ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2015

Asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 360 din 17 noliembrie 2014, Curtea de Apel București, secția I penală,

în temeiul art. 600 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de părțile civile M.C. și M.R. cu privire la lămurirea modului de aplicare a dispozitivului sentinței penale nr. 346 din 02 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a obligat pe contestatorii părți civile la plata a câte 50 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că la data de 05 noiembrie 2014, pe rolul instanței, a fost înregistrată sub nr. 6675/2/2014, cererea părților civile M.C. și M.R., prin care, în temeiul art. 443 C. proc. civ., au solicitat lămurirea modului de aplicare a dispozitivului sentinței penale nr. 346 din 02 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012.

În motivarea acestei cereri, contestatorii au susținut că, lămurirea dispozitivului privește obligația de plată a sumei de 2.976 RON, reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat (obligație instituită în sarcina inculpatului C.M. la pagina 40, alin. (1) din sentință), în sensul a se lămuri părțile dacă obligația incumbă în mod exclusiv inculpatului sau obligația este stabilită în sarcina inculpatului alături de Fondul de protecție al victimelor străzii.

Totodată s-a menționat că sentința sus arătată a fost modificată pe latura civilă prin decizia penală nr. 320 din 13 octombrie 2014, pronunțată de Înaltă Curte de Casație și Justiție, secția penală, doar în materia daunelor morale, care au fost majorate de la 50.000 euro, la câte 60.000 euro, pentru fiecare dintre părțile civile, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, dispoziții printre care se numără și onorariul de avocat ce a fost împărțit de Curtea de Apel București pe fiecare dintre cei doi coinculpați.

S-a mai arătat în cerere că solicitarea de lămurire a dispozitivului are în vedere faptul că, după ce sentința penală nr. 346 din 02 iulie 2013 a devenit definitivă și executorie, la momentul punerii în executare, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.) a achitat daunele morale și materiale stabilite în sarcina inculpatului C.M., dar a refuzat plata onorariului de avocat în cuantum de 2.976 RON, motivul refuzului de plată fiind acela că, în opinia FPVS, din dispozitivul sentinței ar rezulta că obligația de plată pentru suma respectivă ar aparține în mod exclusiv inculpatului și nu în solidar cu F.V.P.S., instituția debitoare susținând că, la fila 40 din dispozitiv, s-a stipulat că partea din onorariul de avocat în sumă de 744 RON va fi achitată de inculpatul Z.D.A. alături de asigurătorul B. Asigurări, în timp ce privitor la partea de 2.976 RON din onorariul de avocat s-a menționat doar că obligația aparține inculpatului C.M., fără a se mai consemna în mod expres că obligația de plată este alături de FPVS.

Contestatorii consideră că poziția FPVS este contrară spiritului sentinței, în condițiile în care, la fila 38 din hotărâre s-a stipulat că inculpatul C.M. a fost obligat la plata tuturor daunelor alături de Fondul de protecție a victimelor străzii, la fel ca și inculpatul Z.D. care a fost obligat alături de B. Asigurări, iar lipsa mențiunii de la fila 40 speculată de Fondul de Protecție a victimelor străzii nu poate fi interpretată ca o exonerare a instituției de plata sumei respective.

Alăturat cererii formulate, contestatorii părți civile M.C. și M.R. au depus la dosarul cauzei fișa ECRIS a dosarului penal nr. 2523/2/2012 extrasă de pe portalul Curții de Apel București și un certificat de grefă eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la soluția dispusă prin decizia penală nr. 320 din 13 octombrie 2014, prin care a fost modificată în parte sentința penală nr. 346 din 02 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel București a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 346 din data de 02 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 2623/2/2014

s-au hotărât următoarele:

„I. În temeiul art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul C.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată T.M.).

În temeiul art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.

În temeiul art. 90 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de a consuma băuturi alcoolice după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane.

În temeiul art. 33 lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatidui C.M., urmând ca în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezidtante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) și (3) C. pen., impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

a)

să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de consilierul de probațiune;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să nu conducă nicio categorie de autovehicule.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul Z.D.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă. prev. de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă - două fapte prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată C.M.) și, respectiv de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. (parte vătămată T.M.), toate cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.

III. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la arz. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. admite în parte acțiunea civilă promovată în cauză de părțile civile M.C. și M.R. cu același domiciliu.

În temeiul art. 998, 999 și 1003 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009), art. 25 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare și art. 50 și 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România obligă pe inculpații C.M. și Z.D.A., în solidar (inculpatul C.M. corespunzător unei contribuții concurente de 80%, iar inculpatul Z.D.A. corespunzător unei contribuții concurente de 20%), iar alături de inculpatul C.M. pe partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a VIictimelor Străzii și alături de inculpatul Z.D.A. pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către părțile civile M.C. și M.R. a sumei de 30.000 RON cu titlul de despăgubiri materiale, precum, și la plata către fiecare dintre cele două părți civile a sumei de câte 50.000 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Națioanle a României din data plății, cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (5) C. proc. pen. admite în parte acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă T.M.

În temeiul art. 998, 999 și 1003 din vechiul C. civ. (în vigoare, la data 21 decembrie 2009), art. 25 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare și art. 50 și 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România obligă pe inculpații C.M. și Z.D.A., în solidar (corespunzător cotelor de contribuție concurentă de 80%, respectiv 20% anterior menționate), iar alături de inculpatul C.M. pe partea responsabilă civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și alături de inculpatul Z.D.A. pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă T.M. a sumei de 30.000 RON, cu titlul de daune morale.

Ia act că inculpatul parte vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și la art. 313 din Legea nr. 95/2006 admite acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Alexandria și Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București.

În temeiul art. 998, 999 și 1003 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009) și art. 50 și 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România obligă pe inculpații C.M. și Z.D.A., în solidar (corespunzător cotelor de contribuție concurentă de 80%, respectiv 20% anterior menționate), iar alături de inculpatul Z.D.A. pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alexandria a sumei de 272,10 RON, plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate T.M. în perioada 21-22 decembrie 2009, iar către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București la plata sumei de 8013 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea aceleiași părți vătămate în perioada 22 decembrie 2009-08 ianuarie 2010.

În temeiul art. 998 și 999 din vechiul C. civ. (în vigoare la data 21 decembrie 2009) și art. 50 și 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România obligă pe inculpatul Z.D.A. (corespunzător contribuției sale concurente de 20%), iar alături de acesta și pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alexandria a sumei de 672,64 RON, plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate C.M. în perioada 21 decembrie 2009-31 decembrie 2009.

În temeiul art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 dispune prelungirea dreptului de circulație pentru inculpatul Z.D.A. pentru o perioadă de 30 de zile.

În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpatul Z.D.A. alături de asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă M.C. a sumei de 744 RON reprezentând cheltuieli cu onorariul apărătorului ales, iar în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. obligă pe inculpatul C.M. la plata sumei de 2976 RON cu același titlu către partea civilă M.C.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. obligă pe inculpatul C.M. la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Această sentință a fost parțial modificată și a rămas definitivă prin decizia penală nr. 320 din data de 13 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a dispus după cum urmează:

„Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de părțile civile M.C. și M.R. și de inculpatul C.M. împotriva sentinței penale nr. 346 din 2 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Desființează hotărârea atacată, numai sub aspectul greșitei achitări a inculpatului Z.D.A. și al greșitei soluționări a laturii civile a cauzei și, în rejudecare:

În baza art 178 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul Z.D.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată T.M.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, raportat la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior aplică inculpatului Z.D.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Z.D.A. pe durata unui termen de încercare de 4. ani stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86 C. pen. anterior.

În baza art. 86 alin. (1) și (3) C. pen. anterior, impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de consilierul de probațiune; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; e) să nu conducă nicio categorie de autovehicule.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. anterior, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 4 C. pen. în vigoare, constată ca fiind dezincriminată infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. anterior (parte vătămată C.M.).

În baza art. 998, art. 999 și 1003 C. civ. anterior, art. 25 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, art. 50 și art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, obligă pe inculpații C.M. și Z.D.A. în solidar, pe inculpatul C.M. în solidar și cu partea responsabilă civilmente Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, iar pe inculpatul Z.D.A. alături și de asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA (inculpatul C.M. corespunzător unei culpe concurente de 60%, iar inculpatul Z.D.A. corespunzător unei culpe concurente de 40%) la plata către părțile civile M.C. și M.R. a sumei de 30.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de câte 60.000 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României de la data plății, cu titlu de daune morale.

În baza art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. anterior, art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, art. 50 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, obligă pe inculpații C.M. și Z.D.A. în solidar, pe inculpatul C.M. în solidar și cu partea responsabilă civilmente Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, iar pe inculpatul Z.D.A. alături și de asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA (inculpatul C.M. corespunzător unei culpe concurente de 60%, iar inculpatul Z.D.A. corespunzător unei culpe concurente de 40%) la plata către partea civilă T.M. a sumei de 30.000 RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. anterior, art. 50 și art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România obligă pe inculpații C.M. și Z.D.A. în solidar (corespunzător culpei de 60%, respectiv 40%), iar alături de inculpatul Z.D.A. și pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alexandria a sumei de 272,10 RON, plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate T.M. în perioada 21-22 decembrie 2009. iar către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București, la plata sumei de 8013 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea aceleiași părți vătămate în perioada 22 decembrie 2009 - 8 ianuarie 2010.

În baza art. 998 și art. 999 C. civ. anterior (în vigoare la data 21 decembrie 2009). art. 50 și art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, obligă pe inculpatul Z.D.A. (corespunzător unei culpe de 40%), iar alături de acesta și pe asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alexandria a sumei de 672.64 RON plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri până la achitarea efectivă a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.M. în perioada 21 decembrie 2009 - 31 decembrie 2009.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și de asigurătorul SC O.V.I.G. SA împotriva aceleiași sentințe.

Obligă apelanta parte responsabilă civilmente Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și apelantul asigurător SC O.V.I.G. SA la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelantul intimat inculpat C.M. și pentru intimatul inculpat Z.D.A., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

În prealabil, cu privire la cadrul normativ aplicabil în speța de față, Curtea de Apel București a observat că temeiul de drept pe care apărarea contestatorilor părți civile l-a invocat în sprijinul cererii deduse judecății, respectiv art. 443 C. proc. civ. a cărei denumire marginală este „Lămurirea hotărârii și înlăturarea dispozițiilor contradictorii" și care prevede în alin. (1) că „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice," iar în alin. (2) că „Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților", este aplicabil exclusiv în materia hotărârilor pronunțate în litigii de natură civilă, în cazul hotărârilor pronunțate în procesele penale, inclusiv pentru ipoteza ivirii vreunor nelămuriri cu privire la dispozițiile civile ale hotărârii ce se execută, fiind reglementată în mod expres prin C. proc. pen. instituția contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 600 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Sub același aspect s-a subliniat și faptul că potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen., legea procesual civilă este incidență numai în materia contestațiilor îndreptate împotriva actelor de executare efectuate în baza hotărârilor prin care s-a rezolvat și acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, astfel de cauze fiind oricum de competența instanței civile, iar nu a celei care a pronunțat hotărârea supusă executării.

Apoi, în ceea ce privește solicitarea propriu-zisă a contestatorilor părți civile M.C. și M.R., de lămurire a modului de aplicare a dispozitivului sentinței penale nr. 346 din 02 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012, în sensul de a se lămuri dacă obligația de plată a sumei de 2.976 RON, reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat, incumbă în mod exclusiv inculpatului C.M. sau obligația este stabilită în sarcina inculpatului alături de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, Curtea de Apel București a constatat că, în fapt, sub acest aspect nu este vorba despre nicio nelămurire sau contradicție, întrucât atât în dispozitivul, cât și în considerentele sentinței penale nr. 346 din data de 02 iulie 2013 s-a menționat în mod cât se poate de explicit, așa cum de altfel corect au înțeles și reprezentanții legali ai părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, că, în cazul inculpatului C.M., obligația de plată a cheltuielilor judiciare solicitate de părțile civile, în proporția corespunzătoare culpei lui concurente, cade exclusiv în sarcina acestuia, în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., iar nicidecum și în sarcina părții responsabile civilmente Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, rațiunea acestei dispoziții constând în aceea că interpretarea dispozițiilor relevante privitoare la Statutul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii (art. 25

1

alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor și Ordinul Președintelui C.S.A. nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de Protecție a Victimelor Străzii) conduce la concluzia că garanția de despăgubire instituită de legiuitor în sarcina Fondului de Protecția a Victimelor Străzii nu se extinde și asupra cheltuielilor judiciare prilejuite de desfășurarea procesului penal, avansate de către persoana vătămată.

De altfel, s-a menționat că în condițiile în care contestatorii părți civile aveau vreun motiv de nemulțumire cu privire la modul în care instanța de fond a procedat la rezolvarea aspectelor referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de părți, aveau posibilitatea de a supune acest aspect analizei instanței de control judiciar cu prilejul soluționării apelurilor declarate în cauză, însă după cum se poate observa, instanța ierarhic superioară a înțeles să mențină această dispoziție din sentința apelată, chiar și fără a modifica cuantumul cheltuielilor de judecată imputate fiecăruia dintre cei doi inculpați în mod corespunzător noilor cote de contribuție reținute în sarcina acestora (60% în cazul inculpatului C.M. și 40% pentru inculpatul Z.D.A.), apreciindu-se că, dacă, într-adevăr ar fi ceva de lămurit în cauză, acest lucru ar fi cuantumul cheltuielilor de judecată pe care trebuie să-l suporte fiecare dintre inculpați, proporțional cu gradul de culpă concurentă ce le-a fost reținut în sarcină prin decizia instanței supreme, însă s-a apreciat că acest aspect nu ar fi de competența Curții de Apel București.

Față de considerentele expuse, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată contestația formulată de părțile civile M.C. și M.R. cu privire la lămurirea modului de aplicare a dispozitivului sentinței penale nr. 346 din 02 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. 2523/2/2012, obligând totodată contestatorii la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au formulat contestații părțile civile M.C. și M.R.

În motivarea contestației, în esență, părțile civile au susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a fost calificată ca fiind o contestație la executare, criticând faptul că cererea a nu a fost dezbătută în cameră de consiliu așa cum prevedeau dispozițiile art. 443 alin. (2) C. proc. pen., faptul că procurorul nu trebuia să participe la proces întrucât viza latura civilă a cauzei, precum și că în mod greșit au fost obligate părțile civile la plata cheltuielilor judiciare.

Concluzionând, părțile civile au arătat în motivarea contestației că instanța „a lămurit în cele din urmă, chiar și pe o cale ocolită și eronată, dispozitivul sentinței nr. 346 din 02 iulie 2013 în ceea ce privește obligația de plată a sumei de 2.976 RON reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat", considerând că se impune admiterea contestației cu consecința exonerării de la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată, părțile civile M.R. și M.C. au solicitat să se lămurească modul de aplicare a dispozitivului sentinței nr. 346 din 02 iulie 2013 dată în Dosarul nr. 2623/2/2012 al Curții de Apel București în ceea ce privește obligația la plata sumei de 2.976 RON, reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat, dacă această obligație incumbă în mod exclusiv inculpatului C.M. sau obligația este stabilită în sarcina inculpatului alături de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Prin sentința penală nr. 346 din 02 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, printre altele, a dispus: în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și art. 55 din Legea nr. 136/1995 obligă pe inculpatul Z.D.A. alături de asigurătorul de răspundere civilă SC B. Asigurări SA, la plata către partea civilă M.C. a sumei de 744 RON reprezentând cheltuieli cu onorariul apărătorului ales, iar în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. obligă pe inculpatul C.M. la plata sumei de 2976 RON cu același titlu către partea civilă M.C.

Sub acest aspect, sentința primei instanțe nu a fost modificată prin decizia nr. 320 din 13 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării apelurilor promovate împotriva sentinței nr. 346 din 02 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Chiar dacă părțile civile și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 443 C. proc. civ., în mod corect prima instanță a constatat că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cauză de față, având în vedere, pe de o parte, că art. 443 C. proc. civ. este aplicabil exclusiv în ceea ce privește hotărârile pronunțate în materie civilă, iar pe de altă parte că, dispozițiile legii civile nu sunt aplicabile în cauză câte vreme obiectul cauzei nu constă într-o contestație îndreptată împotriva actelor de executare, potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen. și care de altfel ar fi fost de competența instanței civile.

Prin urmare, în mod corect judecătorul Curții de Apel București a constat că în cazul care sunt invocate unele nelămuriri cu privire la dispozițiile civile ale hotărârii care se execută, cum este situația invocată de către părțile civile M.R. și M.C., este aplicabilă instituția contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 600 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Însă, în ceea ce privește solicitarea părților civile de a se lămuri dacă plata sumei reprezentând onorariul de avocat, incumbă în mod exclusiv inculpatului C.M. sau obligația este stabilită în sarcina inculpatului alături de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanțe, constată că nu există nelămuriri cu privire la această măsură, în cuprinsul sentinței Curții de Apel București menționându-se expres că, în cazul inculpatului C.M., obligația de plată a cheltuielilor judiciare cade exclusiv în sarcina acestuia, în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., precum și în raport de statutul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii.

Reținând că aspectele invocate de contestatorii părți civile nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., rezultă că în mod judicios prima instanță a respins ca nefondată contestația părților civile, obligându-le totodată, la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit art. 275 C. proc. pen.

Prin urmare, nici sub acest aspect contestația de față nu este întemeiată, întrucât dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că „în cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea".

Cum în cazul de față a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de părțile civile cu privire la modul de aplicare a dispozitivului sentinței penale nr. 346 din 02 iulie 2013, rezultă așadar în baza dispozițiilor legale precitate, că în mod corect prima instanță a dispus obligarea acestora la plata cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației, neavând relevanță, sub acest aspect, susținerile contestatorilor în sensul că cererea lor a fost greșit încadrată sau că trebuia să fie respinsă ca inadmisibilă dacă se considera că nu este permisă de C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând ca fiind legală și temeinică sentința penală atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate contestațiile formulate de părțile civile M.C. și M.R. împotriva sentinței penale nr. 360 din data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în ceea ce privește onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 25 RON acestea se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de părțile civile M.C. și M.R. împotriva sentinței penale nr. 360 din data de 17 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorii M.C. și M.R. la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 25 RON se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2015.