ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 24/2017

Decizia nr. 24/2017

Asupra cererii de reexaminare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin Decizia nr. 1127 din 8 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015 a fost anulat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței nr. 419/2015 din 16 octombrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 octombrie 2016, petenta SC A. SRL a solicitat reexaminarea acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

În motivarea cererii,petenta a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ., atunci când instanța s-a pronunțat prin decizie în loc de încheiere asupra neîndeplinirii obligației instituită de dispozițiile art. 200 alin. (2) din același act normativ.

Mai arată că susținerea instanței potrivit căreia Încheierea din 25 martie 2016 prin care s-a respins cererea de reducere a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei ar fi avut drept consecință menținerea în sarcina petentei a obligației de achita taxa judiciară de timbru este eronată întrucât, prin Încheierea menționată nu s-a dispus menținerea acestei obligații, astfel că societatea nu a avut cunoștință de obligația privind timbrajul stabilit în cadrul Dosarului nr. x/54/2015.

În drept, cererea de reexaminare s-a întemeiat pe dispozițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 17 ianuarie 2017 petentul a depus a depus la dosar precizare la cererea de reexaminare, prin care a arătat că citația emisă în Dosarul nr. x/54/2015/a2 emisă la 29 noiembrie 2016 este nelegală, întrucât nu cuprinde: numărul și obiectul dosarului, taxa judiciară de timbru.

Soluția și considerentele Înaltei Curți;

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea cererii de reexaminare întemeiate pe art. 200 alin. (5) C. proc. civ., constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Conform dispozițiilor art. 7 C. proc. civ.:

„(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii”, iar potrivit art. 22 alin. (1) din același Cod: „Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.”

Potrivit art. 200 C. proc. civ. privind verificarea cererii și regularizarea acesteia:

„.(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.”

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1)C. proc. civ.: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.”

Din conținutul textului invocat de către petentă, mai sus redat, rezultă că acesta privește verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată adresate unei instanțe de fond și procedura de urmat la primirea cererii de către instanța sesizată și de către părți.

Prin urmare, aceste dispoziții reglementează procedura aplicabilă cererilor de chemare în judecată adresate instanțelor judecătorești, nefiind aplicabile în ceea ce privește atacarea unei decizii pronunțate în soluționarea unui recurs.

Apreciază Înalta Curte că prevederile art. 457alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 457 alin. (3) din același Cod dau expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așadar, reține Înalta Curte că, în cauză, Decizia nr. 1127 din 8 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de reexaminare nu privește regularizarea unei cereri de chemare în judecată, ci este pronunțată în recurs, având caracter definitiv, neputând face obiectul căii de atac a reexaminării prevăzute de art. 200 alin. (5) C. proc. civ., împotriva acesteia putându-se exercita, doar căi extraordinare de atac, in condițiile legii.

Temeiul de drept al soluției pronunțate

În temeiul acestor considerente, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1127 din 8 aprilie 2016, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1127 din 8 aprilie 2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.