ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1242/2017

Decizia nr. 1242/2017

Asupra

conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 05 octombrie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a

civilă, contestatorul A., în contradictoriu cu pârâta B. - C., în temeiul art.

35 alin. (1) și urm. din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru

finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în

perioada regimului comunist, a formulat contestație împotriva Deciziei de

invalidare nr. 5238 din 30 iulie 2015, emisă de pârâtă, prin care s-a

invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin

Hotărârea Comisiei județene de fond funciar Suceava nr. 317 din 27

martie 2009, modificată prin Hotărârea nr. 775 din 16 decembrie 2010,

pentru suprafața de 0,3242 ha teren, situat în municipiul Suceava,

solicitând instanței să dispună desființarea acestei

decizii, să constate faptul că este îndreptățit la

acordarea de despăgubiri pentru terenul sus-menționat și

obligarea pârâtei să finalizeze procedura de acordare a măsurilor

compensatorii prevăzute de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar,

Regulamentul de funcționare a comisiilor de fond funciar și de

soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate

aprobat prin H.G. nr. 890/2005 și Legea nr. 165/2013.

Prin

sentința nr. 630 din 19 mai 2016, Tribunalul București, secția a

III-a civilă, a declinat competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Suceava, reținând în motivare următoarele:

S-a

apreciat că, atâta vreme cât în speță se contestă

însăși procedura și măsurile prin care s-a validat

îndreptățirea autorului de pe urma căruia s-au pretins

măsurile reglementate de legea specială, procedura acesteia

desfășurându-se în raza de competență a instanței de

la locul situării imobilului teren, Tribunalul București nu a putu fi

competent să cenzureze valabilitatea și corectitudinea acestei

proceduri pe calea contestației împotriva măsurii de invalidare,

întrucât noțiunea de „entitate” prevăzută de art. 35 din Legea nr.

165/2013, fără alte precizări, nu este de natură a atrage

competența Tribunalului București, prin raportare la sediul C.,

instituție cu atribuții în faza de finalizare a procedurii speciale

de acordare a măsurilor compensatorii, ci competența instanței

în a cărei rază această procedură s-a desfășurat,

respectiv prin raportare la sediul entității notificate în cazul

Legii nr. 10/2001 și comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar,

investite cu cererile de constituire/reconstituire de drepturi de proprietate.

De

altfel, legea fondului funciar a și instituit o competență

teritorială exclusivă în cazul litigiilor de fond funciar pentru

contestarea măsurilor dispuse în aplicarea acesteia în sarcina

instanței în a cărei rază teritorială se află sau s-au

aflat imobilele obiect al acestei legi.

În

caz contrar, ar trebui să se considere că două instanțe

diferite din țară, având raze de competență

teritorială diferite, sunt în egală măsură competente

să cenzureze legalitatea acelorași măsuri dispuse de comisiile

(entitățile) investite de lege în mod special cu soluționarea

cererilor de retrocedare, pe parcursul derulării aceleiași proceduri

în diferite faze ale acesteia și în raport de împrejurările concrete

și interesul de a contesta măsurile adoptate de comisiile de la locul

situării imobilelor, cu o astfel de „contestare” echivalând și

soluția adoptată de pârâta C., în speță.

Împrejurarea

că în speță, însăși pârâta C. este aceea care

contestă legalitatea procedurii care a condus la propunerea reclamantului

(ori autorului său) la acordarea de măsuri compensatorii, nu trebuie

privită ca fiind de natură a atrage competența teritorială a

Tribunalului București pe care, de altfel, legiuitorul nu a instituit-o în

mod expres, în condițiile în care, dacă aceeași procedură respectiv

măsurile dispuse pe parcursul său, până la momentul emiterii de

compensare, ar fi fost contestată de alte persoane interesate,

competența teritorială exclusivă ar fi revenit instanței de

la locul situării imobilului.

Ca

atare, concluzia logică, în raport de dispozițiile legilor aplicabile,

Legea nr. 165/2013, dar și acelea ale legilor fondului funciar pe care

instanța de control a legalității și temeiniciei

măsurii de invalidare trebuie să le aplice la verificarea

îndreptățirii reclamantului sau autorului său să

beneficieze de o restituire prin compensare este aceea că instanța

competentă teritorial în speță, este Tribunalul Suceava, în raza

căruia se află situat terenul obiect al măsurilor compensatorii

acordate și contestate, invalidate de către C.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de

contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2016 din data de 01 august

2016.

Prin

sentința civilă nr. 1254 din data de 13 octombrie 2016 pronunțată

de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal,

s-a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției

de contencios administrativ și fiscal și s-a trimis cauza, spre

competentă soluționare, secției I civile, a Tribunalului

Suceava.

Prin

sentința nr. 173 din 14 februarie 2017, Tribunalul Suceava, secția I

civilă, a constatat ivit conflict negativ de competență. A sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului negativ de competență. A suspendat

judecata cauzei până la soluționarea conflictului și a trimis

dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționare.

În

considerentele sentinței, instanța a reținut următoarele:

Conform art. 35

alin. (1) din Legea nr. 165/2013, „deciziile emise cu respectarea prevederilor art.

33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul entității, în

termen de 30 de zile de la data comunicării”, dispoziție care, în

opinia tribunalului, nu este susceptibilă de interpretare în ce

privește stabilirea competenței de soluționare a

contestațiilor.

Faptul

că, în cuprinsul dispoziției se face referire la procedura și

măsurile prin care s-a validat îndreptățirea reclamanților

la restituirea imobilelor sub formă de despăgubiri după autorul

său prin prisma legislației în materie de fond funciar, nu

echivalează cu înlăturarea procedurii prevăzute de Legea

specială (Legea nr. 165/2013) în situația contestării deciziei

emise de C.

Prin

urmare, față de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013,

Tribunalul Suceava a apreciat că, în speță, competența de soluționare

revine Tribunalului București, astfel că, în baza art. 132 alin. (3) C.

proc. civ., a declinat competența în favoarea acestei instanțe.

Conform

art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat existența unui conflict

negativ de competență și, în consecință, conform art. 135

alin. (1) C. proc. civ., a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea conflictului. În baza art. 134 C. proc.

civ., tribunalul a suspendat judecata cauzei până la soluționarea

conflictului.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a

fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, în vederea

finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în

echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist,

se constituie C., care funcționează în subordinea Cancelariei primului

- ministru și are în competență validarea respectiv invalidarea,

în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile investite de

lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.

Examinând

conformitatea textului cu legea fundamentală, Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, a

statuat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a și ale art. 21 alin.

(5) și (8) din Legea nr. 165/2013, sunt constituționale în

măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor

entităților investite cu soluționarea notificărilor, emise

în executarea unor hotărâri judecătorești prin care

instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra

calității de persoane îndreptățite și asupra

întinderii dreptului de proprietate.

Conform

prevederilor art. 35 alin. (1) al Legii nr. 165/2013, deciziile emise cu

respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită, la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Cât

privește sintagma „entitate învestită”, art. 3 pct. 4 al actului

normativ, mai sus citat, enumeră toate structurile desemnate de lege cu

atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și

de stabilire a măsurilor reparatorii, la lit. g) regăsindu-se C.

care, în cauza de față, este emitenta deciziei contestate.

Se

observă că instanțele aflate în conflict au analizat, din

perspective diferite, noțiunea de „entitate” folosită de legiuitor în

conținutul textului anterior citat.

Având

însă în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl

constituie anularea Deciziei de invalidare nr. 5238 din 30 iulie 2015,

emisă de C., rezultă cu evidență că, în cazul de

față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin.

(1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și

calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în

prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile

aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența

(teritorială și materială) a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității emitente.

Cum sediul C.

se află în București, sector 1, respectiv în raza teritorială a

Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei va fi

stabilită în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017.