ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3749/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.05.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri-Organismul Intermediar pentru Energie, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 februarie 2015 privind proiectul "Centrala de producere a biogazului și a energiei electrice din biomasa"-Contract de finanțare nr. 3 RES din 29.02.2012, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 2.093.931,41 RON, până la soluționarea acțiunii de fond, ce face obiectul dosar nr. x/2015 al Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 232501 din 06 aprilie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 25 februarie 2015.

Reclamanta a făcut dovada achitării unei cauțiuni în cuantum de 209.393 RON, astfel cum i s-a pus în vedere de instanță.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința nr. 196 din 26 august 2015, a respins cererea reclamantei și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii consemnate prin recipisa de consemnare nr. 583701/1 emisă de B. la data de 22.06.2015 pentru suma de 209.393 RON.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 februarie 2014 până la soluționarea definitivă a dosar nr. x/2015 al Curții de Apel Timișoara.

În susținerea recursului, recurenta a arătat că are interes în suspendarea actului atacat pentru că o executare silită, prin blocarea conturilor societății, ar însemna oprirea producției, obiectivul realizat prin accesarea fondurilor europene fiind pus în funcțiune la parametrii proiectați.

Executarea silită ar duce la pierderea unei mari părți din sumele nerambursabile, precum și la întreaga sumă contribuție proprie, de 6.506.610,27 RON. Dacă în dosarul privind anularea procesului-verbal s-ar admite cererea, după executarea silită va fi imposibil de restabilit situația anterioară. De asemenea, executarea silită ar provoca pagube majore, atât fondurilor nerambursabile cât și fondurilor proprii.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată.

3.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Reclamanta a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 februarie 2015 privind proiectul "Centrala de producere a biogazului și a energiei electrice din biomasa"-Contract de finanțare nr. 3 RES din 29.02.2012, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 2.093.931,41 RON.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că, în Dosar nr. x/2015, prin sentința nr. 305 din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25 februarie 2015, ce face obiectul cererii de suspendare.

Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

De asemenea, având în vedere faptul că punerea în executare a unui act aparent nelegal ar putea prejudicia activitatea societății recurente, Înalta Curte apreciază că și cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

3.3. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va admite cererea, cu consecința suspendării executării actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 196 din 26 august 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și, rejudecând, admite acțiunea.

Suspendă executarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 25 februarie 2015 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2017.