ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1209/2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.09.2014, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2016, reclamantele A. și B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de compensare nr. 7.275/18.02.2016, emisă de către pârâtă și stabilirea de către instanță a existenței, întinderii și a valorii reale a drepturilor ce li se cuvin pentru suprafața de teren de 14,78 ha; obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de compensare prin puncte privind această suprafață de teren; obligarea pârâtei la plata daunelor materiale simbolice de 1 euro și dobânda bancară din ziua plății aferentă valorii terenului, calculată de la data introducerii acțiunii până la data emiterii deciziei de compensare, precum și la plata unor daune morale de 10.000 euro, pentru neefectuarea expertizei privind terenurile proprietatea lor în Dosarul nr. x/2013, al Judecătoriei Blaj, și în Dosarul x/2013, al Curții de Apel Târgu Mureș, precum și pentru neemiterea deciziei de compensare timp de peste șapte ani; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 862/16.06.2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte acțiunea; a anulat Decizia de compensare nr. 7.275/18.02.2016, emisă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a constatat că reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii constând în 294.838 puncte, pentru imobilul teren în suprafață de 14,4937 ha situat în localitatea Jidvei, jud. Alba; a obligat pârâta să emită o decizie de compensare în favoarea reclamantelor prin care să le recunoască punctajul anterior stabilit; a respins acțiunea modificată, formulată în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Jidvei, prin Primar, și Comisia Județeană de Fond Funciar Alba, prin Prefect, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză; a respins în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Cu prilejul judecării apelului declarat de părți împotriva acestei sentințe, prin cererea înregistrată la data de 27.11.2018, petenta apelantă A., a formulat cerere de recuzare a judecătorilor C. și D., arătând că prin amânarea repetată a pronunțării a fost tergiversată soluționarea dosarului, că încheierea de repunere a cauzei pe rol nu i-a fost comunicată, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare și că instanța de apel nu a analizat probele administrate, proba cu expertiză dispusă din oficiu nefiind utilă cauzei. A mai arătat petenta că anterior a mai formulat o cerere de recuzare a completului investit să judece apelul, respinsă cu o motivare sumară și formală și că instanța de apel a expediat acte procedurale către sora sa, (apelanta reclamantă B.), deși aceasta a mandatat petenta să o reprezinte în procesul pendinte.

Prin încheierea de ședință din 12.12.2018 pronunțată în dosar asociat nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București, a reținut, în esență, că petenta formulează critici privind modul în care a fost soluționată (de alți judecători decât cei recuzați prin cererea pendinte) o cerere de recuzare formulată anterior în litigiul de față (împotriva membrilor aceluiași complet C7 apel), critici ce nu pot forma obiect de analiză în procedura de soluționare a acestei a doua cereri de recuzare, pentru că ele exced limitelor în care legea permite a se realiza judecata demersului având ca obiect recuzarea. Pe de altă parte, prin măsurile procesuale de amânare a pronunțării și repunere pe rol a cauzei nu au fost încălcate drepturi procesuale ale petentei, iar aspectele legate de completarea probatoriului, respectiv acordarea mai multor termene de judecată, reprezintă chestiuni de fond, ce nu pot fi analizate în procedura reglementată de art. 41 - 42 din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîncadrat în drept, petenta A., formulând următoarele critici:

- Judecătorii care au soluționat cererea de recuzare nu au studiat dosarul, nu au analizat probele administrate și au pronunțat hotărârea recurată cu rea-credință, în apărarea unor judecători nedemni, care nu își îndeplinesc atribuțiile legale;

- Judecătorii recuzați au tergiversat soluționarea cauzei și au încălcat drepturile procesuale ale petentei prin necomunicarea încheierilor de ședință pronunțate în cauză;

- Din actele și lucrările dosarului nu rezultă de ce, după 5 amânări de pronunțare, dosarul a fost repus pe rol de către judecătorii C. și E., iar ulterior aceasta din urmă a fost înlocuită cu judecătorul F., fiind astfel întreruptă continuitatea completului;

- Motivele pentru care a fost respinsă cererea de recuzare sunt neîntemeiate și nu țin cont de aspectele procedurale învederate privind tergiversarea soluționării, încălcarea principiului continuității completului de judecată, și ordonarea efectuării unei expertize inutile, cu încălcarea principiului legalității probelor;

- În motivele de respingere a cererii de recuzare se invocă o procedură specială, a recuzării, pentru a masca neregulile procedurale săvârșite în instrumentarea acestui dosar;

- Deși instanța reține că motivul repunerii pe rol și al administrării probei cu expertiză rezultă din dosar, în realitate această motivare reprezintă o justificare a indolenței și lipsei de profesionalism de care completul recuzat a dat dovadă, în condițiile în care la fond au fost depuse extrasele de carte funciară care dovedesc categoria de folosință a terenului și grila notarială pentru evaluare, probe pe baza cărora instanța putea soluționa cauza.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 18.04.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 15.05.2019, recurenta a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate, prin care a solicitat admiterea recursului și a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Analizând cauza, Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Textul legal anterior citat instituie condiții speciale privind calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, și anume, aceasta poate fi atacată numai de către părți și doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Se constată că în speță sunt întrunite doar parțial condițiile reglementate de dispozițiile legale mai sus citate, în sensul că cererea de recuzare a fost formulată de către parte, respectiv reclamanta din dosar, însă, la data declarării căii extraordinare de atac, și anume 22.01.2019, pricina nu era soluționată printr-o hotărâre definitivă, ci avea termen de judecată la data de 29.01.2019, iar la momentul pronunțării prezentei decizii, potrivit verificărilor efectuate prin intermediul programului Ecris de evidență al dosarelor, are termen de judecată la 03.09.2019.

În acest context, cum calea de atac a fost declarată anterior soluționării pe fond a cauzei, în absența unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, față de dispozițiile art. 53 alin. (1) teza ultimă, aceasta apare ca prematur exercitată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca prematur, recursul declarat de recurenta A., împotriva încheierii de ședință din 12 decembrie 2018, a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de recurenta A., cu domiciliul în Târgu Mureș, județul Mureș, împotriva încheierii de ședință din 12 decembrie 2018, a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimații B., cu domiciliul în Oradea, județul Bihor, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea x, Autoritatea Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea x.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2019.

GGC - OB