ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 256/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 256/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față ;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 337 din 27
septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul penal nr.
922/2004, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a
condamnat pe inculpatul B.G.M., cetățean bulgar, la o pedeapsă de 10 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 3 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe același inculpat la
o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în
țară de droguri de mare risc.
În baza art. 33-34 C.
pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 117 C.
pen., s-a dispus expulzarea inculpatului B.G.M.
În baza art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe inculpatul S.L.S.,
cetățean bulgar, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 3 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe același inculpat la
o pedeapsă de 15 ani închisoare ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
introducere în țară de droguri de mare risc.
În baza art. 33-34 C.
pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
A făcut aplicarea
art. 71-64 C. pen.
În baza art. 117 C.
pen., a dispus expulzarea inculpatului S.L.S.
A constatat că proba
nr. 1 formată din 0,22 g. heroină + cafeină și proba nr. 2 formată din 0,29 g. heroină
+ cafeină, au fost consumate în procesul analizelor de laborator cu ocazia efectuării
celui de-al doilea raport de constatare tehnico-științifică din 13 iunie 2003.
Împotriva sentinței penale
nr. 337 din 27 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a declarat apel
peste termen inculpatul S.L.S., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia penală
nr. 64/A din 05 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1156/2/2008 (413/2008), Curtea
de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.L.S.
împotriva sentinței penale nr. 337 din 27 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul
Giurgiu în Dosarul nr. 922/2004, a desființat în parte sentința primei instanțe
și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Totodată, a dispus suspendarea
executării hotărârii atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă
nu este arestat în altă cauză.
Împotriva deciziei penale
nr. 64/A din 05 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia penală
nr. 2773 din 12 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1156/2/2008, Înalta Curte
de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la
aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București.
Prin decizia penală
nr. 24 din 10 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1156.1/2/2008 (2749/2008),
Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul
S.S.L. împotriva sentinței penale nr. 337 din 27 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul
Giurgiu în Dosarul nr. 922/2004, a extins efectele apelului și cu privire la inculpatului
B.G.M., a desființat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la
aceeași instanță, respectiv Tribunalul Giurgiu, a anulat toate formele de executare
emise în baza sentinței penale nr. 337 din 27 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul
Giurgiu, cu privire la ambii inculpați.
Pentru a se pronunța astfel,
Curtea a reținut, în apel după casare, că la termenul din 27 septembrie 2004, procedura
de citare cu inculpatul S.S.L. nu era îndeplinită, astfel că, procedând la judecarea
cauzei, instanța a pronunțat o sentință nelegală, ceea ce a atras nulitatea relativă
a actului în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.
După casare cu trimitere
spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu la data
de 25 martie 2009.
Prin sentința penală
nr. 486 din 01 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1156.1/2/2008
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. c) C.
proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților B.G.M. și S.S.L. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată,
și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art.
33 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpaților a căror vinovăție,
în comiterea de infracțiuni la regimul traficului de droguri, a reieșit cu prisosință
din cuprinsul materialului de urmărire penală, dar și din faza cercetării judecătorești,
relevante fiind declarația martorului B.C., procesele-verbale încheiate de organele
de urmărire penală, activitățile operative ale investigatorului sub acoperire V.
și colaboratorul sub nume de cod C., formalitățile de cazare ale celor doi inculpați
la hotelul din Giurgiu.
Prin decizia penală
nr. 154 din 17 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4166/2/2012 (1628/2012), Curtea
de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 486
din 01 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1156.1/2/2008.
Împotriva deciziei penale
sus-menționată a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
considerând hotărârea atacată ca fiind nelegală întrucât în dispozitivul hotărârii
trebuia să cuprindă și perioada reținerii și arestării preventive a intimatului
inculpat S.S.L.
Recursul declarat este
fondat.
Dispozitivul hotărârii
este prefigurat în mod logic și în expunerea hotărârii, instanța arătând în analiza
pe care o face asupra cauzei în considerentele argumentate care susțin soluția cu
privire la toate aspectele cauzei.
Pentru a nu ridica probleme
cu ocazia punerii în executare a hotărârii dispozitivul trebuie să fie conceput
și redactat concis explicit, categoric, autoritar, fără cuvinte echivoce sau mai
puțin repetate.
Dispozițiile potrivit
art. 357 alin. (1) trebuie să cuprindă datele privitoare la persoana inculpatului,
soluția dată de instanță, cu privire la infracțiune, indicându-se în caz de condamnare
denumirea acesteia și textul de lege.
În caz de achitare sau
de încetare a procesului penal în dispozitiv trebuie să se arate cauze pe care se
întemeiază soluția.
De asemenea, dispozitivul
trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanțe, cu privire la deducerea
reținerii și arestării preventive, măsurile asigurătorii și cheltuielile de judecată.
Raportându-ne la aceste
dispoziții, Înalta Curte constată că cele două hotărâri, respectiv sentința penală
nr. 486 din 01 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1156.1/2/2008
și decizia penală nr. 154 din 17 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 4166/2/2012
de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, sunt nelegale întrucât în cuprinsul
dispozitivului acestora nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la perioada în care
inculpatul S.S.L. a fost arestat în cauza respectivă perioada cuprinsă între data
de 06 februarie 2008 și 05 martie 2008.
Pentru motivele expuse
se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
dispunându-se conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, casează în parte decizia penală
nr. 154 din data de 17 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, și sentința penală nr. 486 din data de 01 noiembrie 2011 pronunțată
de Tribunalul Giurgiu și rejudecând:
În baza art. 88 C. pen.,
constată că inculpatul S.S.L. a fost arestat preventiv în cauză în perioada 06
februarie 2008 - 05 martie 2008.
Menține celelalte dispoziții
ale hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare
ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorilor
din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 50 RON, se plătește din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie
2014.