea corporală a trei dintre ocupanții acestor două autoturisme, respectiv T.M., care se afla pe bancheta din spate a autoturismului D., C.M., conducătorul auto al acestui autovehicul și Z.S.A., soția inculpatului Z.D.A. care ocupa un loc de pe bancheta din spate a autoturismului S.O. Aceste persoane au fost internate la Spitalul Județean Alexandria în seara de 21 decembrie 2009, cu mențiunea că în ziua următoare, Z.S.A. a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență București, iar partea vătămată/parte civilă T.M. a fost transferat la Spitalul Clinic de Urgență "B.A." București.

Prin raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului Teleorman cu privire la partea vătămată/parte civilă T.M. s-a stabilit că acesta a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire, cu și de corp dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier ce a avut loc la data de 21 decembrie 2012, iar aceste leziuni i-au pus viața în pericol și au necesitat pentru vindecare cca. 120 zile îngrijiri medicale.

La data de 15 septembrie 2010, numitul T.M. a formulat plângere penală împotriva conducătorului auto care a provocat evenimentul rutier în urma căruia a suferit vătămări corporale.

De asemenea, și în privința inculpatului parte vătămată C.M. a fost întocmit un raport de constatare medico-legală de către Serviciul de Medicină Legală al Județului Teleorman prin care s-a concluzionat că acesta a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire, cu și de corp dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier ce a avut loc la data de 21 decembrie 2012, respectivele leziuni necesitând pentru vindecare 16 - 17 zile îngrijiri medicale.

Referitor la victima Z.S.A., Institutul de Medicină legală M.M. București a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. A1/5732/2011 din data de 28 septembrie 2011 ale cărui concluzii sunt în sensul că aceasta a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire de corp dur și care pot data din 21 decembrie 2012, necesitând pentru vindecare 14 - 16 zile îngrijiri medicale, fără ca aceste leziuni să fi pus în pericol viața victimei care nu a rămas cu infirmitate.

Deși numita Z.S.A., ca urmare a evenimentului rutier din data de 21 decembrie 2009 a suferit leziuni traumatice care prin gravitatea lor ar fi putut atrage incidența disp. art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., totuși cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale, aceasta a precizat că nu se constituie parte vătămată și nici parte civilă în cauză, astfel încât, cu privire la această faptă, față de cei doi conducători auto implicați în accident, s-a dispus prin rechizitoriu, conform art. 10 lit. f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. (1), cu referire la alin. (3) C. pen.

Situația de fapt anterior înfățișată și care de altfel concordă cu cea descrisă prin actul de sesizare a instanței, a fost stabilită pe baza coroborării tuturor mijloacelor de probă strânse în cauză în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele cu fotografii judiciare efectuate la locul accidentului, de schița locului accidentului și de alte procese-verbale întocmite de organele de cercetare penală cu prilejul efectuării unor activități de cercetare la fața locului, raportului medico-legal de necropsie întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului Teleorman cu privire la victima decedată M.I.C., rapoartele de constatare medico-legală întocmite de Serviciul de Medicină Legală al Județului Teleorman cu privire la partea vătămată/parte civilă T.M. și la inculpatul/parte vătămată C.M., buletinele de examinare clinică și procesele de prelevare a probelor biologice întocmite de Spitalul Județean Alexandria în privința inculpaților C.M. și Z.D.A., adresele nr. 2.910/L/2009 și nr. 2.911/L/2009 din 05 ianuarie 2010 întocmite de Serviciul de Medicină Legală al Județului Teleorman cu privire la alcoolemia inculpaților C.M. și Z.D.A., raportul de expertiză criminalistică nr. 328 din 27 octombrie 2011, întocmit de expertul criminalist autorizat C.L. din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, punctul de vedere la raportul de expertiză criminalistică nr. 328 din 27 octombrie 2011, întocmit de expertul parte conf. univ. dr. ing. P.A., declarațiile din cursul urmăririi penale ale părților vătămate/părți civile M.C. și M.R., plângerea și declarațiile părții vătămate/parte civilă T.M., declarațiile martorilor U.D.M., T.L.I., Z.S.A., Z.I.A., Z.M., R.D. și S.M., declarațiile inculpatului Z.D.A., precum și declarațiile inculpatului C.M.

În ceea ce privește responsabilitatea penală a producerii accidentului rutier din data de 21 decembrie 2009 soldat cu decesul victimei M.I.C. și cu vătămarea corporală a numiților T.M., C.M. și Z.S.A., Curtea constată că în cauză nu se confirmă teza acuzării, în sensul că vinovăția ar aparține sub forma culpei concurente ambilor conducători auto implicați în acest eveniment rutier, C.M. și Z.D.A., întrucât această concluzie se întemeiază pe premisa eronată și nesusținută sub aspect probator, conform căreia ambii inculpați au generat concomitent și reciproc starea de pericol prin pătrunderea intempestivă a fiecăruia pe sensul opus de mers, ori este aproape imposibil de conceput ca cei doi conducători auto, în aceleași împrejurări și pentru alte motive decât cele determinate de conduita celuilalt, să efectueze în același timp o manevră de pătrundere pe contrasens.

Sub aspectul dinamicii producerii accidentului, Curtea observă că probatoriul cauzei nu oferă niciun fel de date sau informații concrete cu privire la cauza imediată generatoare a stării de pericol din perspectiva conduitelor celor doi conducători auto în momentele premergătoare producerii impactului.

În acest sens, este de precizat că prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 328 din 27 octombrie 2011, întocmit de expertul criminalist autorizat C.L. din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, s-au formulat următoarele concluzii: nu se pot determina, pe cale analitică, vitezele de deplasare ale autovehiculelor implicate în accident în momentele premergătoare producerii acestuia; locul impactului s-a situat în zona marcajului longitudinal ce desparte sensurile de mers, fără însă a se putea stabili cu exactitatea poziția autoturismelor în acel moment, în raport cu marcajul longitudinal ce desparte sensurile de mers. față de dispunerea mijloacelor materiale de probă reținute de organele de cercetare cu prilejul cercetării la fața locului, de modul în care a avut loc impactul și de pozițiile în care au fost găsite autovehiculele reținându-se ipoteza potrivit căreia în momentul impactului ambele autoturisme se aflau parțial pe contrasens și anume la nivelul fronto-lateral-stânga; întrucât în ipoteza reținută nu se pot determina traiectoriile și pozițiile relative dintre autovehicule în momentele premergătoare producerii accidentului și nici spațiile parcurse de acestea din momentul pătrunderii pe contrasens până în momentul impactului (cu atât mai mult cu cât nu se pot stabili nici vitezele autoturismelor în momentele premergătoare evenimentului rutier) nu se poate face o analiză a evitabilității accidentului din partea celor doi conducători auto și nici stabili momentul apariției stării de pericol pentru fiecare dintre conducătorii auto, context în care se poate preciza că, în ipoteza reținută, că pătrunderea autovehiculelor pe contrasens a generat o stare de pericol și exista posibilitatea prevenirii accidentului în condițiile în care autoturismele ar fi circulat pe banda corespunzătoare sensului lor de mers, fără a pătrunde pe contrasens".

Expertul criminalist parte conf. univ. dr. ing. P.A. a întocmit la rândul său lucrarea intitulată "Punct de vedere la raportul de expertiză criminalistică nr. 328 din 27 octombrie 2011 în dosarul nr. 308/P/2010", în concluziile căruia a menționat următoarele: dinamica producerii accidentului poate fi reconstituită din momentul impactului inițial, iar în acest sens prezenta lucrarea își însușește simularea accidentului în softul Virtual Crush 2.2. astfel cum a fost realizată de către LIEC; vitezele de deplasare ale celor două autoturisme implicate în accident au fost: 84 km/h pentru autoturismul S. și 60 km/h pentru autoturismul D.; locul impactului a fost poziționat pe DN52, km 9+650m, pe raza județului Teleorman, în zona marcajului longitudinal ce desparte sensurile de mers; analiza tehnică a accidentului a putut să stabilească faptul că în momentul impactului ambele autoturisme se aflau cu partea din stânga față pe contrasens, circulând cu vitezele consemnate mai sus, respectiv 84 km/h pentru auto S. și 60 km/h pentru auto D.; în lipsa datelor necesare expertiza criminalistică nu poate concluziona asupra momentului în care s-a efectuat prima manevră de trecere pe contrasens și cui a aparținut, urmând a se stabili prin alte mijloace de probă, inclusiv posibilitatea ca în momentele premergătoare impactului conducătorul autoturismului D. să fi circulat sub influența băuturilor alcoolice.

În încercarea de a elucida controversata dilemă legată de conduita care a generat starea de pericol în momentele premergătoare impactului, Curtea, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, a dispus în cursul cercetării judecătorești efectuarea unui supliment la Raportul de expertiză criminalistică nr. 328 din 27 octombrie 2011, întocmit de expertul criminalist autorizat C.L. din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, prin care să se precizeze dacă în raport cu vitezele de deplasare ale celor două autoturisme implicate în accident, astfel cum au fost estimate de către expertul parte P.A., respectiv de 84 km/h pentru autoturismul S. și de 60 km/h pentru autoturismul D., precum și în raport cu distanțele la care, fiecare dintre cei doi conducători auto au sesizat, potrivit propriilor declarații, apariția stării de pericol generată de pătrunderea celuilalt pe contrasens, respectiv circa 15 metri conform declarației inculpatului Z.D.A. și aproximativ 4 - 5 metri conform declarației inculpatului C.M. se poate stabili care dintre aceștia a creat cel dintâi starea de pericol, pătrunzând pe contrasens și, totodată, dacă în raport cu aceleași coordonate este posibil ca impactul dintre cele două vehicule să se fi produs în maniera prezentată în rapoartele de expertiză întocmite în cauză privitor la dinamica producerii accidentului.

Răspunzând în scris acestei solicitări a instanței, expertul criminalist autorizat C.L. a precizat că, potrivit celor expuse în raportul de expertiză criminalistică, la locul accidentului nu au fost reținute urme de pneuri provenite de la autovehiculele implicate în accident pentru a se putea stabili, în ipoteza analizată, spațiile parcurse de autoturisme din momentul pătrunderii pe contrasens până în cel al impactului. În aceste condiții și întrucât nu se pot determina vitezele de deplasare ale autovehiculelor în momentele premergătoare producerii accidentului pe baza urmelor relevate la fața locului, expertul a concluzionat că nu se poate stabili, în ipoteza analizată, care dintre cele două autovehicule a pătruns primul pe contrasens, respectiv cine a generat primul starea de pericol.

Privitor la această chestiune, și expertului parte conf.univ.dr.ing. P.A. a întocmit un supliment de expertiză prin care a concluzionat că, în raport cu vitezele de deplasare ale celor două autoturisme implicate în accident, astfel cum au fost estimate, respectiv de 84 km/h pentru autoturismul S. și de 60 km/h pentru autoturismul D., precum și în raport cu distanțele la care, fiecare dintre cei doi conducători auto au sesizat, potrivit propriilor declarații apariția stării de pericol generată de pătrunderea celuilalt pe contrasens, nu se poate stabili care dintre aceștia a creat starea de pericol, pătrunzând pe contrasens, iar în raport cu aceleași coordonate este posibil ca impactul dintre cele două vehicule să se fi produs în maniera prezentată în rapoartele de expertiză întocmite în cauză privitor la dinamica producerii accidentului.

De asemenea, Curtea constată că nici audierea persoanelor care, în afara celor doi conducători auto s-au aflat în autoturismele implicate în accident nu a putut lămuri care dintre cei doi inculpați a efectuat cel dintâi manevra de viraj către stânga în momentele premergătoare impactului.

Astfel, în plângerea și în declarațiile formulate în cauză, partea vătămate/parte civilă T.M., care la momentul producerii accidentului se afla pe bancheta din spate a autoturismului D. condus de inculpatul C.M., a arătat că nu își amintește nimic despre modul în care s-a produs impactul dintre cele două mașini și ca atare nu poate preciza care dintre cei doi conducători auto implicați în accident ar fi pătruns cel dintâi pe contrasens.

În același sens, martorele Z.S.A. și Z.M., soția, respectiv fiica inculpatului Z.D.A., aflate la momentul producerii accidentului pe bancheta din spate a autoturismului S.O., au declarat că datorită faptului că dormeau nu pot da niciun fel de detalii cu privire la momentele premergătoare producerii accidentului.

Tot pe bancheta din spate a autoturismului S.O., mai exact pe locul din spatele scaunului șoferului, se afla la momentul producerii accidentului și martora Z.I.A., cealaltă fiică a inculpatului Z.D.A., care fiind audiată în cauză, nici aceasta nu a furnizat informații relevante cu privire la dinamica producerii accidentului, precizând că în momentele premergătoare impactului asculta muzică și se juca pe un Ipod, iar la un moment dat a simțit o "bubuitură puternică" despre care inițial a crezut că a fost produsă ca urmare a faptului că mașina a intrat într-o groapă.

În ceea ce-l privește pe numitul V.G., cel care la data producerii accidentului ocupa scaunul din dreapta față al autoturismului condus de inculpatul Z.D.A., acesta a decedat la data de 25 ianuarie 2010, din cauze care nu au avut legătură cu accidentul de circulație ce face obiectul cauzei, astfel încât nu a mai putut fi audiat în legătură cu împrejurările și modalitatea producerii evenimentului rutier din data de 21 decembrie 2009.

Nici ceilalți martori audiați în cauză, R.D., ajutorul șefului Postului de Poliție Furculești, jud. Teleorman care s-a prezentat la fața locului imediat după producerea accidentului, U.D.M. și T.L.I., lucrătorii de poliție care după producerea accidentului s-au prezentat la domiciliul inculpatului C.M. și l-au condus pe acesta la sediul Poliției Mun. Alexandria și S.M., conducătorul auto care trecând prin zona producerii accidentului, l-a preluat pe inculpatul C.M. de la fața locului și l-a condus cu autoturismul său la domiciliul acestuia din municipiul A, nu au fost în măsură să prezinte date sau indicii cu privire la conduita inculpaților din momentele premergătoare impactului.

Întrucât părțile civile M.C. și M.R. au susținut pe parcursul procesului penal că, din informațiile pe care le dețin, șoferul și asistenta de pe ambulanța care s-a prezentat la fața locului pentru a transporta victimele la spital, ar avea cunoștință despre faptul că șoferul autoturismului S.O. ar fi afirmat într-o discuție purtată în acele împrejurări cu una dintre fiicele sale, că accidentul s-a produs din cauza neatenției sale, Curtea a încuviințat audierea acestor persoane în calitate de martori, prilej cu care atât martorul B.R., cât și martora P.L., au infirmat categoric posibilitatea auzirii vreunei asemenea discuții.

În ceea ce privește susținerea apărării părților civile M.C. și M.R. în sensul că în cuprinsul Ordonanței de declinare nr. 29/P/2010 din 21 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria se menționează că vinovăția pentru producerea accidentului rutier soldat cu decesul numitului M.I.C. și vătămarea corporală a altor trei persoane aparține conducătorului auto Z.D.A. care conducând autoturismul marca S.O. cu nr. de înmatriculare X, între localitățile Alexandria și Furculești, datorită condițiilor meteorologice a pierdut controlul volanului și a pătruns pe contrasens, unde circula regulamentar autoturismul marca D. cu nr. de înmatriculare Y, condus de numitul C.M., cu care a intrat în coliziune, Curtea apreciază că acest aspect, deși real, nu poate fi acceptat drept un argument pertinent care să susțină vinovăția inculpatului Z.D.A., întrucât acest act procedural al cărui unic scop l-a constituit declinarea competenței materiale în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca unic organ competent în efectuarea cercetărilor în cauză, în raport cu calitatea persoanei cercetate, a fost întocmit într-o fază incipientă a cercetărilor, consemnând o situație de fapt lipsită de orice suport probator și care de altfel nu a fost ulterior reținută nici măcar de către acuzare.

Așadar, în condițiile în care nici pe baza științifice (concluziile experților criminaliști fiind atât de generice, încât ar putea fi asimilate cu a spune că fiecare dintre cei doi conducători auto implicați în accident puteau evita producerea impactului dacă nu s-ar fi aflat în momentul respectiv la locul producerii accidentului) și nici prin intermediul relatărilor martorilor audiați în cauză, dintre care unii au fost chiar prezenți la fața locului în momentul impactului, nu s-a putut stabili care dintre cei doi inculpați a generat apariția stării de pericol pentru celălalt, printr-o manevră intempestivă de pătrundere pe contrasens, Curtea, dând eficiență principiilor consacrate de jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului în materia aprecierii probelor (Hotărârea din 13 iulie 2010 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Carabulea împotriva României), conform cărora standardul probei "dincolo de orice dubiu" poate fi atins și prin coexistența unor inferențe suficient de puternice, clare și concordante sau a unor prezumții similare de fapt, irefutabile, va deduce această împrejurare prin evaluarea comportamentelor inculpaților de dinainte și după producerea accidentului.

În acest sens, referitor la inculpatul C.M., Curtea observă că probatoriul cauzei dovedește mai presus de orice îndoială rezonabilă că la momentul producerii accidentului acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, conduită interzisă de dispozițiile art. 102 alin. (2), lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, care-l obligau să nu conducă autoturismul în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Astfel, după cum s-a arătat și în considerentele ce preced, în declarația olografă dată chiar în ziua producerii accidentului, însuși inculpatul C.M. a consemnat că, în acea zi, până în jurul orei 10,20, a consumat 3 - 4 pahare cu vin.

Este adevărat că în declarațiile ulterioare date în cauză pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, acesta a încercat să remedieze această regretabilă recunoaștere pentru el, susținând că de fapt sacrificarea porcului în contextul căreia a consumat băuturi alcoolice ar fi avut loc cu o zi înainte de producerea accidentului și că din cauza șocului provocat de acest eveniment dramatic a precizat în prima declarație că a băut vin în dimineața zilei de 21 decembrie 2009, însă acestor susțineri ale sale nu le poate fi acordată credibilitate, întrucât sunt flagrant contrazise de alte elemente probatorii strânse în cauză, care evidențiază contrariul.

Faptul că anterior producerii accidentului, inculpatul C.M. consumase băuturi alcoolice rezultă și din buletinul de examinare clinică întocmit la data de 21 decembrie 20009 de către dr. C.M., din cadrul Spitalului Județean Alexandria cu prilejul recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în care s-a consemnat, pe baza afirmațiilor verbale ale inculpatului, că în ziua respectivă a consumat circa 400 - 500 ml vin, în intervalul orar 10:00 - 12:00.

De asemenea, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1721/II/20911 din 17 noiembrie 2011 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de către Comisia pentru Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "M.M." București, s-a stabilit că la data de 21 decembrie 2009, la ora 16.00 (ora producerii accidentului), inculpatul C.M. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de cca. 0,40 - 0,55 gr. ‰, care a fost determinată prin corelarea teoretică a valorii alcoolemiei stabilită la analiza probelor de sânge cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat.

Consumul de băuturi alcoolice de către inculpatul C.M. și înainte de ora producerii accidentului în care a fost implicat este susținut în declarațiile lor și de către martorii R.D., lucrătorul de poliție căruia inculpatul, în mod fraudulos, i-a cerut permisiunea de a pleca de la locul accidentului și care a declarat că acesta părea să fi fost sub influența băuturilor alcoolice, S.M., care a arătat că în drum spre mun. Alexandria a realizat că inculpatul C.M. emana halenă alcoolică, adică mirosea a alcool, U.D.M. și T.L.I., cei doi lucrători de poliție care s-au deplasat la locuința inculpatului și care au precizat că în drum spre sediul Poliției mun. Alexandria inculpatul le-a relatat verbal că a consumat băuturi alcoolice înainte de producerea accidentului și că din acest motiv nu s-a urcat el la volanul autoturismului său, precum și de partea civilă M.C., care a declarat că, în jurul orelor 16:30, fiind chemat telefonic de către inculpatul C.M., a coborât în fața scării blocului în care locuiește unde s-a întâlnit cu acesta, iar în contextul discuției purtate cu inculpatul despre accidentul în care fusese implicat și fiul său, a observat că acesta emana halenă alcoolică, realizând astfel că se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Tot cu privire la comportamentul inculpatului C.M. este de reținut că astfel cum rezultă din declarațiile martorilor R.D., U.D.M., T.L.I. și S.M., în perioada imediat următoare producerii accidentului, din dorința evidentă de a scăpa de responsabilitatea faptelor comise, acesta a pretins în mod mincinos că nu el s-ar fi aflat la volanul autoturismului D. în momentul producerii accidentului, dând de înțeles martorilor anterior menționați că victima M.I.C. ar fi condus autoturismul său.

De asemenea, sub pretextul acestor afirmații mincinoase, inculpatul C.M. a obținut în mod fraudulos consimțământul agentului de poliție R.D. de a pleca de la fața locului, deși cunoștea că, fiind implicat în calitate de conducător auto într-un accident de circulație din care rezultaseră victime umane, îi era interzisă prin lege părăsirea locului accidentului.

Mai mult, decât atât, pentru a disimula conduita sa anterioară producerii accidentului, rezultând din consumul de băuturi alcoolice cu câteva ore înainte de producerea acestui eveniment rutier, inculpatul C.M., la scurt timp după ce a ajuns la locuința sa a consumat din nou băuturi alcoolice, respectiv 300 - 400 ml de vin.

În schimb în ceea ce-l privește pe inculpatul Z.D.A., Curtea constată că analizele de laborator realizate asupra probelor biologice recoltate de la acesta imediat după producerea accidentului nu au relevat existența vreunei alcoolemii la momentul producerii accidentului, iar, astfel cum rezultă din declarațiile martorului R.D., U.D.M. și din conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului, acesta și-a asumat dintr început și fără rezerve faptul că el s-a aflat în momentul impactului la volanul autoturismului marca S.O. cu numărul de înmatriculare X. În plus, tot cu privire la comportamentul acestui inculpat este de remarcat și faptul că el a fost cel care a sesizat organelor în drept producerea acestui dramatic eveniment rutier, prin intermediul serviciului de urgență 112 și a rămas la locul accidentului până la momentul finalizării cercetărilor întreprinse de lucrătorii de poliție la fața locului.

Sub același aspect, s-a speculat de către apărarea inculpatului C.M. și a părților civile M.C. și M.R., posibilitatea ca în momentele premergătoare accidentului, datorită ambientului din propria mașină, inculpatul Z.D.A. să fi adormit la volan, ceea ce ar fi putut antrena pătrunderea autoturismului condus de acesta pe sensul opus de mers, însă Curtea constată că această simplă supoziție nu este susținută de niciun indiciu care să rezulte în acest sens din împrejurările cauzei, astfel încât o atare ipoteză nu este demnă de a fi luată în considerare.

În aceste condiții, punând în balanță aceste conduite ale celor doi inculpați, anterioare și posterioare momentului producerii accidentului rutier petrecut în data de 21 decembrie 2009 pe DN52, în apropierea mun.Alexandria și în urma căruia a rezultat decesul numitului M.I.C. și vătămarea integrității corporale și a sănătății numiților T.M., C.M. și Z.S.A., Curtea apreciază că este rezonabil și plauzibil a considera că starea de pericol a fost declanșată de inculpatul C.M., care aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, stare psiho-fizică anormală care, este demonstrat științific, că deteriorează reflexele și deformează percepțiile vizuale, a pierdut controlul asupra direcției de mers, pătrunzând intempestiv pe contrasens, context în care inculpatul Z.D.A., care se deplasa pe sensul opus celui în care circula inculpatul C.M., în încercarea de a evita coliziunea cu autoturismul condus de acesta din urmă, a reacționat pur și simplu instinctiv, efectuând o manevră bruscă de viraj către stânga, impactul fiind cu toate acestea inevitabil.

De altfel, chiar și în ipoteza în care, în condițiile date, inculpatul Z.D.A. ar fi optat pentru efectuarea unui viraj către dreapta în momentul sesizării apariției stării de pericol generată de pătrunderea pe sensul său de mers a autoturismului D. condus de inculpatul C.M., astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză criminalistică nr. 328/27 octombrie 2011, întocmit de expertului parte conf. univ. dr. ing. P.A., rezultatul ar fi fost cel mai probabil tot o coliziune între cele două autovehicule, astfel încât, cel mai probabil, nici într-un asemenea caz, nu ar fi existat posibilitatea evitării impactului.

Drept urmare, Curtea constată că responsabilitatea penală pentru producerea accidentului de circulație în discuție aparține inculpatului C.M., inculpatul Z.D.A., acționând în circumstanțele anterior menționate, fără forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunilor de ucidere din culpă, respectiv vătămare corporală din culpă (culpa penală reglementată de art. 19 alin. (2) C. pen.), astfel încât, în ceea ce-l privește pe acesta din urmă, lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv latura subiectivă, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. se va dispune achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă - două fapte prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată C.M.) și, respectiv de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. (parte vătămată T.M.), toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.

În raport cu aspectele faptice anterior înfățișate, Curtea constată că în drept, fapta inculpatului C.M., care, în data de 21 decembrie 2009, a produs un accident de circulație, ca urmare a nerespectării din culpă a dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, din care a rezultat decesul lui M.I.C. și vătămarea corporală gravă a părții vătămate/civile T.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. (2) și (4