ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2014

Asupra recursului în casație;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din 03 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr. 890/207/2011, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen.; în baza dispozițiilor art. 178 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.R.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (1)-(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei; în baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform dispozițiilor art. 86

2

C. pen.; în baza dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) și (2) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Olt, conform programului stabilit de acesta; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza dispozițiilor art. 86

3

alin. (3) lit. e) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să nu conducă nici un vehicul; în baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare mai sus stabilit; în baza dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 14, art. 15 C. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis în parte cererea părții civile C.C. și a fost obligat asigurătorul SC C.A. SA Ia plata sumei totale de 69 000 lei, din care 54.000 lei cu titlul de daune morale și 15 000 lei cu titlul de despăgubiri materiale către acesta.

S-a dispus restituirea epavei autoturismului, către numitul R.F., proprietarul acestuia.

În baza dispozițiilor art. 189 alin. (1) și art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.R.F. la plata sumei de 13.194 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza dispozițiilor art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 760 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă C.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr. 1677/P/2010, a fost trimis in judecată inculpatul R.R.F. sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen., constând în aceea că la data de 31 mai 2010, aproximativ orele 19,00, a condus autoturismul, pe raza com. Băbiciu, județul Olt în direcția de deplasare către com. Traian județul Olt, fiind însoțit de numitul C.D.C., care ocupa locul din dreapta față, împrejurare în care, datorită vitezei mari de deplasare în condiții de carosabil umed, a neatenției și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, părăsind partea carosabilă și răstumându-se in canalul magistral de irigații.

La puțin timp după producerea acestui accident, în zona canalul de irigații s-a deplasat cu bicicleta martorul R.I., pentru a observa culturile înființate pe terenul agricol personal, împrejurare în care „am plecat pe jos pe lângă canalul magistral iar după cea. 15 m, am auzit zgomote slabe și gemete scurte dinspre direcția canalului. Am întors capul în acea direcție și am observat un autoturism răsturnat in canal, de culoare neagră, cu roțile in sus, cu spatele către Nord (pod) și fața către Sud (Vișina) (declarația martorului R.I.).

La acel moment, martorul R.I. a apelat serviciul unic de urgență 112 și prin intermediul telefonului mobil pe șeful de post al Poliției comunale Băbiciu (G.V.) solicitându-i acestuia de a veni în graba la fața locului însoțit de cineva, întrucât situația părea destul de gravă. „Până să ajungă șeful de post, dinspre mașina s-au auzit gemete și câteva bătăi, lovituri cu o frecvență destul de redusă. Eu eram atunci poziționat pe pod, pe latura Vestică a canalului, într-o poziție obligă, văzând mașina pe latura volanului,așa cum era ea răsturnată, văzând atunci un membru al corpului uneia dintre persoanele ce se aflau in mașina cu o vestimentație de culoare neagră,dându-mi seama atunci că din această parte,de la această persoană vin acele gemeteț declarația martorului R.N.).

La fața locului au ajuns în scurt timp șeful postului comunal de poliție Băbiciu, județul Olt, G.V., însoțit de martorul D.l., după care a mai oprit o altă mașină din care au coborât doi băieți și o fată, unul dintre băieți coborând în canal la mașina răsturnată împreună cu agentul de poliție și martorul D.l.

Odată ajuns lângă mașina răsturnată și fiind poziționat pe aceeași latură a mașinii pe care o vedea și martorul R.I., respectiv cea pe care este poziționat volanul, martorul D.l., ne-a pus că persoana de pe acea latură a mașinii trăiește, după care a trecut prin fața mașinii în partea cealaltă spunându-ne că cealaltă persoană este decedată.

Cei care au coborât în canal, au spart un geam de pe partea volanului și văzând că ușa nu se desface, acel băiat care a oprit la locul accidentului, a luat un levier cu care G. și D. au forțat ușa șoferului și au tras afară un bărbat pe care l-am văzut în straie preoțești. și purta barbă, ce acuza dureri în zona toracică; imediat au trecut la scoaterea celeilalte persoane,au spart geamul de la portiera dreaptă față și l-au scos din mașină și pe celălalt bărbat care era decedat,așezându-l lângă mașină.

În urma acestui accident rutier, numitul C.D.C. a decedat, rezultând astfel din raportul de constatare medico legală eliberat la data de 14 septembrie 2010 de S.J.M.L. Olt, că moartea acestuia a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice acute cu sânge rezultat dintr-un politraumatism cu fracturi de boltă și bază de craniu, leziunile traumatice constatate la autopsie putând fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente in condițiile accidentului de circulație suferit și au legătură directă de cauzalitate cu cauza morții.

De asemenea, în urma acestui accident, inculpatul R.R.F. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale așa cum rezultă din Raportul de constatare medico legală eliberat la data de 2 septembrie 2010 de S.J.M.L. Olt, acestuia fiindu-i recoltat la Spitalul Municipiului Caracal o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, după care acesta a fost transportat la Spitalul de Urgență Craiova județul Dolj, la recomandarea cadrelor medicale din cadrul Spitalului municipal Caracal, județul Olt, unde i-a fost recoltată a doua probă de sânge.

S-a stabilit astfel în urma analizelor de laborator că, la ora prelevării primei probe de sânge la Spitalul municipal Caracal, respectiv ora 19,45 inculpatul R.R.F. avea o alcoolemie de 1,35 %o nivel constatat prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 881 eliberat la data de 2 iunie 2010 de S.J.M.L. Olt și o alcoolemie de 0,95 gr%o la ora 21,30, nivel constatat prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 2010, eliberat la data de 10 iunie 2010, de către I.M.L. Craiova jud. Dolj.

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul. urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a constatat următoarea situație de fapt:

La data de 31 mai 2010, inculpatul R.R.F. a condus autoturismul pe raza com. Băbiciu, județul Olt în direcția de deplasare către com. Traian, județul Olt, fiind însoțit de numitul C.D.C. care ocupa locul din dreapta față și datorită neadaptării vitezei de deplasare în condiții de carosabil umed și a neatenției a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, părăsind partea carosabilă și răstumându-se in canalul magistral de irigații.

În urma impactului, ocupantul de pe locul din dreapta față, numitul C.D.C., a suferit leziuni care i-au produs decesul, aspect ce a rezultat din raportul de- constatare medico legală (autopsie). Moartea numitului C.D.C. a fost violentă, leziunile traumatice constatate la autopsie putând fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente, în condițiile accidentului de circulație suferit și au legătură directă de cauzalitate cu cauza morții.

Deși inculpatul R.R.F. nu a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată, negând atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești săvârșirea acesteia, coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că acesta a avut o atitudine nesinceră, rezultând fără dubiu că persoana care s-a aflat la volanul autoturismului, la data de 31 mai 2010, autoturism care a fost implicat într-un tragic accident rutier, a fost inculpatul R.R.F.

Toate probele administrate, coroborate în prezenta cauză, au condus la stabilirea vinovăției inculpatului în comiterea faptei de ucidere din culpă, privind pe numitul C.D.C., scoțând în evidență nu în ultimul rând, în aprecierea culpei reținută în cauză, că și victima are o culpă de cca. 20% în producerea accidentului de circulație, și anume conduita numitului C.D.C. care, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice -1,50 gr.%o - cât și a faptului că nu a purtat centura de siguranță, a încălcat dispozițiile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, s-a apreciat de instanța de fond că atât inculpatul R.R.F. cât și victima C.D.C. au o culpă comună, în proporție de 80% inculpatul și 20% victima cu privire la accidentul produs, reținerea culpei concurente urmând să aibă repercusiuni, în raport de contribuția fiecărei părți la producerea rezultatului și la sumele stabilite ca despăgubiri, într-adevăr, conform raportului de expertiză medico legală din 2012 privind interpretare retroactivă a alcoolemiei, întocmit de I.M.L. Craiova, a rezultat faptul că având în vedere datele cuprinse în acest raport de expertiză, s-a apreciat că la data de 31 mai 2010, ora 17,40, numitul R.R.F. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică in creștere de 0,60 gr.%o.

În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului R.R.F. întrunește astfel elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen., constând în aceea că în ziua de 31 mai 2010, conducând autoturismul, datorită nerespectării măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, în condițiile unui carosabil umed, ca urmare a neadaptării vitezei de rulaj, a pierdut controlul asupra direcției de mers, fapt ce a avut ca urmare accidentul rutier, soldat cu decesul victimei C.D.C.

Reținând vinovăția inculpatului R.R.F., prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare, iar la individualizarea pedepsie a avut in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al acesteia, constând în atingerea adus vieții unei persoane, modul de săvârșire a faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului, prezentarea constantă a acestuia la termenele de judecată, lipsa antecedentelor penale.

Apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform art. 862 C. pen.

Cât privește latura civilă, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 15 C. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a admis în parte cererea părții civile C.C. și a obligat asigurătorul SC C.A. SA la plata sumei totale de 69 000 lei, din care 54.000 lei cu titlul de daune morale și 15 000 lei cu titlul de despăgubiri materiale.

Având în vedere că pentru dovedirea acțiunii civile se aplică regulile privind administrarea probelor specifice dreptului civil, art. 1169 C. civ. instituind obligația de a face dovada existenței prejudiciului in sarcina părții civile, prima instanță a constatat că partea civilă C.C. a făcut dovada existentei unui prejudiciu numai pe bază testimonială (martorii R.E. și P.C.A. auzind de la acesta cuantumul cheltuielilor efectuate), constând în cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, la dosar nedepunându-se înscrisuri care să dovedească întreaga sumă solicitată.

În concluzie, reținând culpă de 80% pentru inculpat și 20% pentru victimă, instanța de fond a obligat asigurătorul la plata daunelor materiale și morale, la care a aplicat un coeficient de 20% reducere, apreciindu-se că prin obligarea la plata unei sume totale de 69.000 lei, poate fi acoperit atât prejudiciul material cât și moral.

În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civilă, s-a reținut că la cuantificarea acestuia legea civilă nu prevede criterii de determinare, însă s-au avut în vedere criteriile subiective referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan psihic și fizic, măsura afectării, partea civilă fiind tatăl victimei, practica judiciară în această materie fiind constantă vis a vis de sumele ce se acordă moștenitorilor victimelor.

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, astfel cum a fost acesta modificat, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund în baza legii față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, în conformitate cu legislația în vigoare din România. A rezultat astfel că răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală angajată în baza raportului de asigurare încheiat cu asigurătorul și nu o formă a răspunderii civile delictuale, în speță existând poliță de asigurare de răspundere civilă auto R.C.A., încheiată cu SC C.A. SA, valabilă la data producerii accidentului rutier (fila 18).

Instanța de fond a dispus restituirea epavei autoturismului către numitul R.F., proprietarul acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, inculpatul R.R.F., partea responsabilă civilmente C.C. și asigurătorul SC C.A. SA, iar prin încheierea de ședință din data de 03 februarie 2014, a fost calificată calea de atac conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, ca fiind apel.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 C. pen. - legalitatea incriminării; art. 178 alin. (3) C. pen. cu privire la încadrarea juridică dată faptei, deși cu privire la acest aspect existau probe care să ducă la reținerea aceleiași stări de fapt ca cea din rechizitoriu.

Oral, ca urmare a succesiunii în timp a unor legi penale aplicabile în cauză s-a cerut schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de ucidere din culpă ca urmarea conducerii unui autoturism pe drumurile publice cu o alcoolemie peste limita legală în două infracțiuni, una de ucidere din culpă și una de conducerea a unui autoturism cu alcoolemie peste limita legală.

Partea civilă C.C. a criticat sentința pe latură penală și civilă, cerând condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar și pentru conducerea unui autoturism pe drumurile publice cu o alcoolemie peste limita legală, dar și pentru netemeinicie pe latură civilă, deoarece instanța de fond nu a motivat proporția reținerii culpei în acordarea despăgubirilor.

Asigurătorul SC C.A. SA a criticat sentința doar în ceea ce privește latura civilă a cauzei și a solicitat reducerea daunelor morale acordate de instanța de fond, în raport de practica instanțelor judecătorești în materie, dar și obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul.

Inculpatul R.R.F. a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie deoarece în mod greșit, contrar probelor, ar fi fost condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă.

Oral a criticat sentința și pentru greșita încadrare dată faptelor, ca urmare a succesiunii în timp a unor dispoziții penale și, pe cale de consecință a cerut achitarea sa.

Prin Decizia penală nr. 763 din 5 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul asigurătorului de răspundere civilă SC C.A. SA declarat împotriva sentinței penale nr. 107 din 03 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr. 890/207/2011.

Au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public, inculpatul R.R.F. și de partea civilă C.C., împotriva sentinței penale nr. 107 din 03 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr. 890/207/2011, a fost desființată sentința pe latură penală și, în baza art. 386 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei inculpatului R.R.F. din infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen. (1968) în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 336 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa grea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare cu sporul de 4 luni reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 2 ani și 10 luni de închisoare, ce se va executa conform art. 60 C. pen.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că de la data comiterii fapte, a judecății în primă instanță și până la data prezentei decizii, în timp a existat o succesiune de legi penale privitoare la încadrările juridice aduse faptelor inculpatului, respectiv C. pen. de la 1968 a fost înlocuit cu un nou C. pen., Legea nr. 286/2009, cu începere de la data de 01 februarie 2014.

S-a reținut că inculpatul a fost acuzat atât de comiterea unei infracțiuni de ucidere din culpă a unei persoane ca urmare a conducerii culpabile pe drumurile publice a unui autoturism, dar și că ar fi condus acest autoturism având o alcoolemie ce depășește limita legală de 0.80 gr. %.

Prin modificările menționate fapta complexă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a rămas incriminată în două dispoziții distincte respectiv în prevederile art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin urmare atât timp cât faptele de care este acuzat inculpatul nu au fost dezincriminate și ele se regăsesc sancționate ca infracțiuni și în prevederile legii noi, în baza art. 386 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 336 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., deoarece, prin schimbarea încadrării juridice limitele maxime ale pedepselor ce pot fi aplicate inculpatului ( maxim 7 ani) sunt mai mici decât cele ce s-ar aplica potrivit C. pen. 1968 (15 ani), cele două infracțiuni aflându-se în concurs real.

Curtea a mai constatat, contrar apărărilor inculpatului, că acesta a comis cu vinovăția cerută de fiecare încriminare penală - din culpă, uciderea victimei C.D.C. și cu intenție directă, conducerea autoturismului pe drumurile publice cu o alcoolemie peste limita legală - împotriva sa existând probe certe și concludente pentru a atrage răspunderea penală și civilă.

Astfel, Curtea a reținut ca fiind credibile, deoarece se coroborează cu expertiza tehnică auto și cu constatările de la locul faptei, declarațiile martorului R.I., D.l., M.C.F., Ș.C.C. (fila 186 dosar fond), G., depoziții din care rezultă că inculpatul a consumat băuturi alcoolice - lucru neinfirmat de inculpat care, în cadrul apărării, a recunoscut că a încercat să consume alcool chiar în timpul deplasării autoturismului deoarece nu era implicat în procesul conducerii lui și se afla pe bancheta din spate a autoturismului - și datorită neadaptării vitezei de deplasare s-a răsturnat cu acesta în albia unui râu.

Martorul R.I. a afirmat, în mod neechivoc, că împreună cu martorii G. și D.l. au scos pe inculpat de pe scaunul șoferului. Această stare de fapt a fost confirmată și de procesul verbal de cercetare de la fața locului și planșele fotografice existente Ia dosarț fila 379-388, raport de expertiză criminalistică), care au atestat că inculpatul s-a aflat la volanul autoturismului la momentul accidentului, deoarece papucul inculpatului era rigidizat, blocat în zona pedalierului.

Ori, Curtea a reținut că era imposibil ca această blocare a papucului inculpatului să se realizeze în zona arătată dacă el s-ar fi aflat pe bancheta din spate.

Faptul că ocupanții autoturismului nu și-au schimbat poziția de pe scaune în timpul rostogolirii autoturismului a fost certificat prin raportul de expertiză criminalistic din 09 aprilie 2012.

În raport de aceste probe Curtea a înlăturat, ca neconcludente - de altfel concluziile lor sunt în acest sens -, și expertizele genetice care nu rețin urme biologice ce ar aparține inculpatului în zona locului conducătorului auto - stânga față.

De asemenea, nu au fost reținute ca fiind concludente, deoarece concluziile sunt teoretice și se bazează pe susținerile contradictorii ale inculpatului, nici constatările expertizelor care tind să stabilească valoarea alcoolemiei inculpatului sub limita legală pe baza declarațiilor sale (raport din 19 aprilie 2012 a I.M.L. Craiova).

De altfel, același act medico legal, preluat necritic de instanța de fond, a arătat în mod cert că datele pe care s-a bazat recalcularea alcoolemiei, așa cum au fost declarate de inculpat, sunt greu de acceptat - 700 ml alcool în 5 minute - și ele ar fi produs fenomene de intoleranță digestivă.

Curtea nu a reținut nici critica inculpatului în sensul că el, fiind trimis în judecată pentru o infracțiune unică complexă, în apel nu s-ar putea schimba încadrarea juridică dată actelor sale materiale, în două infracțiuni, atât timp cât apelul Ministerului Public este declarat împotriva sa, atât timp cât instanța este obligată să țină seama, în limitele art. 5 C. pen., și de dispozițiile art. 417 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracțiuni s-a ținut seama de dispozițiile art. 74 C. pen., inclusiv de poziția nesinceră și necooperantă a inculpatului, care a încercat tergiversarea procesului penal prin formularea de cereri probatorii a căror admitere a necesitat administrarea lor într-un interval de timp obiectiv îndelungat și nu a dovedit regret.

Instanța de apel a apreciat ca nefondată critica asigurătorului de răspundere civilă, deoarece asigurătorul de răspundere civilă este obligat să despăgubească victimele și, eventual, pe moștenitorii acestora în mod direct și individual în temeiul legii, aceasta nestabilind în favoarea asigurătorului o răspundere solidară cu inculpatul.

Potrivit Deciziei nr. 1/2005 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă și nu în calitate de parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile, soluție care are suport în dispozițiile art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 care prevăd că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicul.

Instanța de apel a apreciat ca nefondată și critica părții civile C.C. privind nemotivarea sentinței cu privire la proporția culpei ce s-ar reține fiului său victimă, deoarece instanța de fond, în considerentele sentinței (fila nr. 9) motivează acest lucru, motivare pe care Curtea a înțeles să nu o mai reia și pe care a considerat-o temeinică și legală, astfel încât nu a modificat proporția acestei culpe.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în drept, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

S-a susținut că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca și pedeapsa stabilită pentru concursul de infracțiuni, potrivit art. 38 alin.(1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. - uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar instanța de apel i-a aplicat inculpatului pentru această infracțiune pedeapsa de numai 1 an închisoare, astfel încât aceasta este în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind sub minimul special.

De asemenea și pedeapsa rezultantă stabilită pentru concursul de infracțiuni - de 2 ani și 10 luni închisoare - compusă din pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare - este nelegală - întrucât, dacă instanța de apel aplica inculpatului, pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. - o pedeapsă în limite legale (de la 2 la 7 ani închisoare) - sporul care se adaugă la pedeapsa de 2 ani și 6 luni - nu putea fi mai mic de 8 luni închisoare, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Totodată, invocându-se același temei de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că, în condițiile în care se reține că inculpatul, în momentul producerii accidentului, avea în sânge o îmbibație alcoolică de 0,60g/l alcool - este greșită și condamnarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., aplicarea corectă a legii penale mai favorabile justificând doar condamnarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. (1969).

În caz contrar s-a apreciat că este greșită schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de ucidere din culpă din art. 178 alin. (2) C. pen. (1969) în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 336 alin. (1) C. pen., în mod corect, această schimbare de încadrare juridică trebuia făcută din art. 178 alin. (2) și 3 C. pen. (1969).

Prin încheierea nr. 313/RC pronunțată la data de 13 noiembrie 2014 în Dosarul nr, 890/207/2011, în temeiul art. 440 alin. 4 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova numai în ceea ce privește criticile ce se circumscriu temeiului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. privind aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării caii extraordinare de atac promovată de recurent, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. 3976/1/2014,

Examinând cauza prin prisma criticii formulate, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de parchet vizează nelegalitatea deciziei penale atacate ori scopul recursului în casație este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și, în consecință, înlăturarea oricărei nelegalități din hotărâre.

Este adevărat că pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen. (cazul de casare invocat de parchet) se referă la pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă acest motiv de casare nu trebuie analizat în mod abstract, ci coroborat și cu alte texte de lege, în condițiile în care soluțiile ce pot fi pronunțate în cazul judecării acestei căi extraordinare de atac vizează și înlăturarea greșitei aplicări a legii, astfel încât, admiterea recursului în casație formulat de parchet se impune cu necesitate.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că în sarcina inculpatului R.R.F. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, constând în aceea că în ziua de 31 mai 2010, conducând autoturismul, datorită nerespectării măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, în condițiile unui carosabil umed, ca urmare a neadaptării vitezei de rulaj, a pierdut controlul asupra direcției de mers, fapt ce a avut ca urmare accidentul rutier, soldat cu decesul victimei C.D.C., dar si că ar fi condus acest autoturism având o alcoolemie ce depășește limita legală de 0.80 gr. %o.

Motivându-și decizia, instanța de control judiciar a apreciat, în esență, că, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății sunt mai reduse potrivit dispozițiilor noului C. pen. și a procedat la schimbarea încadrării juridice.

Astfel, s-a constatat că în noua reglementare, fapta complexă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul (art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (1969)) este incriminată în două dispoziții distincte, respectiv în prevederile art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 336 C. pen., limitele maxime ale pedepselor prevăzute de lege (maxim 7 ani închisoare atât pentru art. 192 alin. (2) C. pen. cât și pentru art. 336 C. pen.) fiind mai mici decât cele ce s-ar aplica potrivit Codului penal anterior ( maxim 15 ani închisoare), cele două infracțiuni aflându-seîn concurs real.

Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală întrucât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., dar și pedeapsa stabilită pentru concursul de infracțiuni - potrivit art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. - sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, criticile formulate de parchet încadrându-se în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Or în speță, instanța de control judiciar, aplicându-i inculpatului pentru această infracțiune pedeapsa de 1 an închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condițiile în care nu s-au reținut circumstanțe atenuante care ar fi atras coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, și pedeapsa rezultantă stabilită pentru concursul de infracțiuni (2 ani și 10 luni închisoare), compusă, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., din pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an închisoare) este nelegală, întrucât, dacă instanța de apel aplica inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. o pedeapsă în limitele legale (de la 2 la 7 ani închisoare), atunci și sporul sus menționat nu putea fi mai mic de 8 luni închisoare (o treime din 2 ani închisoare).

Având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. instanța, pronunțând soluția de admitere a recursului în casație și casare a hotărârii atacate, fie îl achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal ori înlătură greșita aplicare a legii, iar această din urmă situație doar în cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 11 și 12 C. proc. pen., adică atunci când nu s-a constatat grațierea sau, în mod greșit, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată și, respectiv, s-au aplicat pedepse în alte limite prevăzute de lege, iar cum înalta Curte, constatând că în speță, pentru considerentele arătate anterior, este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa, în parte, decizia penală atacată, iar în rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului R.R.F. în pedepsele componente de 1 an închisoare și de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 192 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul R.R.F. la 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 lit. b) C. pen. va aplică inculpatului R.R.F. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin decizia penală atacată, la care va adăuga un spor de 8 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.R.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de la lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 763 din 5 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului R.R.F. în pedepsele componente de 1 an închisoare și de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 192 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul R.R.F. la 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 lit. b) C. pen. aplică inculpatului R.R.F. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin decizia penală atacată, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.R.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11 decembrie 2014.