ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2969/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 3 iunie 2015, reclamanta Societatea A., societate cu răspundere limitată pentru menținerea în funcțiune a sistemului de taxare (B.), a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București și Instituția Prefectului Județului Cluj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, anularea actului administrativ care constă în refuzul nejustificat al primei pârâte de a furniza, la cerere, datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului cu nr. de înmatriculare "X" prin Adresa nr. 4620595 din 5 decembrie 2014, anularea actului administrativ care constă în refuzul nejustificat al celei de-a doua pârâte de a furniza, la cerere, datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului cu nr. de înmatriculare "X", prin Adresa nr. 73461 din 15 octombrie 2014, și obligarea ambelor pârâte la furnizarea datelor de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului menționat.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 152 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, a admis acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, că anulat Adresa nr. 4620595 din 5 decembrie 2014 emisă de DRPCIV București și, respectiv, Adresa nr. 73461 din 15 octombrie 2014 emisă de Instituția Prefectului Cluj - SPCRPCIV Cluj, a constatat refuzul nejustificat de soluționare a cererii adresate instituțiilor pârâte și a obligat pârâtele să furnizeze datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului cu nr. de înmatriculare "X", obligând pârâtele să plătească reclamantei suma de 50 de RON, cheltuieli de judecată.

2.1. Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

2.2. În argumentarea recursului pârâta afirmă că hotărârea criticată este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 544/2001, motiv de casare ce se circumscrie cazului prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta arată că în mod greșit a respins prima instanță excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în ceea ce privește solicitarea de anulare a adresei nr. 4620595 din 5 decembrie 2014, act ce nu răspunde exigențelor unui act administrativ, așa cum acesta este definit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta susține că în mod greșit a fost obligată de instanța fondului să comunice datele de identificare ale conducătorului autoturismului menționat de reclamantă, întrucât o astfel de măsură încalcă prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dar și dispozițiile Legii nr. 544/2001, nefiind produse dovezi din care să rezulte că prelucrarea datelor cu caracter personal este prevăzută de lege ori că solicitantul justifică un interes legitim în acest scop.

În aceeași ordine de idei, recurenta arată că societatea reclamantă nu a făcut dovada faptului că este administratorul parcărilor din orașul Budapesta, nici a faptului că autoturismul în discuție a fost parcat fără achitarea taxelor aferente după cum nu există niciun argument de natură a forma convingerea cu privire la liceitatea prelucrării datelor cu caracter personal solicitate, în cazul în care acestea ar fi comunicate.

2.3 Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că hotărârea criticată este legală.

2.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din data de 8 iunie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Examinând legalitatea sentinței civile criticate prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, curtea constată că recursul este fondat, sentința civilă recurată fiind pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 667/2001.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar constată că prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta-intimată a dedus instanței de contencios administrativ refuzul pârâților de a-i comunica datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului cu nr. de înmatriculare "X".

Motivând această solicitare, intimata-reclamantă arată că are calitatea de societate cu răspundere limitată pentru menținerea în funcțiune a sistemului de taxare pentru parcarea în orașul Budapesta, intenționând să recupereze prejudiciul cauzat prin neplata taxei de parcare de către conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare "X".

Soluționând acțiunea reclamantei, Curtea de Apel Oradea reține faptul că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri care oferă indicii în sprijinul susținerilor sale, în sensul că autovehiculul în discuție a fost depistat staționând în parcare fără tichet, astfel că reclamanta este îndreptățită la recuperarea penalităților acumulate potrivit reglementărilor locale, context în care solicitarea de comunicare a datelor de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului se circumscrie dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 667/2001.

Contrar celor afirmate de instanța fondului, instanța de control judiciar observă că reclamanta-intimată nu face dovada interesului legitim afirmat, context în care în mod greșit a fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 667/2001 și obligată recurenta la comunicarea datelor cu caracter personal solicitate.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepția prelucrărilor care vizează date din categoriile menționate la art. 7 alin. (1), art. 8 și 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată și-a dat consimțământul în mod expres și neechivoc pentru acea prelucrare.

Consimțământul persoanei vizate nu este necesar în cazurile prevăzute la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 667/2001 între care și ipoteza vizată de litera e), când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate.

În accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat

Astfel, deși societatea reclamantă afirmă că este responsabilă pentru menținerea în funcțiune a sistemului de taxare pentru parcarea în orașul Budapesta, fiind abilitată să încaseze contravaloarea parcării și penalitățile acumulate pentru neplata acestora, nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte realitatea acestei afirmații.

Curtea constată că o atare calitate nu se circumscrie noțiunii de calitate procesuală activă(reclamanta justificând această condiție pentru promovarea acțiunii din perspectiva refuzului de soluționare favorabilă a cererii) ci este necesar a fi dovedită pe fond, fiind subsumată condiției dovedirii interesului legitim afirmat cu privire la necesitatea comunicării datelor cu caracter personal solicitate.

În al doilea rând, este de observat faptul că reclamanta-intimată nu a produs nicio dovadă cu privire la conținutul reglementărilor locale, care sancționează parcarea autovehiculelor fără plata contravalorii taxelor și nici cu privire la reglementările ce o îndrituiesc să urmărească debitorii în astfel de situații, simplele referiri la Hotărârea Consiliului Capitalei (Budapesta) nr. 30/2010 nefiind suficiente pentru a statua cu privire la contextul normativ învederat de reclamantă.

Nu în ultimul rând, deși reclamanta susține că autoturismul cu numărul de înmatriculare "X" a staționat în zona sectorului I din orașul Budapesta la data de 3 septembrie 2014, instanța de control judiciar observă faptul că nicio probă nu susține o atare afirmație, singurul document depus de reclamantă la dosarul cauzei în acest scop fiind cel intitulat fișa centralizatoare depusă la fila 14, înscris ce nu poate fi valorificat în sensul dorit de reclamantă, din moment ce nu este clar, în lipsa oricăror repere legale, dacă are natura unui înscris oficial sau a unuia sub semnătură privată, nefiind cunoscute normele în baza cărora a fost emis, astfel că nu se poate statua cu privire la forța doveditoare a acestuia.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că reclamanta-intimată nu face dovada interesului legitim prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 677/2001 ca o condiție pentru prelucrarea datelor cu caracter personal fără consimțământul persoanei vizate de această prelucrare.

În atare context, în mod greșit a apreciat prima instanță că refuzul de comunicare a datelor cu caracter personal este nejustificat, hotărârea fiind dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 677/2001.

Cât privește critica recurentei-pârâte pe marginea modalității de soluționare a excepției de inadmisibilitate a acțiunii, curtea constată că este nefondată, fiind evident că obiectul acțiunii de față este circumscris dispozițiilor art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 și, prin urmare, acțiunea este admisibilă, indiferent de calificarea dată adreselor de răspuns la cererea reclamantei.

În consecință, recursul va fi admis în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și, rejudecând cauza, curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor împotriva Sentinței nr. 152 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM