ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2071/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la 07.09.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de validare parțială nr. 21392/30.07.2018 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii, pentru cota de 3/4 din suprafața totală de teren ce face obiectul dosarului de fond funciar, respectiv pentru suprafața totală de 45.900 mp teren, situat în intravilanul municipiului Bistrița, înscris în CF nr. x Bistrița, pe următoarele numere topografice: x, cu acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 9.114.627 RON, potrivit prevederilor art. 21 pct. 6) din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, conform Grilei notarilor publici valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21, art. 35 din Legea nr. 165/2013. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 2920/16.12.2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte acțiunea. A anulat decizia nr. 21392/30.07.2018 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită, în favoarea reclamantului, decizie cu un nr. de 823.772 puncte în compensare pentru suprafața totală de 45.900 mp, teren înscris la poziția nr. 75/318 din anexa 39 a Comisiei Locale Bistrița, aprobată prin Hotărârea nr. 108/08.09.2001 emisă de Comisia județeană Bistrița Năsăud. A obligat pârâta la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către reclamant, proporțional admiterii cererii de chemare în judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 1315/A/25.10.2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 2920/16.12.2019 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. A admis apelul pârâtei împotriva aceleiași sentințe. A schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a anulat decizia de validare parțială nr. 21392/30.07.2018 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită în favoarea reclamantului decizie de validare parțială pentru un număr de 3.668.428 puncte pentru suprafața totală de 22.854 mp teren înscris la poziția nr. 75/318 din anexa 39 a Comisiei Locale Bistrița, aprobată prin Hotărârea nr. 108/08.09.2001 emisă de Comisia Județeană Bistrița Năsăud. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A obligat apelanta-pârâtă la plata, către apelantul-reclamant, a sumei de 9500 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1315/A/25.10.2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamantul A.. Recurentul-reclamant a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ. privind nelegalitatea hotărârii recurate atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ori când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, cât și pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7) din C. proc. civ., privind încălcarea autorității de lucru judecat și a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate și admiterea cererii de chemare în judecată. Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că, înjumătățind suprafața ce trebuia despăgubită de la 45.708 mp, la 22.854 mp, instanța de apel nu a ținut cont de întreaga probațiune administrată, respectiv nu a avut în vedere declarația de renunțare din 19.11.2002 din partea moștenitorului B. în favoarea recurentului-reclamant (frate vitreg), pentru cota ce i-ar fi revenit din averea tatălui lor C., prin care cota de moștenire cuvenită lui A. s-a stabilit la 3/4. Recurentul învederează că, la 06.12.2010, B. revine la declarația de renunțare dată la 19.11.2002 în favoarea fratelui său vitreg și completează declarația de renunțare cu o altă declarație în sensul renunțării și la partea de moștenire după mama sa, D., în favoarea fratelui său vitreg, A., conform completării la declarația de renunțare, autentificată în dosarul nr. x/2010/M de notar E.. Această a doua declarație este actul care a fost pus în discuție pentru întregirea cotei de 1/1, dar nicidecum nu pot fi puse în discuție certificatul de moștenitor și declarația de renunțare din 09.11.2002, acte care în fapt certifică cota cuvenită recurentului. Prin urmare, considerentele reținute cu privire la cota de moștenire ce revine recurentului sunt greșite, dreptul de acrescământ la care s-a raportat instanța de apel poate, eventual, excede cotei de moștenire legală stabilită prin certificatele de moștenitor, prin declarația de renunțarea a numitului B., în favoarea fratelui său vitreg, A., cât și prin hotărârile judecătorești rămase definitive si irevocabile. Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7) din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că prin decizia civilă nr. 882/20.10.2017 pronunțată în dosar nr. x/2016, Curtea de Apel București a reținut că "...instanțele au stabilit cu putere de lucru judecat dreptul contestatorului la măsuri reparatorii doar în limita cotei de 1 % din imobilele construcții înscrise în CF x Bistrița, nr. topo x și imobilele terenuri înscrise în CF x nr. topo x...", iar dispoziția nr. x/25.11.2011 emisă de Primarul Municipiului Bistrița dată în completarea și modificarea dispoziției nr. 2852/21.11.2005, menține aceleași drepturi doar în limita cotei de 1% respectând astfel puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești având ca obiect imobilele din litigiu. Mai arată că prin sentința civilă nr. 119/F/29.02.2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost admisă acțiunea reclamantului A. în sensul că a fost modificat art. 1 din dispoziția nr. x/21.11.2005, constatând calitatea de persoană îndreptățită a petentului asupra cotei de 1/1 din imobilele înscrise în CF x Bistrița și CF x Bistrița. Prin decizia civilă nr. 284/A/2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă a admis apelul pârâților, a schimbat în parte sentința și a respins în întregime plângerea extinsă formulată de către reclamantul A. împotriva dispoziției nr. 2852/21.11.2005 emisă de Primarul Municipiului Bistrița. În considerentele acestei decizii s-a reținut că reclamantul, respectiv contestatorul, nu are calitatea de moștenitor după D., a doua soție a tatălui său, astfel încât nu poate pretinde cota de 1/1 din cele două cărți funciare, fiind îndreptățit doar la cota de 3/4 astfel cum s-a reținut prin dipozitia nr. 2852/21.11.2005. Această decizie a fost modificată doar în parte prin decizia nr. 7087/30.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitor doar la natura măsurilor reparatorii, celelalte dispoziții intrând în puterea lucrului judecat. Recurentul a reiterat aspectele relevante expuse în cadrul apelului privind parcursul procedurii administrative speciale și a arătat că prin decizia de validare parțială nr. 21392/30.07.2018 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor s-a decis validarea parțială a suprafeței de teren înscrise la poziția nr. 75/318 din anexa 39 a Comisiei Locale Bistrița, aprobată prin Hotărârea nr. 108/08.05.2001, emisă de Comisia Județeană Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru întinderea de 2,2950 ha și acordarea de despăgubiri în cuantum de 344.250 puncte. Recurentul învederează că faptic, a fost evaluat în mod greșit, subevaluată, o suprafață de teren ce nu se identifica în metri pătrați de teren propuși pentru a se despăgubi, cu suprafața de teren ce face obiectul dosarului ANRP nr. x/FFCC. Suprafața de teren în privința căreia există autoritate de lucru judecat este de 6,12 ha (4,59 ha, reprezentând cota de % părti din terenul în suprafață de 6,12 ha ce a aparținut F.), teren situat în intravilanul municipiului Bistrița înscris în CF nr. x Bistrița pe numerele topo x. Recurentul apreciază că imobilul teren în suprafață de 45.900 mp este suprafața corectă ce face obiectul prezentului dosar, iar în ce privește valoarea propusă cu titlu de despăgubire de 344.250 mp puncte, pârâta a amplasat terenul într-o localitate componentă a Municipiului Bistrița, respectiv în Cartierul Slătinița, foarte departe de amplasamentul propriu-zis al terenului, în scopul evident al subevaluării. În ce privește situația juridică a imobilului, în mod special aspectul încadrării în zona și categoria de folosință, expertizele topografice efectuate în cauză demonstrează că acesta este situat în intravilanul municipiului Bistrița, strada x, zona - Centru, zona II B. Prin urmare coroborând actele existente la dosarul ANRP, sentința civilă nr. 6509/2010, pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2010, Dispoziția Primarului Municipiului Bistrița nr. 2852/2005, Hotărârea nr. 108/2001 a Comisiei Județene, actele depuse de recurent la solicitarea ANRP, adresele și răspunsurile celorlalte instituții ale statului, precum și precizările recurentului privind proprietarul tabular și cotele corecte de moștenire, calitatea de persoană îndreptățită a recurentului A. este probată în cota de 3/4 părti pentru întreaga suprafață ce face obiectul prezentului dosar de despăgubire, cu titlu de autoritate de lucru judecat. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la 11.06.2025, intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Referitor la excepția de inadmisibilitate, a arătat că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, text legal potrivit căruia hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile în care sunt contestate deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din lege sunt supuse numai apelului. Pe fondul recursului, a arătat că propunerea de validare parțială este motivată de faptul că reclamantul este îndreptățit doar la cota de 3/8 din întreaga suprafață deținută de autorul G., iar autoritatea de lucru judecat la care face referire instanța de fond operează pentru dosarul de despăgubire constituit în baza Legii nr. 10/2001 care a fost soluționat prin emiterea deciziei de validare parțială. În cauză, nu se poate aplica dreptul de acrescământ, întrucât există Certificatul de moștenitor nr. 3/A425/72 conform căruia după autorul G. au calitate de moștenitori ai acestuia A. (fiul din prima căsătorie și persoană îndreptățită din dosarul de despăgubiri) în cotă de 3/8; D. (a două soție a autorului) în cotă de %; B. (fiul din a doua căsătorie a autorului) în cotă de 3/8 . Întrucât doar reclamantul a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. x/11.03.2000 și având în vedere certificatul de moștenitor menționat, rezultă că acesta este îndreptățit doar la cota de 3/8 din masa succesorală a autorului.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisbilității în principiu a recursului. Prin raport, s-a reținut, în ceea ce privește calea de atac îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1315/A din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, că este exercitată împotriva unei decizii date în apel, definitivă, nesusceptibilă de recurs. Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea, către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Potrivit dovezilor de comunicare de la dosar, raportul a fost comunicat părților la 15.09.2025 și 17.09.2025. Recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate și admiterea recursului, astfel cum a fost motivat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, în raport de excepția inadmisibilității invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Din verificarea actelor de învestire ale instanței de fond, rezultă neechivoc faptul că reclamantul urmărește, prin prezentul demers judiciar, în contradictoriu cu intimata, anularea deciziei de validare parțială emisă de Comisa Națională pentru Compensarea Imobilelor nr. 21392/30.07.2018, prin care s-a decis validarea parțială a suprafeței de teren înscrise la poziția nr. 75/318 din anexa 39 a Comisiei locale Bistrița, aprobată prin Hotărârea nr. 108/08.05.2001, emisă de Comisia Județeană Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor pentru întinderea de 2,2950 ha și acordarea de despăgubiri în cuantum de 344.250 puncte. Totodată, este de observat că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stipulează următoarele: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului". Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Acest text de lege instituie regula esențială a legalității căii de atac, conform căruia calea de atac, termenul și condițiile de exercitare sunt determinate doar de lege, indiferent de mențiunile cuprinse în hotărârea ce urmează a fi atacată. Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, iar art. 634 alin. (1) pct. 4) teza I din C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Astfel, prin această dispoziție legală legiuitorul a înțeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunțate în apel, în cauzele care au ca obiect deciziile emise de către entitățile învestite de lege cu obligația de a soluționa cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 sau refuzul emiterii acestora. În cauza pendinte, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei de validare parțială nr. 21392/30.07.2018 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii, pentru cota de 3/4 din suprafața totală de teren ce face obiectul dosarului de fond funciar, respectiv pentru suprafața totală de 45.900 mp teren, situat în intravilanul municipiului Bistrița, înscris în CF nr. x Bistrița, pe următoarele numere topografice: x, acordarea de despăgubiri bănești în cuantum de 9.114.627 RON, conform prevederilor art. 21 pct. 6) din Legea nr. 165/2013, cu luarea în considerare a Grilei notarilor publici valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Temeiul de drept al acțiunii a fost indicat de către recurentul-reclamant ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 21, art. 35 din Legea nr. 165/2013. Astfel, se constată că pretenția dedusă judecății a fost soluționată de către instanțele de fond în baza Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Din coroborarea dispozițiilor enunțate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) teza finală și art. 634 alin. (1) pct. 4) din C. proc. civ., rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1315/A din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.