ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2415/2017

Cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru Împotriva Deciziei nr. 1127 din 8 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, petenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, întemeiată pe dispozițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Hotărârea Înaltei Curți Prin Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită pentru soluționarea recursului formulată de petenta S.C. A. S.R.L., împotriva Deciziei nr. 1127 din 8 aprilie 2016, ca inadmisibilă.

Contestația în anulare Împotriva Deciziei nr. 24 din 17 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare petenta S.C. A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatoarea a susținut că instanța a încălcat: - dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), h) și j) din C. proc. civ. prin aceea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar S.C. A. S.R.L. nu a fost la judecată; - dispozițiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ. întrucât cererea de reexaminare din data de 13 octombrie 2016 împotriva încheierii nr. 1127 din 8 aprilie 2016 pronunțată în procesul nr. 1400/54/2015 a fost corect motivată în drept și în fapt și se impunea admiterea ei, iar nu respingerea cum nelegal a dispus instanța. Susținerea instanței potrivit căreia nu poate face obiectul reexaminării prevăzute de art. 200 alin. (5) din C. proc. civ. o hotărâre definitivă este nelegală, pentru că, netimbrarea unei cereri indiferent de felul acesteia, calea de atac este cea prevăzută de art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 raportat la art. 503 și art. 504 din C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată pentru considerentele arătate în continuare. În reglementarea C. proc. civ., aplicabil prezentului litigiu, dispozițiile referitoare la contestația în anulare prevăd următoarele: "Art. 503 - Obiectul și motivele contestației în anulare: (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) - Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză." "Art. 504. alin. (1) - Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului. (2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond." Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, în cadrul căreia nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale. Înalta Curte constată că, în cuprinsul contestației în anulare contestatoarea își exprimă nemulțumirea cu privire la modul de soluționare al cererii de reexaminare a Deciziei nr. 1127 din 8 aprilie 2016, însă analiza acestora excede cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Argumentele puse în discuție, nu deschid calea contestației în anulare, deoarece aceste converg spre concluzia că, practic, se solicită printr-o cale extraordinară de atac, rejudecarea cauzei, ceea ce, potrivit normelor legale ce reglementează această cale de atac, nu este admisibil. Or, în condițiile în care criticile formulate de contestatoare vizează modul în care s-a soluționat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, după anularea recursului, ca netimbrat, Înalta Curte constată că acestea nu se încadrează în ipotezele strict reglementate de art. 503 din C. proc. civ., pentru a fi admisibilă prezenta contestație în anulare.

Temeiul de drept al soluției pronunțate Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 503 și art. 504 din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității, invocată de instanță din oficiu, și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.