ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3383/2009

Asupra recursurilor de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 437 din 26 iunie 2007, Tribunalul Iași a dispus următoarele:

I. În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului L.(fost S.)F., pentru săvârșirea infracțiunilor:

- trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 din Legea nr. 678/2001) și

- trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 din Legea nr. 678/2001).

II. Condamnarea inculpatul L.(fost S.)F. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și republicată (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 78

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002), la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și republicată [prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002], la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare;

- ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (3) teza I și alin. (5) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificat și republicat, și din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificat și republicat, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I și alin. (5) C. pen. la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 14 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de executat perioada reținerii și arestării preventive, respectiv de la 23 noiembrie 2004 la 14 noiembrie 2005.

În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen. dispusă față de inculpat.

III. În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 998-999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părților civile:

- G.V. și G.P.  fiecăruia, câte o sumă de 25.000 lei RON, cu titlu de daune morale și 3.035 lei RON, cu titlu de daune materiale.

- L.I. sumele de 7.500 lei RON, cu titlu de daune morale și 2.441 lei RON, cu titlu de daune materiale.

- moștenitorilor legali ai părții civile decedate G.A., respectiv moștenitorilor:

- G.G.,

- G.L.,

- L.G.,

- G.N., în prezent decedat, moștenitori ai acestuia fiind G.G., G.L. și L.G.  sumele de 7.500 lei RON, cu titlu de daune morale și 2.441 lei RON, cu titlu de daune materiale.

În baza dispozițiilor art. 353 alin. (1) raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile ale inculpatului L.(fost S.)F. până la concurența sumei totale de 75.952 lei RON, măsură asiguratorie executorie de la momentul pronunțării sentinței și dusă la îndeplinire prin executorul judecătoresc.

IV. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 5.000 lei RON, din care 300 lei RON, reprezintă taxa de expertiză criminalistică auto ce a fost avansată INEC – Laboratorul Interjudețean Iași de către Tribunalul Iași și 100 lei RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, restul cheltuielilor judiciare urmând a rămâne în sarcina statului în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească moștenitorilor legali ai părții civile decedate G.A., suma de 500 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, respectiv onorariu de avocat.

În esență, s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru următoarele fapte:

- În perioada 2003-2004, a racolat, prin fraudă, zece femei, unele minore, altele majore, le-a dus în Spania, într-un bar, unde se aflau alte circa 80 de femei, le-a obligat să practice prostituția în favoarea sa, perioadă în care le-a lipsit de libertate și, astfel, a câștigat ilicit peste 200 000 Euro.

- La data de 10 noiembrie 2004, a condus fără a avea permis și cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1,60 gr/l, autoturismul marca Audi, proprietate personală, a intrat pe contrasens, în impact cu un alt autoturism, condus regulamentar de victima C.D. În urma impactului, a decedat C.D. și G.L.P., iar inculpatul a părăsit locul accidentului, fiind prins în timp ce fugea, de către un lucrător de poliție.

În urma cercetării judecătorești, instanța a reținut, în esență, că nu s-a dovedit săvârșirea unor fapte ilicite de recrutare, transportare, transfer, cazare a persoanelor reținute în rechizitoriu, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, în scopul exploatării sexuale a acestora.

Drept urmare, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru ambele cu aplicarea art. 13 C. pen.

Totodată, instanța a reținut că, în urma cercetării judecătorești, s-a dovedit săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare; de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care l-a condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare și de art. 178 alin. (3) teza I și alin. (5) C. pen., pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, iar, în urma contopirii acestor pedepse, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total 14 ani închisoare.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 14 din 6 martie 2008, a admis recursul părților civile G.V. și G.P., a desființat, în parte, sentința penală nr.437 din 26 iunie 2007 a Tribunalului Iași și, rejudecând, a majorat cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul, în favoarea acestora, de la 3035 lei la 4785 lei pentru fiecare.

Totodată, au fost respinse apelurile parchetului, inculpatului și părților civile G.G., G.L. și L.G.

Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și condamnarea inculpatului pentru faptele de trafic de persoane reținute în actul de acuzare.

Prin recursul declarat de inculpat, s-a solicitat casarea hotărârilor atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima instanță, pentru a se efectua o expertiză științifică cu privire la modul de luare a alcoolemiei și o expertiză medico-legală psihiatrică, care să se pronunțe cu privire la discernământului inculpatului în momentul săvârșirii pretinselor infracțiuni.

Părțile civile, prin recursurile declarate, au solicitat condamnarea inculpatului, așa cum s-a solicitat prin recursul parchetului.

Toate recursurile sunt nefondate.

Referitor la recursul parchetului, prin care se solicită condamnarea inculpatului, pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru ambele cu aplicarea art. 13 C. pen.:

Potrivit art. 345 alin. (1) C. proc. pen., instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Alineatul (2) al aceluiași text de lege prevede că soluția de condamnare se pronunță numai atunci când instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Din economia celor două texte sus-menționate, rezultă, în mod clar, că soluția de condamnare se pronunță numai atunci când probele administrate în cauză dovedesc, în mod cert, existența faptei imputate, că aceasta constituie infracțiune, iar infracțiunea imputată a fost săvârșită de către inculpatul trimis în judecată.

Or, în cauză, așa cum a reținut instanța de fond și cum a confirmat instanța de apel, probele administrate nu dovedesc în mod cert existența infracțiunilor imputate inculpatului.

Relevant sub aspectul probațiunii este faptul că persoanele vătămate C.A.M., F.I. și A.M., care au susținut inițial, la urmărirea penală, faptele imputate prin actul de sesizare, ulterior, în aceeași fază nepublică a procesului penal, și-au retractat declarațiile, explicând că primele declarații au fost obținute și date sub imperiul unor presiuni și amenințări exercitate de lucrătorul de poliție.

În faza cercetării judecătorești, au fost supuse verificării toate probele strânse în cursul urmăririi penale, în mod nemijlocit, cu respectarea principiilor publicității, oralității și contradictorialității.

În urma acestei verificări, persoanele vătămate și-au menținut poziția de revenire asupra declarațiilor date inițial în cursul urmăririi penale, infirmând cele imputate prin rechizitoriu inculpatului și au arătat în fața primei instanțe, că, într-adevăr au fost în Spania în perioada 2003-2004, însă la muncă sau în vizită și că nu l-au cunoscut pe inculpat.

Instanța a verificat, în faza cercetării judecătorești, și restul probelor strânse în cursul urmăririi penale, referitor la traficul la frontieră a persoanelor vătămate, rulajul sumelor de bani trimise din Spania, adresele către băncile la care au fost depuse sumele, înscrisurile de la Direcția de Muncă și Administrația Financiară, precum și atestările autorităților judiciare spaniole.

În urma evaluării critice a tuturor acestor probe, instanța a reținut, în mod corect, că nu există dovezi certe cu privire la săvârșirea infracțiunilor imputate inculpatului și a concluzionat, în mod corect, că o soluție de condamnare nu se poate întemeia niciodată, în mod determinant și exclusiv pe declarațiile persoanelor vătămate, date la un moment dat, în faza de urmărire penală.

Această soluție, cu o motivare amplă și logică, o găsim și în cuprinsul deciziei instanței de apel.

Pentru aceste considerente, urmează ca recursul parchetului să fie respins, ca nefondat.

Recursul declarat de părțile civile urmează să fie respins, ca nefondat, pentru aceleași considerente.

Nici recursul inculpatului nu este fondat.

Faptele și vinovăția inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis, de ucidere din culpă, în condițiile conducerii cu îmbibație alcoolică peste limita legală și de părăsire a locului accidentului sunt cert dovedite prin probele amplu redate și analizate în considerentele sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel.

Au fost verificate de către instanțe și apărările inculpatului, pe care instanța le-a înlăturat, apoi, justificat.

Sunt relevante în acest sens declarațiile martorilor O.C.F. și M.V., care nu numai că nu au confirmat apărările inculpatului, ci le-au contrazis, așa cum motivează instanța de apel la fila 170 verso-171.

Apărările inculpatului au fost infirmate și de declarațiile martorilor V.O., T.T., M.F. și I.I.

De altfel, este de constatat că inculpatul a negat faptele și vinovăția contra unor probe evidente, adoptând o atitudine nesinceră în pofida unor dovezi certe și categorice.

Pentru toate aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, și recursul inculpatului, cu obligarea acestuia și a părților civile la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, recurenții părți civile G.V. și G.P. și recurentul intimat inculpat L.(S.)F. împotriva deciziei penale nr. 14 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie.

Obligă recurenții părți civile la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.