ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1307/2017

Decizia nr. 1307/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 13 decembrie 2016, a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de petenta SC A. SRL împotriva Încheierii din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, din analiza prevederilor art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, că facilitățile ce pot fi acordate persoanei juridice în privința plății taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești constau în reduceri, eșalonări sau amânări.

Astfel, legiuitorul nu a prevăzut și scutirea de la plata taxei judiciare, cum solicită petentul (reducerea taxei de timbru de la 100 de RON la 0 RON), ci doar reducerea, eșalonarea sau amânarea privind această plată.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare petenta SC A. SRL, invocând prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatoarea a susținut încălcarea prevederilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a fost citată pentru termenul din 13 decembrie 2016 când a avut loc judecata cererii sale și nici nu a fost prezentă la proces.

Totodată, a apreciat că au fost încălcate și dispozițiile art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru că cererea de reexaminare formulată, fiind întemeiată corect în fapt și în drept, trebuia admisă și nu respinsă, constatarea instanței că ar cere scutirea de la plata taxei judiciare de timbru iar nu reducerea, conform art. 42 alin. (2) din aceeași ordonanță, este greșită.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Art. 503 C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

În cauză, contestatoarea a invocat prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ., susținând că nu a fost legal citată la soluționarea cererii de reexaminare, apreciind, totodată, că este incidentă și ipoteza greșelii materiale, întrucât a solicitat reducerea taxei judiciare de timbru și nu scutirea cum greșit s-a apreciat.

Obiectul contestației de față îl formează o încheiere definitivă pronunțată în soluționarea unei cereri de reexaminare, formulată împotriva soluției asupra cererii petentului de acordare a ajutorului public judiciar.

Așadar, hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare nu este pronunțată nici în soluționarea fondului cauzei și nici de către o instanță de recurs.

Prin încheierea contestată, Înalta Curte, în camera de consiliu, a finalizat o procedură judiciară specială, necontencioasă, reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv de art. 42 și art. 43 din această ordonanță.

Din economia dispozițiilor art. 42 și ale art. 43 din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că în materia facilităților ce pot fi acordate persoanei juridice în privința plății taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiunile introduse la instanțele judecătorești, legiuitorul a înțeles să instituie o procedură specială de soluționare a cererilor formulate în acest sens, derogatorie de la dispozițiile Codului de procedură civilă, inclusiv în ceea ce privește calea de atac care se poate exercita împotriva soluției de respingere a facilităților solicitate.

De esența acestei proceduri, este faptul că atât cererea, cât și calea de atac a reexaminării se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.

Așa fiind, se reține că dispozițiile de drept comun ale art. 503 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare, nu sunt compatibile cu cele speciale ale art. 42 și art. 43 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și, prin urmare, acestea din urmă, nu se pot completa, din această perspectivă cu cele ale Codului de procedură civilă.

O astfel de interpretare este susținută chiar de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în art. 536 alin. (1) și (2) prevede:

(1) „procedura necontencioasă se completează cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii”.

(2) „Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziții, care se vor completa cu cele ale prezentei cărți” (n.r. în măsura în care sunt compatibile potrivit alin. (1) ale art. 536 C. proc. civ.).

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a contestatorului, asociată cu neprezentarea acestuia la termenul când a avut loc judecata, sunt incompatibile cu procedura judiciară necontencioasă specială prevăzută de art. 42 și art. 43 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căreia, nu există obligativitatea citării părților, iar cererea se soluționează în camera de consiliu.

Referitor la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, se reține că acestea sunt de strictă interpretare și au în vedere doar hotărârile pronunțate de o instanță de recurs, condiție neîndeplinită de încheierea de respingere a cererii de reexaminare contestată, pronunțată în temeiul art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC A. SRL împotriva Încheierii din 13 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM