ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2757/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 692 din 01 iulie 2014 emisă de Președintele Autorității de Supraveghere Financiară.

Prin sentința civilă nr. 3222 din 25 noiembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și a anulat decizia 692 din 01 iulie 2014.

Împotriva sentinței civile nr. 3222 din 25 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a declarat recurs.

Recurenta și-a întemeiat prezenta cale de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se susține că instanța de fond a arătat că "... nici decizia nici procesul-verbal care a stat la baza emiterii actului nu conțin o descriere corespunzătoare a faptei... în niciunul dintre acte nu sunt indicate petițiile sau reclamările care au fost avute în vedere de organul administrativ...".

Referitor la acest aspect se arătă că, în urma adresei nr. x din 17 februarie 2014 formulată de echipa de control prin care s-a solicitat "Registrul unic de petiții la 17.02.2014", asigurătorul a comunicat Anexa CD care face parte integrantă din PV de control înregistrat la A.S.F. cu nr. P-DC/762 din 19 martie 2014 și la asigurător cu nr. 11907 din 19 martie 2014, astfel cum rezultă din ultima filă a acestuia, care a fost depus odată cu întâmpinarea.

Anexa CD conține un document creat de asigurător în format Excel denumit "REGISTRU UNIC PETIȚII 01.08.2013 - 14.02.2014". Astfel cum rezultă din proprietățile acestui document, a fost creat la data de 17.02.2014, în aceeași zi în care a fost formulată solicitarea echipei de control a A.S.F.

Dintre petițiile înregistrate în documentul Excel transmis de asigurător au fost selectate prin sondaj 22, astfel cum se menționează în adresa înregistrată la Societatea B. S.A. cu nr. 6827 din 18 februarie 2014 (pct. 3). Din analiza acestora au rezultat constatările menționate în decizia de sancționare.

Cele 22 de petiții au fost identificate în adresa din 18 februarie 2014 în funcție de nr. de înregistrare din Registrul unic de petiții, respectiv 395, 397, 399, 489, 748, 1233, 1969, 1978, 2147, 2156, 2225, 2266, 277, 2281, 2309, 2312, 2349, 2352, 2369, 2370, 2421, 2998

Recurenta mai precizează că a fost depus, în format letric, un extras din Registrul unic de petiții, anexă integrantă din PV de control, aflat la dosarul cauzei pe suport CD, cuprinzând cele 22 de poziții menționate.

Prin urmare, în cuprinsul actelor de control sunt indicate petițiile care au fost verificate de echipa de control.

În motivarea sentinței civile nr. 3222 din 25 noiembrie 2014 instanța a mai arătat că "... în procesul-verbal din data de 18.03.2014 se face vorbire de o analiză a unui număr de 22 reclamații coroborat cu datele din fișierul «registrul unic de petiții 01.01.2013 - 14.02.2014». Or este evident că o mare parte din intervalul 01.01.2013 - 14.02 2014 a făcut obiectul controlului anterior finalizat prin decizia nr. 659/2013".

Recurenta mai arată că, din analiza punctuală a celor 22 de petiții, se poate observa că acestea au fost soluționate de asigurător în perioada septembrie 2013 - februarie 2014, deci ulterior perioadei avute în vedere în primul control efectuat, respectiv 31.12.2012-30.04.2013.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului susținând că motivele invocate nu pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2016, recursul a fost admis în principiu.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de recurs a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin decizia 692 din 01 iulie 2014 reclamantul a fost sancționat cu avertisment scris reținându-se incidența prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000.

S-a reținut prin decizie următoarele:

"1. Au fost identificate petiții transmise prin intermediul autorității de supraveghere pentru care nu au fost transmise toate documentele solicitate de autoritate. Au fost încălcate astfel prevederile art. 3 lit. f) din Norma privind procedura de soluționare a petițiilor referitoare la activitatea asigurătorilor și intermediarilor în asigurări, pusă în aplicare prin Ordinul nr. 11/2012, ceea ce constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000 cu modificările și completările ulterioare;

La baza deciziei a stat procesul-verbal din data de 18.03.2014 prin care s-a reținut că:

"Din analiza unui număr de 22 de reclamații puse la dispoziție de către B. S.A., ca urmare a solicitării echipei de control, coroborat cu datele din fișierul "Registrul unic de petiții 01.01.2013-14.02.2014" prezentat de societate în cadrul controlului și cu documentațiile aferente reclamațiilor transmise ca urmare a solicitărilor ASF, rezultă următoarele:

- în 4 cazuri sunt înregistrate întârzieri cuprinse între 8-16 zile, față de termenul legal de 30 de zile în transmiterea răspunsurilor la solicitările directe ale petenților;

- în 12 cazuri sunt înregistrate întârzieri cuprinse între 26-46 zile, față de termenul legal de maxim 10 zile în transmiterea răspunsurilor la solicitarea ASF, fiind depășit termenul precizat în mod expres în adresa transmisă de autoritatea noastră;

- în 11 cazuri s-au constatat întârzieri în plata despăgubirilor solicitate pentru dosarele de dauna RCA, petițiile fiind întemeiate;

- doar în 3 cazuri există proces-verbal întocmit ca urmare a ședințelor Comitetului de analiză și soluționare a reclamațiilor;

- societatea nu a transmis la ASF copia integrală a dosarelor de daună aferente reclamațiilor, copia raportului de investigații proprii în cazul dosarelor de daună respinse la plată."

Curtea de Apel a admis acțiunea reclamantului având în vedere că actele care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat nu conțin o descriere corespunzătoare a faptei, precum și faptul că societatea condusă de reclamant a mai fost supusă unui control în anul 2013 fiind emisă Decizia nr. 659 din 29.08.2013, astfel că s-a apreciat că nu se poate verifica dacă perioada avută în vedere prin Decizia nr. 692/2014 este ulterioară celei pentru care societatea a fost sancționată prin Decizia nr. 659/2013.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în cuprinsul actelor de control, sunt indicate petițiile care au fost verificate de echipa de control, iar din analiza celor 22 de petiții se constată că acestea au fost soluționate în perioada septembrie 2013-februarie 2014, deci ulterior perioadei avute în vedere în primul control.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a reținut că o mare parte din petițiile analizate au făcut obiectul controlului anterior.

Deși reclamantul a invocat mai multe aspecte ce vizau nelegalitatea actelor contestate, instanța de fond s-a limitat la analiza numai a celui ce viza suprapunerea obiectivului de control constând în verificarea modului de soluționare a reclamațiilor întocmite în perioada de referință, fără a verifica susținerile acestuia în privința celorlalte motive formulate.

Pentru că a analizat numai unul dintre motive și care a fost apreciat ca nelegal de către instanța de recurs, urmează să fie trimisă cauza spre rejudecare pentru a fi analizate și celelalte motive de nelegalitate invocate de reclamant în cererea sa adresată instanței de fond. Lipsa analizei acestora de către prima instanță echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, iar pentru respectarea dublului grad de jurisdicție se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

De aceea, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 3222 din 25 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2016.