Decizia nr. 318/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 02.02.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, a contestat Decizia nr. 2/12.01.2012 a Colegiului Medicilor din România, comunicată în data 29.01.2016, solicitând anularea acesteia și emiterea unei decizii corespunzătoare. Prin sentința civilă nr. 4998/20.09.2016 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac și anularea hotărârii criticate, iar prin decizia civilă nr. 1478/30.03.2017 Curtea de Apel București a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă. La data de 27.04.2017, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând rejudecarea căii de atac.

Hotărârea curții de apel Prin decizia nr. 2427 din data de 25 mai 2017, îndreptată prin încheierea din data de 3.07.2017, Curtea de Apel Bucuresti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1478/30.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu intimații Tribunalul București și Colegiul Medicilor din România, ca inadmisibilă.

Recursul exercitat în cauză Impotriva deciziei nr. 2427 din data de 25 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., în motivarea căii de atac susținându-se că hotărârea este abuzivă și nelegală, completul de judecată refuzând să soluționeze cauza, prin invocarea superficială a dispozițiilor art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2020, constatând lipsa nejustificată a părților legal citate, acestea neformulând cerere de judecare în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Inalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului promovat. Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 27.10.2020, în temeiul art. 420 C. proc. civ., instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției perimării recursului Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția perimării prezentei căi de atac, Inalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni. De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la această dată începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 17 octombrie 2020. Inalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înauntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. In consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Inalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,