ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 921/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 921/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.12.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, B., C., D., E. și F., anularea deciziei de invalidare nr. 10671/31.08.2016 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, cu privire la măsura acordării de despăgubiri pentru terenul de 17,85 ha situat în comuna X, județul Alba, propusă în dosarul de despăgubiri nr. x/FFCC/11.09.2007; anularea deciziei de invalidare nr. 10672/31.08.2016 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, cu privire la măsura acordării de despăgubiri pentru terenul de 17,85 ha situat în comuna X, județul Alba, propusă în dosarul de despăgubiri nr. y/FFCC/11.09.2007; constatarea calității de persoană îndreptățită a reclamantei și a celorlalți moștenitori după defuncții G., H. și soția G., la reconstituirea proprietății pentru suprafețele de 17,85 ha și 17,85 ha înscrise la poziția 3 și, respectiv, poziția 2 din Anexa 23 a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 890/2005; în temeiul art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, validarea măsurilor de acordare de despăgubiri pentru aceste suprafețe, așa cum au fost stabilite prin Hotărârea nr. 793/X/396-399/24.07.2007 a Comisiei județene Alba; obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită deciziile de acordare a măsurilor reparatorii (măsura compensării prin puncte) cuvenite reclamantei și celorlalți moștenitori îndreptățiți după defuncții G., H. și G. pentru suprafețele de 17,85 ha (poziția 3 din Anexa 23) și 17,85 ha (poziția 2 din Anexa 23) situate în localitatea X, județul Alba; obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cereri.
Prin Sentința nr. 1040/20.07.2017 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea; a admis cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienții B., C., D., E., F., în contradictoriu cu reclamanta A. și cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a anulat decizia de invalidare nr. 10671/31.08.2016 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a obligat pârâta CNCI să emită în favoarea reclamantei și a intervenienților decizia de compensare prin puncte pentru terenul în suprafață de 17,85 ha situat în comuna X, județul Alba; a anulat decizia de invalidare nr. 10672/31.08.2016 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a obligat pârâta CNCI să emită în favoarea reclamantei și a intervenienților decizia de compensare prin puncte pentru terenul în suprafață de 17,85 ha situat în comuna X, județul Alba; a obligat pârâta CNCI la plata sumei de 2.250 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă, și la plata către intervenienți a sumei de 7.546,98 RON cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 901/A/11.09.2018 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, către intervenienți; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței; a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate în apel de către intervenienți și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a obligat pârâta la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către intervenienți în apel; a obligat pârâta la plata sumei de 1.864 RON cheltuieli de judecată în apel reduse, către intimații-reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. intervenienții B., C., D., E., F., învederând următoarele aspecte:
- În mod nelegal instanța de apel a făcut aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., diminuând cuantumul cheltuielilor de judecată fără a motiva această soluție și făcând trimitere la decizii din practica Curții Europene fără legătură cu prezenta cauză;
- Aprecierea asupra obligației de diligență în ceea ce privește munca avocatului nu se rezumă doar la complexitatea cauzei, numărul termenelor de judecată, anvergura litigiului, ci include toată activitatea de consultanță, cercetare și analizare a cauzei efectuată anterior momentului învestirii instanței;
- Onorariul de avocat a fost unul îndreptat spre o valoare minimă, raportat la valoarea cauzei, la numărul orelor de muncă și la cuantumul impozitului pe venit datorat la stat;
- Au fost invocate decizii ale Curții Europene în materie, respectiv cele pronunțate în Cauza Croitoru c. României, Cauza Costin c. României, Cauza Abramiuc c. României.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 04.03.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Prin acțiune reclamanta A. a solicitat anularea Deciziilor de invalidare nr. 10671/31.08.2016 și nr. 10672/31.08.2016 ale Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, constatarea calității de persoană îndreptățită la restituire după defuncții și pentru bunurile indicate, cu consecința obligării pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită deciziile de acordare a măsurilor reparatorii corespunzătoare.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, text legal care în alin. (1) reține că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării" iar în alin. (4) că "Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".
Din această normă rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.
Cum Decizia nr. 901/A/11.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel București este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.
Întrucât recurenții nu au deschisă, potrivit legii, calea de atac exercitată, chestiunile deduse judecății prin memoriul de recurs nu se mai impun a fi analizate, prioritate având aspectul procedural al inadmisibilității căii extraordinare de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienții B., C., D., E., F. împotriva Deciziei nr. 901/A din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienții B., C., D., E., F., toți cu domiciliul ales la Avocat I., în București, str. x, împotriva Deciziei nr. 901/A din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat J., în Cluj-Napoca, B-dul x, nr. 93, județul Cluj și cu intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea x.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi,15 mai 2019.