ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Înalta Curte de Casație și Justiție și ulterior pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a Deciziei nr. 3654 din 18 noiembrie 2015 prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței nr. 21 din 26.02.1997 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosar nr. x/1996, solicitând anularea acestei hotărâri și anularea hotărârilor ulterioare:

Sentința civilă nr. 9981 din 10.09.1997 a Judecătoriei Iași, decizia civilă nr. 1232 din 27.05.1997 a Tribunalului Iași și Decizia nr. 72 din 18.01.1999 a Curții de Apel Iași, invocând drept temei al cererii prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii, revizuientul a arătat că prin sentința nr. 21 din 26 februarie 1997, Curtea de Apel Iași a declinat competența de soluționare a cererii de anulare a Ordinului nr. 5660/1994 al Ministerului Învățământului în favoarea Judecătoriei Iași, încălcându-i astfel accesul la justiție, dreptul la judecata în mod echitabil a cauzei.

Revizuentul a criticat sentința atacată și cu privire la soluția de declinare, susținând că ordinul contestat este act administrativ și nu un act civil de dreptul muncii, aducând critici și soluțiilor pronunțate ca urmare a declinării, dar și ordinului contestat.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 108 din 6 iunie 2016, a respins cererea de revizuire formulată de revizuent, reținând, în esență, următoarele:

Prima instanță a reținut că pronunțarea unei hotărâri cu nesocotirea Constituției României, astfel cum susține revizuentul nu se încadrează în motivul de revizuire invocat (art. 21 din Legea nr. 554/2004). Un astfel de motiv reprezintă un veritabil motiv de recurs, or, revizuirea este o cale extraordinară de atac, care nu poate deschide calea unui nou recurs la hotărârea atacată.

Cu privire la nesocotirea principiilor dreptului comunitar invocată de revizuent, instanța de revizuire a reținut că Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care are valoarea tratatelor.

În cauză, însă, sentința a cărei revizuire se solicită este pronunțată în 1997, anterior intrării României în Uniunea Europeană (2007), așa încât la momentul pronunțării respectivei sentințe România nu era parte a Uniunii Europene și deci nu se poate aplica cu prioritate dreptul comunitar.

În plus, în cauză nu este îndeplinită cerința esențială pentru aplicarea prioritară a dreptului comunitar, care presupune existența unei neconcordanțe între normele interne și cele comunitare, întrucât legislația internă (Constituția), care recunoaște accesul la justiție ca drept fundamental considerată a fi fost aplicabilă de revizuent, este similară(după cum chiar revizuentul arată), deci compatibilă și cu reglementarea comunitară.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7 și 9 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat pe larg împrejurările de fapt expuse și în fața primei instanțe, în esență, citicile aduse hotărârii atacate vizând depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin introducerea în cauză a altor persoane (Inspectoratul Școlar Județean Suceava), aplicarea unei prevederi inexistente la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere (art. 326 alin. (3) din C. proc. civ.), încălcarea principiilor fundamentale consacrate de Constituția din 1991, Legea nr. 30/1994 - art. 6 din Convenție, refuzul de a judeca pe motiv că legea nu prevede, este neclară, și încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Recurentul a susținut că nu a chemat niciodată în judecată Insepectoratul Școlar Județean Suceava, neexistând o astfel de cerere formulată în cauză, ci Ministerul Învățământului, așa încât nu cunoaște baza legală privind introducerea acestei părți în proces.

În opinia recurentului, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. care nu era în vigoare la data pronunțării sentinței nr. 21/1997, și cu nerespectarea dreptului la un proces echitabil, făcând referire și la accesul liber la justiție garantat de Constituție.

A precizat că toate hotărârile date în legătură cu Ordinul nr. 5660 din 09 martie 1994 încalcă normele de competență de ordine publică, prin aceea că s-a apreciat că este vorba despre un litigiu de muncă, iar instanța de revizuire nu s-a pronunțat asupra excepției nulității absolute a acestui ordin, mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii.

În fine, recurentul a criticat hotărârea și din perspectiva prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, considerând că sunt aplicabile în cauză, dat fiind contextul constituțional și legislativ care l-a determinat să recurgă la acest text de lege, invocând, totodată, și aplicabilitatea dreptului comunitar european.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele arătate în continuare.

Recurentul a învestit Curtea de Apel București cu o cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 21 din 26 februarie 1997 a aceleiași instanțe, invocând drept temei prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile, prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Așa cum corect a reținut și judecătorul fondului, se constată că pronunțarea unei hotărâri cu nesocotirea Constituției României, cum susține revizuentul, nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește nesocotirea principiilor dreptului comunitar invocată de revizuent, de asemenea, se constată că nici acest motiv nu poate fi primit, în considerarea faptului că sentința a cărei revizuire se solicită este pronunțată în 1997, anterior intrării României în Uniunea Europeană (2007), prin urmare dreptul comunitar nu se putea aplica cu prioritate dreptului intern.

Acest motiv de revizuire este diferit de cel prevăzut de C. proc. civ. și are menirea de a asigura respectarea de către instanțele de contencios administrativ a principiului priorității normelor dreptului comunitar față de norma internă, principiu care are și o consacrare constituțională în art. 148 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Instituirea căii de atac a revizuirii prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o modalitate prin care legiuitorul român, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității dreptului comunitar și deci, protejarea intereselor persoanelor, care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Totodată, aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, este condiționată de existența unei incompatibilități între normele interne și cele comunitare.

În cauză, însă, revizuentul nu a dovedit îndeplinirea acestei cerințe esențiale pentru aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, instanța de revizuire neputând reține existența unei incompatibilități între acesta și legislația internă.

Referitor la critica recurentului, în sensul că nu a chemat în judecată și Inspectoratul Școlar Județean Suceava, se constată că această parte a figurat atât în sentința recurată, cât și în hotărârea supusă revizuirii, or, în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual fixat în fața primei instanțe.

În legătură cu susținera părții, potrivit căreia prima instanță nu s-a pronunțat asupra nulității Ordinului nr. 5660 din 09 martie 1994, se constată, de asemenea, că nu poate fi primită, judecătorul fondului pronunțându-se în limitele învestirii, conform art. 129 din C. proc. civ.

În fine, cât privește aplicarea art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., în temeiul căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, care nu era în vigoare la data pronunțării sentinței supusă revizuirii, (alineat introdus prin art. I pct. 129 din O.U.G. nr. 138/2000, modificată prin art. I din O.U.G. nr. 290/2000 (publicată la 29.12. 2000) în vigoare de la 2 mai 2001, instanța de control judiciar are în vedere principiul recunoscut în dreptul procesual civil, potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar excepții de la această regulă pot apărea numai în situația reglementării lor exprese de către legiuitor prin dispoziții tranzitorii.

Prin urmare, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, sentința atacată nefiind dată cu depășirea depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, iar prima instanță a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, considerentele hotărârii reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 4, 5, 6, 7 și 9 sau art. 3041 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 108 din 6 iunie 2016 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2016.