Decizia nr. 2816/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 10072/2019 a Judecătoriei Iași

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 27 septembrie 2018, precizată la 17 decembrie 2018, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.A., Institutul Național de Cercetare și D. și E. și Municipiul Iași, prin Primar și prin Consiliul Local, obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosință pentru imobilul în suprafață de 679,80 mp, situat în Iași, str. x, jud. Iași, cu nr. cadastral x și 148520, în cuantum de 3.000 euro/lună, începând cu luna septembrie a anului 2015, până la predarea efectivă a imobilului. În drept, au invocat dispozițiile art. 563 teza a II-a C. civ.

Hotărârea Judecătoriei Iași Prin sentința civilă nr. 10072 din 26 septembrie 2019, Judecătoria Iași a respins, ca neîntemeiată, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâții Municipiul Iași, prin Primar și S.C. C. S.A.; a admis excepția necompetenței materiale, invocate de aceeași pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Hotărârea Tribunalului Iași Prin sentința nr. 60 din 15 ianuarie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Iași pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Hotărârea Curții de Apel Iași în regulator de competență Prin sentința nr. 10 din 12 martie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, reținându-se că suma pretinsă de reclamante poate fi cuantificată, la data sesizării Judecătoriei Iași, la suma de 517.781,7 RON (echivalentul a 100.000 euro raportat la cursul BNR de la data sesizării instanței).

Hotărârea Tribunalului Iași La 20 noiembrie 2019, respectiv 25 noiembrie 2019, F. S.R.L. și S.C. G. S.A. au formulat cereri de intervenție accesorie în favoarea pârâtei S.C. C. S.A.. Prin sentința nr. 981 din 30 iulie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.A., Institutul Național de Cercetare și D. și E. și Municipiul Iași, prin Primar; a respins, ca rămase fără obiect, cererile intervenientelor F. S.R.L. și S.C. G. S.A. de intervenție accesorie în favoarea pârâtei S.C. C. S.A..

Hotărârea Curții de Apel Iași Prin decizia nr. 57 din 9 februarie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței nr. 981 din 30 iulie 2020 a Tribunalului Iași, secția I civilă; a obligat pe apelante să plătească intimatei S.C. C. S.A. suma de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 57 din 9 februarie 2021, au formulat recurs recurentele A. și B.. Recurentele, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., au susținut următoarele: La 21 martie 2018, Tribunalul Iași a fost învestit cu soluționarea unei cereri de revendicare imobiliară, înregistrată sub nr. x/2018, care a fost respinsă, iar hotărârea pronunțată a fost atacată cu apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la 9 noiembrie 2018 și repartizat completului Civil Apel 1, compus din judecătorii H., președinte, și I.. La 2 noiembrie 2019, recurentele au formulat o nouă cerere de chemare în judecată, identică celei anterioare, înregistrată sub nr. x/2019, care a fost respinsă. Arată că au atacat cu apel hotărârea Tribunalului Iași, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la 2 decembrie 2020 și repartizat completului Civil Apel 7, compus din judecătorii I., președinte, H. și J.. Învederează că, în cazul celui de-al doilea dosar, nr. x/2019, a existat motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ., situație în care se impunea abținerea judecătorilor care s-au pronunțat anterior asupra cauzei, sau a completului, conform art. 43 C. proc. civ., înaintea stabilirii primului termen. Mai susțin că, deși taxa judiciară de timbru, achitată la 10 decembrie 2020, ar fi ajuns în timp util la dosarul cauzei, instanța de apel era obligată să constate situația de incompatibilitate, lipsa taxei judiciare de timbru neîmpiedicând instanța să verifice, din oficiu, acest aspect.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la 10 mai 2021, intimatul-pârât Municipiul Iași, prin Primar a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. La 12 mai 2021, intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Considerente identice pentru respingerea recursului au fost formulate de S.C. F. S.R.L. prin întâmpinarea depusă la 12 mai 2021. Prin cererea depusă la 13 mai 2021, S.C. G. S.A. a solicitat respingerea recursului.

Procedura de filtru La 2 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a înregistrat dosarul ca recurs și a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a acestuia. Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 22 iunie 2021, comunicarea raportului către părți pentru ca acestea să depună puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 21 octombrie 2021, pronunțată în camera de consiliu, Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și, formal, a admis în principiu recursul, fiind stabilit termen la 16 decembrie 2021, urmând a supune dezbaterii, în ședință publică, excepția nulității căii de atac declarate raportat la soluția recurată și încadrarea criticilor invocate de recurente în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. la 13 decembrie 2021, recurentele au depus concluzii scrise prin care au solicitat admiterea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând excepția nulității recursului și decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Excepția nulității recursului Recursul reprezintă o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicție. Întrucât cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă, această nelegalitate trebuie să se încadreze în unul motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Recurențele au indicat ca motiv de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea hotărârii se poate cere "când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale". Intimatul Municipiul Iași, prin Primar a invocat, însă, că acest motiv de casare nu este incident în cauză, context în care recursul ar fi nul, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora sancțiunea nulității intervine și "în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Se constată că recurentele au formulat critici vizând încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ., susținând existența unui motiv de incompatibilitate a doi membri ai completului de judecată care au pronunțat soluția în apel, critici încadrabile în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ. Prin decizia recurată, instanța de apel a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 981 din 30 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă. Critica de nelegalitate susținută de recurente are în vedere faptul că instanța de judecată nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, ipoteză ce vizează încălcarea unor norme de ordine publică. În consecință, sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reținută cât timp motivul de nelegalitate invocat privește respectarea regulilor de compunere a instanței de judecată, prin raportare la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ., iar criticile formulate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor prevăzute de acestea urmând a fi analizată pe fondul cererii de recurs. 2. Recursul Recurentele reclamante susțin încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ. deoarece doi dintre membrii completului de judecată din apel s-au aflat într-o situație de incompatibilitate prin faptul că au soluționat anterior, în apel, dosarul nr. x/2018 având ca obiect cererea de revendicare imobiliară, identică cu cea care face obiectul prezentului dosar. Această critică este încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale", situația invocată în speță fiind cea a alcătuirii greșite a instanței prin participarea la judecată a unui judecător incompatibil. Potrivit art. 45 teza I C. proc. civ., "În cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abținut ori nu a fost recuzat". Art. 41 C. proc. civ. stabilește că "(1) Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza, nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestației în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare. (2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat asistent sau mediator în aceeași cauză." Din interpretarea textelor procedurale precitate rezultă că, doar în situația incompatibilității absolute, afectarea aparenței de imparțialitate a judecătorului aflat în această situație este prezumată legal, fără posibilitate de apreciere. Per a contrario, în ceea ce privește celelalte cazuri de incompatibilitate, precum cele descrise de art. 42 C. proc. civ., partea interesată are posibilitatea de a formula cerere de recuzare, iar împotriva încheierii prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de recuzare se poate formula cale de atac, în condițiile prevăzute de art. 53 C. proc. civ. Analizând înscrisurile anexate prezentului recurs, se reține că prin decizia nr. 168/2019 din 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect revendicare imobiliară, a fost respins apelul declarat de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1511 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, prin care a fost anulată, ca insuficient timbrată, cererea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Cercetare și D. și E. și Municipiul Iași prin Primar și prin Consiliul Local. Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantele A. și B. au solicitat obligarea pârâților Institutul Național de Cercetare și D. și E., Municipiul Iași prin Primar și prin Consiliul Local la plata contravalorii lipsei de folosință pentru imobilul în suprafață de 679,80 mp, situat în Iași, str. x, jud. Iași, cu nr. cadastral x și y, în cuantum de 3.000 euro/lună, începând cu luna septembrie a anului 2015, până la predarea efectivă a imobilului, iar apelul formulat împotriva sentinței nr. 981 din 30 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași a fost anulat, ca netimbrat. Se constată că ceea ce invocă recurentele este pronunțarea de către instanța de apel asupra excepției netimbrării acestei căi de atac, completul de judecată având, cu privire la doi dintre membrii săi, aceeași compunere ca și completul de judecată ce a soluționat apelul în dosarul nr. x/2018, situație care, potrivit recurentelor, ar atrage incidența motivului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ. Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ., 1) "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca (...) când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil"; 13) "(...) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa". Se reține că, până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de apel, care au avut loc la 9 februarie 2021, recurentele nu au invocat incompatibilitatea ca incident procedural și nu au formulat cerere de recuzare împotriva întregului complet sau împotriva celor doi membrii ai completului de judecată în privința cărora susțin incompatibilitatea. De asemenea, în speță, instanța de apel nu și-a exprimat opinia cu privire la soluția din prezentul dosar și nu există alte elemente de fapt și de drept de natură să nască îndoieli cu privire la imparțialitatea membrilor completului de judecată, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ. Contrar susținerilor recurentelor, doi dintre membrii completului de judecată din apel nu s-au pronunțat în aceeași cauză întrucât dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect revendicare imobiliară, în timp ce prezentul dosar are ca obiect pretenții, iar chestiunea timbrajului este analizată distinct, față de obiectul celor două litigii. În raport de cele expuse, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei nr. 57 din 9 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat.