ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 197/2018

Asupra cererii de față,

Din actele și lucrările dosarului, reține că:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Orașul Nehoiu reprezentat prin Instituția primarului și Primăria orașului Nehoiu au solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. - fost primar al orașului Nehoiu, formulând acțiune în regres, obligarea acestuia la plata sumei de 1.341.254,59 RON reprezentând penalități de întârziere, plătite de orașul Nehoiu din bugetul local către SC B. SRL Nehoiu, în baza Sentinței nr. 1201 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Buzău precum și obligarea aceluiași pârât la plata sumei reprezentând dobânda legală remuneratorie și penalizatoare ce urmează a fi determinată de la data plății efective a sumei menționate și a sumei reprezentând dobânda pe care Orașul Nehoiu o achită pentru rambursarea creditului contractat de la Trezoreria Statului pentru plata sumei de 1.341.254,59 RON conform hotărârilor judecătorești irevocabile și a actelor întocmite de executorul judecătoresc.

Prin Sentința civilă nr. 979/2015 din 19 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea în regres, așa cum fost precizată, formulată de reclamanții Orașul Nehoiu reprezentat prin Instituția Primarului și Primăria Orașului Nehoiu - în contradictoriu cu pârâții A., C., Grupul Școlar Tehnic Nehoiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice - Trezoreria Buzău. Au fost obligați în solidar pârâții A., Grupul Școlar Tehnic Nehoiu (Liceul Teoretic Nicolae Iorga Nehoiu), C. la plata sumei de 1.341.254,59 RON reprezentând penalități achitate de către Orașul Nehoiu prin Primar către SC B. SRL în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1201 din 20 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, la plata sumei de 97.789,94 RON reprezentând dobânda pe care Orașul Nehoiu o achită pentru rambursarea creditului contractat de la Trezoreria Statului, credit contractat în scopul achitării penalităților la debitul la care a fost obligată reclamanta Orașul Nehoiu prin Sentința civilă nr. 1201 din 20 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, la plata sumei de 110.280,93 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 15.03.2013 când Orașul Nehoiu a achitat întreaga sumă datorată către SC B. SRL și până la 30.06.2015 precum și în continuare până la data achitării acestei sume de către pârâți.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea în regres așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții Orașul Nehoiu prin primar, Primăria Orașului Nehoiu în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galați pentru AJFP Buzău (Trezoreria Buzău). Au fost obligați în solidar pârâții A., Grupul Școlar Tehnic Nehoiu (Liceul Teoretic Nicolae Iorga Nehoiu), C. să achite reclamantelor Orașul Nehoiu prin Primar și Primăria Orașului Nehoiu suma de 13.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel: Orașul Nehoiu prin Primar, Liceul Teoretic Nicolae Iorga, cunoscută anterior cu denumirea Grupul Școlar Tehnic Nehoiu și pârâții C. și A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 750 din data de 2 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate de reclamanții Orașul Nehoiu, pârâții Liceul Teoretic Nicolae Iorga (fost Grupul Școlar Tehnic Nehoiu), A. și C., împotriva Sentinței nr. 979 din data de 19 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta Primăria Orașului Nehoiu și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Trezoreria Buzău. A fost anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Orașul Nehoiu prin primar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurentul reclamant este scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.G. nr. 80/2013.

Recursul este formulat în cadrul termenului procedural prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

La 21.02.2017 s-a constatat că intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - prin AJFP Buzău - Serviciu Trezorerie Buzău a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, sens în care a indicat art. 470, art. 474 C. proc. civ. iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

De asemenea, intimații pârâți A. și C. au depus întâmpinări prin care au invocat excepția inadmisibilității caii de atac în ceea ce privește încheierea din 25 mai 2016, excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității căii de atac susținând că litigiul a fost soluționat în contencios administrativ.

Față de dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a constatat că recurentul Orașul Nehoiu prin primar a formulat, în termenul legal, răspuns la întâmpinare.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea de ședință din data de 21 iunie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și li s-a pus în vedere părților să formuleze în scris un punct de vedere. Intimatul C. a depus un punct de vedere referitor la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea de ședință din data de 8 noiembrie 2017 Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru soluționarea recursului la 31 ianuarie 2018.

Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Decizia nr. 750 din 2 noiembrie 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești este lovită de nulitate absolută în condițiile în care, deși cauza era în faza apelului și ar fi trebuit să fie aplicate dispozițiile art. 466 și următoarele C. proc. civ. instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile prevăzute în materia recursului fiind încălcată dispoziția prevăzută de art. 22 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia judecătorul trebuie să soluționeze litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. Nerespectarea regulilor de procedură ale soluționării căii de atac specifice cauzei atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel pronunțate.

Susține recurentul că instanța de apel a încălcat principiul legalității potrivit căruia procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii cât și principiul respectării principiilor fundamentale potrivit căruia judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, ca atare, hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Raportat la aceste dispoziții, recurentul apreciază că decizia atacată este contradictorie drepturile apelantului fiind încălcate prin aplicarea dispozițiilor caii de atac a recursului și totodată motivarea este străină de natura pricinii atâta vreme cât toate considerentele instanței de apel sunt preluate copy-paste dintr-o altă hotărâre pronunțată într-un recurs formulat în temeiul Legii contenciosului administrativ. Or, potrivit art. 425 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă partea introductivă, considerentele și dispozitivul, iar în cuprinsul considerentelor se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută.

Arată recurentul că instanța de apel nu redă în cuprinsul motivării nici ce argumente nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, nici ale cărei părți și nici de ce apreciază că nu au fost stabilite împrejurările de fapte esențiale și nici normele substanțiale și procedurale incidente în cauză. Argumentele instanței de apel sunt străine de natura cauzei atâta vreme cât dispozițiile recursului nu sunt incidente în speță și cu atât mai puțin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ori art. 6 parag. 1 din Constituția României, deoarece cererea de chemare în judecată are ca obiect pretenții care nu derivă din dispozițiile Legii nr. 554/2004, așadar nu este dedus judecății un raport de contencios administrativ și fiscal, acțiunea în regres, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. vechi/art. 1384 - 1386 C. civ. Nou. Este vorba despre răspunderea civilă delictuală ce constă în culpa pârâților, culpa exercitată fie prin neglijență profesională gravă, fie datorită relei credințe a acestora în exercitarea atribuțiilor.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Aplicarea greșită a nomelor de drept rezultă din cuprinsul hotărârii recurate, instanța de apel refuzând practic să aplice dispozițiile art. 476 C. proc. civ. în sensul provocării unei judecăți asupra fondului.

Arată recurentul că, prin soluția de rejudecare dispusă de instanța de apel, vătămarea este evidentă atâta vreme cât litigiul a pornit în anul 2013 iar obiectul acestui litigiu sunt bani publici de care ar fi trebuit să beneficieze cetățenii orașului.

Susține recurentul că nu este de acord cu soluția pronunțată de către instanța de apel în contextul în care Sentința nr. 979 din 19 octombrie 2015 pronunțată de către Tribunalul Buzău nu este nemotivată, astfel cum greșit s-a reținut de instanța de apel. Instanța de fond a arătat în considerentele expuse situația de fapt, situație care coincide prin probele administrate cu toate susținerile reclamantei. Au fost prezentate susținerile părților pe care instanța de fond le-a înlăturat tocmai prin arătarea textelor de lege incidente în cauză, prin urmare dispozițiile art. 425 C. proc. civ. au fost respectate de către instanța de fond iar instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a normei procedurale.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. 750 din 2 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul prezentului recurs, au fost admise apelurile declarate de reclamanții Orașul Nehoiu, pârâții Liceul Teoretic Nicolae Iorga, A. și C. împotriva Sentinței nr. 979 din data de 19 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta Primăria Orașului Nehoiu și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Trezoreria Buzău a fost anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Motivul anulării sentinței instanței de fond a fost acela că hotărârea apelată nu este motivată conform cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de apel reținând în esență că motivarea hotărârii atacate constă în reluarea fidelă a unor pasaje din cererile formulate de părți și din actele normative, fără o analiză a probelor administrate și fără să se stabilească împrejurările de fapt esențiale și normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță.

Analizând critica prin care recurentul susține că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile prevăzute în materia recursului iar nu cele prevăzute pentru calea de atac a apelului, Înalta Curte o respinge ca nefondată având în vedere motivul pentru care a fost dată soluția de anulare a sentinței instanței de fond și anume, încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv nemotivarea hotărârii.

Încălcarea acestui principiu echivalează practic cu soluționarea procesului fără a se intra în fondul acțiunii, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate.

Or, acest aspect al nemotivării hotărârii nu este reglementat de C. proc. civ. distinct pentru cele două căi de atac: apel și recurs, prin urmare nu se poate susține că a fost încălcată dispoziția prevăzută de art. 22 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia judecătorul trebuie să soluționeze litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, astfel cum greșit susține recurentul.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este incident atunci când, prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În cauză, hotărârea atacată nu este lovită de nulitate absolută nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. având în vedere, astfel cum s-a reținut, motivul anulării sentinței instanței de fond.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Raportat la aceste dispoziții, recurentul susține că decizia atacată este contradictorie, drepturile apelantului fiind încălcate prin aplicarea dispozițiilor caii de atac a recursului și totodată motivarea este străină de natura pricinii întrucât considerentele instanței de apel sunt preluate dintr-o altă hotărâre pronunțată într-un recurs formulat în temeiul Legii contenciosului administrativ.

Nici această critică nu este fondată întrucât, astfel cum s-a precizat anterior, considerentele deciziei atacate sunt clare în ceea ce privește motivul anulării sentinței instanței de fond iar faptul că instanța de apel nu a dat indicații exprese instanței de fond nu înseamnă altceva decât că aceasta din urmă trebuie să reanalizeze cauza sub toate aspectele și să motiveze soluția cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Este adevărat că instanța de apel a făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ însă trimiterea vizează art. 20 din această lege care reglementează norme procedurale privind calea de atac a recursului în contencios administrativ însă această trimitere este făcută din eroare atâta timp cât raportul dedus judecății nu este unul de contencios administrativ, prin urmare instanța de fond nu va avea în vedere aplicarea acestei legi ci analizarea cererii de chemare în judecată se va face după temeiul legal indicat de reclamant respectiv dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. vechi/art. 1384 - 1386 C. civ. nou privind răspunderea civilă delictuală.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Critica recurentului vizează neaplicarea dispozițiilor art. 476 C. proc. civ. în sensul provocării unei judecăți asupra fondului în condițiile în care art. 425 C. proc. civ. a fost respectat de către instanța de fond.

Și această critică este nefondată întrucât art. 476 C. proc. civ. este o normă de procedură iar nu o normă de drept material, prin urmare nu poate fi subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. constatând că motivele de nelegalitate nu sunt fondate, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Orașul Nehoiu prin primar împotriva Deciziei civile nr. 750 din 2 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL