ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1745/2016

Decizia nr. 1745/2016

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, Administrația Finanțelor Publice Buzău și Administrația Fondului pentru Mediu București solicitând obligarea acestora la restituirea taxei achitate de reclamant în sumă de 5.947 lei precum și la plata dobânzii legale de la data încasării sumei și până la restituirea efectivă.

Prin Sentința nr. 2692 din 13 iunie 2013, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Buzău, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei DGFP Buzău, a admis cererea având ca obiect refuz soluționare cerere formulate de reclamantul A. și a obligat pârâtele în solidar să achite în solidar reclamantului suma de 5.947 lei și dobânda legală începând cu data efectuării plății nedatorate 13 martie 2013 până la data restituirii integrale.

Prin Decizia nr. 183 pronunțată în data de 9 ianuarie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Buzău, în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău și Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva Sentinței nr. x din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și, în consecință, a casat în parte sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva Deciziei nr. 183 din 9 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, A. a formulat cerere de revizuire, în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Buzău, în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Administrația Fondului pentru Mediu, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/114/2013/a1 la data de 11 martie 2014 și prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reclamantului, obligând pârâtele în solidar să achite reclamantului suma de 5.947 lei și dobânda legală începând cu data efectuării plății nedatorate 13 martie 2013 și până la data restituirii integrale și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin Decizia nr. 3317 din 19 mai 2014, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 183 din 9 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată.

Împotriva Deciziei nr. 3317 din 19 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs revizuentul A., încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți

La termenul de judecată din data de 2 iunie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu privire la excepția inadmisibilității recursului, excepție pe care instanța o apreciază ca fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (5) raportat la art. 483 C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos expunerea și analiza criticilor cuprinse în cererea de recurs.

Din expunerea anterioară a lucrărilor cauzei, se observă că recurenta a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 3317/2014 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Astfel fiind, Decizia nr. 3317/2014 a Curții de Apel Ploiești este supusă acelorași căi de atac ca și Decizia nr. 183/2014 a Curții de Apel Ploiești, care, însă, fiind pronunțată în recurs, este o hotărâre definitivă, ce nu poate fi atacată cu recurs, întrucât nu se circumscrie prevederilor art. 483 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3317 din 19 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL