ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 771/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

asupra recursurilor de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 27 decembrie 2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Iași a solicitat, în contradictoriu cu A., B., C., D., E., F. și G., obligarea pârâților la plata sumei de 100.755 euro, în echivalent în RON 469.498 RON și a dobânzii legale remuneratorii și penalizatoare, calculate în baza Ordonanței Guvernului nr. 13/2011; la plata sumei de 101.493 RON reprezentând daune pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1577 mp situat în Iași, str. x, FN, compusă din suma de 50.464 RON debit principal și 51.029 RON majorări de întârziere și la plata sumei de 13.357 RON reprezentând daune pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1788 mp situat în Iași, str. x, compusă din suma de 3.743 RON debit principal și 9.614 RON majorări de întârziere.

Prin sentința nr. 1950 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția nulității, invocată de pârâtul E., și a anulat cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G.. De asemenea, a respins cererile pârâților C. și D. privind plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 465 din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, au declarat calea de atac a recursului pârâții E. și C..

a)Prin memoriul de recurs depus de pârâtul E., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut nelegalitatea deciziei instanței de apel, ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, câtă vreme prima instanță a făcut trimitere la instituția reprezentării legale, iar în cauză nu opera instituția delegării de atribuții de natură administrativă.

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în justiție, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Or, în cererea de chemare de judecată, este indicat Primarul municipiului Iași, H., drept reprezentantul reclamantei, fără a fi indicată o altă persoană ce are această calitate sau fără a se face mențiune că cererea este formulată prin viceprimar, în baza dispoziției nr. 937/1.07.2016.

Recurentul afirmă că, prin soluția sa, instanța de control judiciar a golit de conținut dispozițiile art. 194 lit. b) C. proc. civ. și că nu a făcut aplicare dispozițiilor art. 196 alin. (1) din cod.

A apreciat că, în mod corect, prima instanță a dispus anularea cererii de chemare în judecată, de vreme ce s-a aflat în situația în care cererea apare ca fiind semnată de o persoană care nu este indicată în aceasta ca având calitatea de reprezentant al reclamantei, persoana indicată în cerere având la rândul ei calitatea de reprezentant al reclamantei, dar care nu a semnat cererea.

A arătat că hotărârea atacată este nelegală în raport de textele de lege invocate, câtă vreme cererea dedusă judecății este nulă pentru lipsa semnăturii, motivat de împrejurarea că nu este semnată de persoana indicată în cerere ca fiind reprezentantul legal al reclamantei, iar pe de altă parte, instituția delegării nu poate fi primită câtă vreme primarul apare ca reprezentant al Municipiului Iași, fiind vorba de o reprezentare legală în accepțiunea art. 80 C. proc. civ., cu referire la art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

b)Prin memoriul de recurs depus de pârâtul C., s-a solicitat, pentru motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și respingerea acțiunii.

Potrivit acestui recurent, instanța de apel a înțeles să respingă excepția nulității cererii de chemare în judecată, apreciind că împuternicirea/delegarea emisă de către Primarul municipiului Iași, în anul 2016, în favoarea viceprimarului Municipiului Iași, ar fi suficientă pentru semnarea unor cereri introductive de instanță, precum și pentru reprezentarea în fata instanței.

Precizează că mandatul emis de către Primarul municipiului Iași are un caracter general, fiind emis în anul 2016, iar prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 27 decembrie 2018, astfel încât nu poate opera delegarea anterioară prin raportare și la forma de reprezentare în fața instanței de judecată.

A opinat în sensul că nu poate fi primit acest gen de mandat, raportat la faptul că în procedura civilă mandatul de reprezentare trebuie sa aibă o formă specială, în cuprinsul acestuia trebuind menționat numărul de dosar în care persoana este reprezentată sau acțiunea ce trebuie depusă la instanță, iar în absența acestor elemente mandatul nu poate fi primit de către instanța de judecată.

A considerat că, pe fondul cauzei, raportat la motivele acțiunii aceasta este neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru o faptă de care recurentul nu se face vinovat, aspect recunoscut printr-o hotărâre penală definitivă.

A mai considerat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată nici în drept, nici în fapt, elementele descrise în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt chestiuni tranșate de instanța penală, în ceea ce privește vinovății sau elemente ce sunt străine reclamantei, prin raportare la lipsa calității de proprietar asupra terenurilor.

A arătat faptul ca instanța de apel a interpretat în mod greșit normele prevăzute de art. 80 și următ. C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 21 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, aplicabilă la momentul introducerii acțiunii.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât D. a arătat că achiesează la recursurile pârâților și, în consecință, solicită admiterea acestora, casarea deciziei atacate și respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimata - reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași a depus întâmpinare, solicitând anularea recursurilor, întrucât acestea nu cuprind motivele de nelegalitate prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

a)Analizând cu prioritate recursul formulat de pârâtul C., în privința căruia Înalta Curte a semnalat încă de la data înregistrării dosarului la instanță, prezența neregularităților formale privitoare la lipsa timbrării corespunzătoare a acestuia (taxa de timbru legal datorată în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind de 20 RON) și lipsa semnăturii - și pentru remedierea cărora până la termenul acordat, a luat măsura citării acestui recurent cu mențiunea complinirii lor - se impune anularea căii de atac în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. cu trimitere la dispozițiile alin. (1) lit. e) și alin. (2) din același articol.

Luarea acestei măsuri a fost determinată de împrejurarea că, până la data soluționării cauzei, lipsurile semnalate și pentru remedierea cărora partea a fost în mod expres încunoștiințată, nu au fost complinite. Se mai impune precizarea că, atât copia semnată de avocat a memoriului de recurs al acestui recurent, împreună cu delegația avocațială, cât și taxa judiciară de timbru datorată pentru exercitarea căii de atac, au fost depuse la dosar la termenul de soluționare a acesteia, dar după terminarea ședinței de judecată și pronunțarea soluției instanței.

Cât privește afirmația singurei părți prezente la termenul de dezbatere a recursurilor, intimatul-pârât D., în sensul că ambii recurenți se află în penitenciar, Înalta Curte reține că recurentul-pârât C. a fost citat, în vederea complinirii deficiențelor cererii sale, la domiciliul procesual ales indicat prin cererea de recurs, situat în Iași, județul Iași, același cu cel indicat încă din timpul judecării cauzei în primă instanță (prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată și depusă în dosarul de fond la filele x, vol. I).

b) Analizând recursul formulat de pârâtul E., Înalta Curte apreciază asupra caracterului său nefondat.

Susținând, în esență, nelegalitatea deciziei instanței de apel care a infirmat soluția de primă instanță, ce anulase cererea de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al reclamantei UAT Iași, sub motivul că în cauză nu ar opera instituția delegării de atribuții de natură administrativă, recurentul formulează critici circumscrise motivului legal de recurs prevăzut de ar. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., relativ la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar nu celui indicat prin memoriul de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care sancționează o încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material, care norme, în speță, nici nu au mai fost aplicate dată fiind soluția pe aspecte de ordin procedural adoptată de tribunal.

Așadar, contrar apărărilor ridicate prin întâmpinarea intimatei-reclamante, care a susținut o nulitate a recursurilor pentru lipsa motivelor de nelegalitate, Înalta Curte reține că memoriul de recurs luat în analiză ridică o problemă doar de reîncadrare a crititicilor de nelegalitate formulate, iar nu una de lipsă de motivare care să implice sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Examinând pe fond criticile de nelegalitate, Înalta Curte reține caracterul lor nefondat, apreciind că instanța de apel a făcut o corectă și judicioasă aplicare în cauză dispozițiilor legale speciale ale art. 21,62 și 65 din Legea nr. 215/2001, norme speciale care se aplică împreună și în completarea celor cuprinse în art. 194 lit. b) din C. proc. civ.

Se înțelege din critica acestui recurent că nelegalitatea soluției instanței de apel decurge din aceea că a considerat regulat formulată cererea de chemare în judecată a UAT Municipiul Iași, prin primarul H., ce îndeplinește funcția de reprezentant legal al acesteia, care însă a fost semnată de o altă persoană, fără să se indice numele și calitatea acesteia.

Potrivit recurentului, prin anularea hotărârii de primă instanță ce sancționase lipsa semnăturii reprezentantului legal al reclamantei de pe cererea de chemare în judecată, instanța de apel ar fi golit de conținut dispozițiile art. 194 lit. b) și art. 196 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Critica este nefondată de vreme ce, potrivit dispozițiilor art. 21 (2) și art. 62 (1) din Legea nr. 215/2001 primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, iar norma art. 65 din același act normativ (în vigoare la data introducerii acțiunii) permite delegarea atribuțiilor primarului conferite prin lege și prin alte acte normative, fără nicio rezervă, în favoarea unor subiecte precis determinate din aparatul său administrativ.

Or, în virtutea acestor dispoziții legale, s-a făcut dovada în cauză că prin Dispoziția nr. 937/1.07.2016, Primarul Municipiului Iași a delegat viceprimarului municipiului, domnul I., exercitarea mai multor atribuții conferite prin Legea nr. 215/2001 și alte acte normative, între care și pe aceea privitoare la semnarea actelor procedurale către instanțele judecătorești și alte organisme cu activitate jurisdicțională (acțiuni, căi de atac ordinare și extraordinare, întâmpinări, precizări/note scrise, puncte de vedere și concluzii scrise în dosarele care au ca obiect litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, etc.), astfel că, în exercitarea acestor prerogative delegate, acțiunea dedusă judecății a fost semnată de viceprimarul Municipiului Iași.

Nu s-a făcut dovada revocării sau înlocuirii acestei dispoziții cu o alta până la data promovării acțiunii deduse judecății în cauza de față.

Dimpotrivă, aplicarea sancțiunii anulării cererii de chemare în judecată pentru motivul nesemnării sale, adoptată în aceste circumstanțe, astfel cum a procedat prima instanță, dovedește o aplicare eronată a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității actului procedural astfel înfăptuit (hotărârea primei instanțe).

A nu considera semnată cererea de chemare în judecată doar pentru motivul nearătării în cuprinsul ei - fiindcă, pe parcursul judecății și la solicitarea instanței, au fost prezentate datele complete ale celui ce a semnat cererea, calitatea și puterile în care a făcut-o - a numelui și calității celui ce a semnat-o, înseamnă a aplica formal și rigid normele de procedură care cârmuiesc judecata în fața instanței și a refuza corelarea lor necesară cu alte dispoziții legale (cele ale art. 62 (1) și art. 65 din Legea nr. 215/2001) care se aplică în completare, atunci când e vorba despre reglementarea unor cazuri specifice sau particulare de reprezentare, cum este cea a reprezentării în justiție a unităților administrativ-teritoriale.

Pentru aceste considerente și apreciind ca deplin legală soluția instanței de apel, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul E. împotriva deciziei nr. 465 din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Anulează recursul declarat de pârâtul C. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.