ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2010

Asupra recursului de

față;

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata

la Tribunalul București, sub nr. 2194/3/2007, în data de 13 iunie 2007,

reclamanta

SC

E.I. SRL

a

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții G.L.C. și D.G.C., instanța să

pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului

situat în București, str. dr. Nicolae Tomescu, în principal, iar, în subsidiar,

prin care să oblige pârâții la plata sumei de 413.280 lei, arătând, în esență,

că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a face și nu și-au executat

obligația de a încheia contractul de vânzare -

cumpărare a imobilului, stabilite prin

promisiunea de vânzare-cumpărare din 20 iunie 2001.

Prin sentința nr. 3080

din 4 martie 2008, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei

SC E.I. SRL

, ca neîntemeiată,

reținând, în esență, că vânzarea este nulă în lipsa prețului, iar, în ce

privește capătul 2 de cerere, în ședința publică din 27 noiembrie 2007,

reclamanta a renunțat la acesta.

Prin Decizia nr. 238

din 18 mai 2009, Tribunalul București a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamanta

SC

E.I. SRL

,

împotriva sentinței primei instanțe, a admis cererea apelantei de restituire a

taxei judiciare de timbru achitate în plus și a dispus restituirea reclamantei

a sumei de 2.009 lei, achitată în plus cu acest titlu, reținând, în esență că,

în cauză, nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de

vânzare - cumpărare, întrucât apelanta-reclamantă nu a făcut dovada

îndeplinirii obligației de plată a ultimei rate a prețului imobilului,

stabilită prin antecontractul încheiat, de asemenea, având în vedere

instituirea pactului comisoriu de gradul IV, în situația în care, din orice

motiv, imputabil sau nu părților, promitenții - vânzători nu își respectă

promisiunea irevocabilă sau dacă transferul proprietății nu poate avea loc,

înțelegerea reziliindu-se de drept, iar, cu referire la capătul 2 de cerere, în

ședința publică din 27 noiembrie 2007, în prima instanță, reclamanta a renunțat

la acesta.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel a formulat recurs reclamanta

SC E.I. SRL

, invocând motivele

de nelegalitate prevăzute de punctele 6 și 9 C. proc. civ., arătând, în esență,

că: - instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât, prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul București, reclamanta

SC E.I. SRL

a solicitat ca, în

contradictoriu cu pârâții G.L.C. și D.G.C., instanța să pronunțe o hotărâre

care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare a imobilului situat în

București, str. dr. Nicolae Tomescu, instanța pronunțându-se pe ceea ce nu s-a

cerut, respectiv, pe operarea, în cauză, a pactului comisoriu de gradul IV

prevăzut în antecontract, care, fiind rezoluționat de plin drept, nu își mai

putea produce efectele, aspecte ce nu au fost puse în discuția părților,

contrar principiului contradictorialității și cu depășirea principiului rolului

activ al instanței;

- decizia pronunțată

de instanța de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, întrucât, din modul cum a fost redactată, nu se poate

determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, reținând, în mod greșit,

că, deoarece nu s-a realizat transferul proprietății, din orice motiv imputabil

sau nu părților, în cauză a operat pactul comisoriu de gradul IV prevăzut în

antecontract, care, fiind rezoluționat de plin drept, nu își mai putea produce

efectele, iar, în ce privește lipsa dovezii efectuării plații ultimei rate în

sumă de 7.000 dolari SUA, reclamanta a solicitat instanțelor să instituie un

privilegiu de preț în favoarea intimaților - pârâți, prețul fiind stabilit prin

însuși antecontractul încheiat, nefiind modificat prin novația de schimbare,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul

admiterii apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii

acțiunii.

Recursul este nefondat.

Î

n ce privește motivul

de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu poate fi

invocat în raport cu soluția de respingere a apelului, ca nefondat, întrucât,

în atare situație, instanța de recurs nu poate proceda la o rejudecare a

acțiunii inițiale, spre a da ceea ce s-a cerut, instanța de apel fiind singura

ce avea căderea a se pronunța asupra fondului cererii introductive de instanță,

putând, așadar, să acorde ceea ce s-a cerut.

Cu referire la

criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304

C. proc. civ., se constată următoarele:

-

Prin promisiunea de

vânzare-cumpărare autentificată din 19 septembrie 2000, pârâții, în calitate de

promitenți - vânzători, s-au obligat față de promitenta - cumpărătoare, M.S.,

să perfecteze vânzarea imobilului situat în București, str. dr. Nicolae

Tomescu, pentru prețul de 110.000 dolari SUA, plătibili în echivalent în lei,

la data plății, astfel: - suma de 45.000 dolari SUA la data semnării

înțelegerii; - suma de 65.000 dolari SUA, în 8 rate lunare a câte 7.205 dolari

SUA, ultima, în sumă de 7.000 dolari SUA.

- Potrivit art. 7 din

antecontract, în cazul neplății unei rate scadente, se calculează penalități de

întârziere pe o perioadă de 30 de zile de la scadență, după care, dacă se

constată neplata ratei și a penalităților aferente, părțile convenind

rezilierea de drept a înțelegerii, cu despăgubiri.

- Potrivit art. 8 din

antecontract, în situația în care, din orice motiv, imputabil sau nu părților,

promitenții - vânzători nu își respectă promisiunea irevocabilă sau dacă

transferul proprietății nu poate avea loc, înțelegerea se reziliază de drept,

în temeiul pactului comisoriu de gradul IV, fără îndeplinirea altor formalități

sau intervenția instanței de judecată.

- În data de 20 iunie

2001, a avut loc novația prin schimbarea debitorului obligației de cumpărare a

promisiunii de vânzare - cumpărare, părțile, de comun acord, substituind pe M.S.

cu reclamanta

SC

E.I. SRL

,

cu obligația acesteia de a plăti ultima rată în sumă de 7.000 dolari SUA,

încheindu-se, astfel, o novație prin schimbarea promitentului - cumpărător prin

novația promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.

Având în vedere

evocatele aspecte și în raport cu ceea ce a fost dedus judecații, este de

subliniat că, pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic

de vânzare - cumpărare este necesar ca partea care acționează în instanță,

să-și fi îndeplinit, în totalitate, obligațiile asumate prin antecontract, cât

timp nefiind îndeplinită obligația de plată a prețului, asumată prin

antecontract, nici la data promovării acțiunii și, nici ulterior, pe parcursul

procesului, promitenții - vânzători neputând fi obligați la executarea

obligației asumate de a încheia actul autentic de vânzare - cumpărare, pe de o

parte, iar, pe de altă parte, în conformitate cu clauza cuprinsă în art. 8 din

antecontract, în situația în care, din orice motiv, imputabil sau nu părților,

dacă transferul proprietății nu poate avea loc, înțelegerea se reziliază de

drept, fără îndeplinirea altor formalități sau intervenția instanței de

judecată, stipulație prevăzută și de art. 7 din același antecontract, potrivit

căruia, în cazul neplății unei rate scadente, se calculează penalități de

întârziere pe o perioadă de 30 de zile de la scadentă, după care, dacă se

constată neplata ratei și a penalităților aferente, părțile convin rezilierea

de drept a înțelegerii, cu despăgubiri, mai mult, prin novația intervenită,

părțile reiterând obligația restantă a recurentei - reclamante

SC E.I. SRL

de a plăti ultima

rată în sumă de 7.000 dolari SUA.

Așa

fiind, cum menționatele convenții legal făcute au putere de lege

între

părțile semnatare, astfel că, în temeiul acestui principiu, instanța nu

poate

să dea un alt înțeles clauzelor clare și precise cuprinse în acestea, ceea

ce

se constată a fi fost avut în vedere de către instanța de apel, criticile

circumscrise

motivului de nelegalitate prevăzut de punctul 9 al art. 304

C. proc. civ. nu pot

conduce la admiterea recursului.

În consecință, constatând că instanța de apel a dat o

corectă și legală

soluționare

criticilor aduse sentinței instanței de fond, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează

să respingă recursul

declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL

București, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 238 din 18 mai 2009,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19

mai 2010.