ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 366/2017

Decizia nr. 366/2017

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin sentința nr. 259 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea completată formulată de reclamanta A. Buzău, Ialomița, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al com. Ciocârlia, com. Ciocârlia prin primar, și cererea de chemare în judecată a altor persoane, Statul Român prin B., reprezentat prin C. Ialomița. A fost anulată în parte H.G. nr. 1353/2001, și anume a fost anulată în parte poziția nr. 16 din anexa nr. 19, cu privire la suprafața de 13.42 ha din totalul de 41.39 ha (suprafață denumită bazinul nr. 6, amplasată în cuveta Lacului de acumulare Cotorca II). Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 7.532,3 lei.

Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie 2016 la dosarul cauzei, reclamanta A. Buzău Ialomița a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 259 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1470 din 21 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, motivat de faptul că pct. 16 din Anexa nr. 19 a H.G. nr. 1353/2001 a fost modificat prin pct. 4 lit. b) penultima liniuță din H.G. nr. 985/2011.

Prin încheierea din 23 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 259 din data de 10 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu invocă neclaritatea dispozitivului, ci se invocă modificarea ulterioară a actului administrativ a cărui anulare în parte s-a hotărât, aspect, de altfel, reținut de Înalta Curte în decizia nr. 1470 din 21 martie 2014.

Prin recursul formulat, reclamanta A. Buzău, Ialomița a criticat hotărârea instanței de fond prin care a fost respinsă cererea de lămurire a aplicării dispozitivului sentinței nr. 259 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

S-a arătat că instanța a interpretat greșit solicitarea reclamantei, întrucât a fost inițiat acest demers pentru a se preciza în dispozitiv că în urma admiterii cererii a fost anulată în parte poziția nr. 16 din Anexa 19 a H.G. nr. 1353/2001, cu privire la bazinul nr. 6, în suprafață de 134.200 mp, fără a se mai face referire la întreaga suprafață de 41,39 ha., astfel cum era înscris la pct. 16 din Anexa nr. 19, până la modificarea adusă prin H.G. nr. 985/2011.

Recurenta apreciază că, din interpretarea dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, rezultă că după momentul intrării în vigoare a modificărilor aduse prin H.G. nr. 985/2011, 1 noiembrie 2011, acestea au devenit parte integrantă din H.G. nr. 1353/2001, iar la momentul pronunțării instanței forma normei era cea modificată prin H.G. nr. 985/2011, astfel încât instanța trebuia să se raporteze la textul modificat în care se vorbea de „bazinul 6, în suprafață de 134.200 mp”.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal;

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.”

Analizând hotărârea asupra căreia se solicită lămurirea dispozitivului, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că dispozitivul sentinței

nr. 259 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu cuprinde date care să necesite lămurirea sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, precum și faptul că sentința arătată nu cuprinde dispoziții potrivnice.

Înalta Curte constată că, pe calea prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ. nu pot fi analizate motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate în dispozitiv.

Înalta Curte reține, în deplin acord cu hotărârea instanței de fond, faptul că reclamanta tinde la modificarea dispozitivului hotărârii instanței de fond nu pentru că nu este înțeles în aplicarea și întinderea acestuia ori că ar cuprinde dispoziții potrivnice, ci pentru că au intervenit modificări legislative în cuprinsul actului atacat care nu au fost avute în vedere de instanță.

Or, aceste motive nu pot fi avute în vedere de instanță la soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., având în vedere faptul că ceea ce este susceptibil de lămurire este numai dispozitivul hotărârii, neputându-se avea în vedere motivele avute în vedere la pronunțarea hotărârii.

2.Temeiul legal al soluției adoptate;

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. Buzău, Ialomița împotriva încheierii din 23 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2017.