ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2995/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, a solicitat anularea Deciziei nr. 39 din 10 martie 2016 emisă de pârât.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2016 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Colegiul Medicilor din România, pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva Încheierii din 23 noiembrie 2016 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., iar cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2016/a1.

Prin Încheierea din 16 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal constatând că părțile, deși legal citate, nu au fost prezente la termenul de judecată, precum și faptul că niciuna dintre ele nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei.

Împotriva Încheierii din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. susținând că, cererea de recurs cu care a fost învestită Curtea de Apel București trebuia să se judece din oficiu.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va anula cererea de recurs, având în vedere că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Din analiza cererii de recurs Înalta Curte constată că, recurenta-reclamantă nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ..

Astfel, se constată că, deși în cererea de recurs recurenta a susținut că cererea de recurs cu care a fost învestită Curtea de Apel București, trebuia să se judece din oficiu, aceste critici nu ar putea fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 alin. (2) din Codul procedură civilă, republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii din data de 16 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM