ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 256/2014

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 337 din 27 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul penal nr. 922/2004, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe inculpatul B.G.M., cetățean bulgar, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc. În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului B.G.M. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe inculpatul S.L.S., cetățean bulgar, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc. În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului S.L.S.

A constatat că proba nr. 1 formată din 0,22 g. heroină + cafeină și proba nr. 2 formată din 0,29 g. heroină + cafeină, au fost consumate în procesul analizelor de laborator cu ocazia efectuării celui de-al doilea raport de constatare tehnico-științifică din 13 iunie 2003. Împotriva sentinței penale nr. 337 din 27 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a declarat apel peste termen inculpatul S.L.S., criticând-o ca nelegală și netemeinică. Prin decizia penală nr. 64/A din 05 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1156/2/2008 (413/2008), Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.L.S. împotriva sentinței penale nr. 337 din 27 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 922/2004, a desființat în parte sentința primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Totodată, a dispus suspendarea executării hotărârii atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Împotriva deciziei penale nr. 64/A din 05 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o ca nelegală și netemeinică. Prin decizia penală nr. 2773 din 12 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1156/2/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București. Prin decizia penală nr. 24 din 10 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1156.1/2/2008 (2749/2008), Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul S.S.L.

împotriva sentinței penale nr. 337 din 27 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 922/2004, a extins efectele apelului și cu privire la inculpatului B.G.M., a desființat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Giurgiu, a anulat toate formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 337 din 27 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, cu privire la ambii inculpați. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut, în apel după casare, că la termenul din 27 septembrie 2004, procedura de citare cu inculpatul S.S.L. nu era îndeplinită, astfel că, procedând la judecarea cauzei, instanța a pronunțat o sentință nelegală, ceea ce a atras nulitatea relativă a actului în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen. După casare cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 25 martie 2009. Prin sentința penală nr. 486 din 01 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1156.1/2/2008 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților B.G.M. și S.S.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpaților a căror vinovăție, în comiterea de infracțiuni la regimul traficului de droguri, a reieșit cu prisosință din cuprinsul materialului de urmărire penală, dar și din faza cercetării judecătorești, relevante fiind declarația martorului B.C., procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală, activitățile operative ale investigatorului sub acoperire V. și colaboratorul sub nume de cod C., formalitățile de cazare ale celor doi inculpați la hotelul din Giurgiu.

Prin decizia penală nr. 154 din 17 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4166/2/2012 (1628/2012), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 486 din 01 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1156.1/2/2008. Împotriva deciziei penale sus-menționată a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, considerând hotărârea atacată ca fiind nelegală întrucât în dispozitivul hotărârii trebuia să cuprindă și perioada reținerii și arestării preventive a intimatului inculpat S.S.L. Recursul declarat este fondat. Dispozitivul hotărârii este prefigurat în mod logic și în expunerea hotărârii, instanța arătând în analiza pe care o face asupra cauzei în considerentele argumentate care susțin soluția cu privire la toate aspectele cauzei.

Pentru a nu ridica probleme cu ocazia punerii în executare a hotărârii dispozitivul trebuie să fie conceput și redactat concis explicit, categoric, autoritar, fără cuvinte echivoce sau mai puțin repetate. Dispozițiile potrivit art. 357 alin. (1) trebuie să cuprindă datele privitoare la persoana inculpatului, soluția dată de instanță, cu privire la infracțiune, indicându-se în caz de condamnare denumirea acesteia și textul de lege. În caz de achitare sau de încetare a procesului penal în dispozitiv trebuie să se arate cauze pe care se întemeiază soluția. De asemenea, dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanțe, cu privire la deducerea reținerii și arestării preventive, măsurile asigurătorii și cheltuielile de judecată.

Raportându-ne la aceste dispoziții, Înalta Curte constată că cele două hotărâri, respectiv sentința penală nr. 486 din 01 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 1156.1/2/2008 și decizia penală nr. 154 din 17 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 4166/2/2012 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, sunt nelegale întrucât în cuprinsul dispozitivului acestora nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la perioada în care inculpatul S.S.L. a fost arestat în cauza respectivă perioada cuprinsă între data de 06 februarie 2008 și 05 martie 2008. Pentru motivele expuse se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dispunându-se conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, casează în parte decizia penală nr. 154 din data de 17 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și sentința penală nr. 486 din data de 01 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și rejudecând: În baza art. 88 C. pen., constată că inculpatul S.S.L. a fost arestat preventiv în cauză în perioada 06 februarie 2008 - 05 martie 2008. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorilor din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2014.