ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2040/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4147, pronunțată la data de 13 martie 2009, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a admis cererea principală formulată de reclamanta M.N.O. împotriva pârâtei SC R.P. SRL, cu consecința obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 136.000 lei, cu titlu de despăgubiri și suma de 4.452,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând cererea reconvențională, având ca obiect pretenții în cuantum de 136.000 lei, formulată în cauză. Apelul formulat de pârâta-reclamantă reconvențională SC R.P. SRL împotriva sentinței tribunalului a fost anulat, ca netimbrat, de Secția a V-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 419, pronunțată la data de 22 octombrie 2009. Spre a hotărî astfel, instanța de apel a făcut aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, reținând că apelanta și-a nesocotit obligația de a timbra cererea de apel cu două taxe judiciare de timbru a câte 1.984 lei și două timbre judiciare de câte 5 lei, stabilită de instanță la termenul din 10 septembrie 2010, cu toate că a fost citată cu această mențiune pentru termenul din data de 22 octombrie 2009 la sediul indicat în fața instanței de fond prin concluziile scrise, considerând legal îndeplinită procedura de citare a apelantei pentru aceste termen, în conformitate cu art. 98 C. proc. civ., față de mențiunile de pe citație și de împrejurarea că apelanta nu a notificat instanței și părții adverse schimbarea de sediu. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că apelanta nu a primit citația pentru termenul din data de 22 octombrie 2009, când s-a pronunțat decizia atacată, cu toate că nu și-a schimbat sediul, și că nu a fost atenționată să achite taxa de timbru menționată în citația returnată, cu mențiunea că și-ar fi schimbat sediul social, iar proprietarul actual refuză afișarea. La cererea recurentei, instanța a încuviințat, la data de 21 aprilie 2010, proba cu înscrisuri noi, în temeiul art. 305 C. proc. civ., conform încheierii de la acea dată, depunându-se la dosar în copie certificată: cartea de identitate a proprietarului imobilului unde se află sediul societății, S.R.

- administratorul societății; actul de proprietate a imobilului; dovada plății impozitului pentru imobil și pentru anul 2010; contractul de închiriere pentru sediul societății, încheiat pe perioadă nedeterminată și certificat constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul București la data de 20 noiembrie 2009, pentru a dovedi că sediul societății nu s-a mutat și că există același proprietar, contrar mențiunii făcută de poștaș în sensul că societatea s-a mutat de la adresă iar noul proprietar nu permite afișarea; adresa Oficiului Poștal Pipera nr. 964 din 10 decembrie 2009, urmare a reclamației neprimirii citației din data de 21 septembrie 2009 din care rezultă că, la acea dată, factorul poștal al zonei se afla în concediu de odihnă, iar înlocuitorul acestuia nu a găsit firma; fotografii privind fațada imobilului - sediu, cu banere prin care se face reclamă cu privire la activitatea societății, precum și înscrisuri ce atestă primirea corespondenței la aceeași adresă a sediului social.

Recursul este fondat. Astfel, din examinarea înscrisurilor depuse în probațiune de recurentă rezultă că sediul SC R.P. SRL figurează la adresa din orașul Voluntari, județul Ilfov, aceeași cu cea înscrisă pe citația emisă de instanța de apel la data de 14 septembrie 2009, pentru termenul din 22 octombrie 2009, când s-a pronunțat decizia nr. 419, atacată cu recurs (fila 15). Este de observat că menționata citație nu a fost comunicată recurentei, fiind înapoiată în baza mențiunii înscrisă pe aceasta de către funcționarul poștal, în sensul că destinatarul s-a mutat de la adresă iar noul proprietar nu permite afișarea, contrar realității evidențiate de probele administrate în dovedirea faptului că SC R.P.

SRL nu și-a schimbat sediul social și că imobilul în care acesta se află situat, nu și-a schimbat proprietarul. Așa fiind, se constată că apelanta nu a fost citată, neavând așadar cunoștință, nici de termenul fixat de curtea de apel pentru judecarea apelului la data de 22 octombrie 2009, și nici de obligația timbrării apelului cu sumele reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, astfel cum prevăd cerințele art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, respectiv cele ale art. 24 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, obligație menționată pe actul procedural ce nu i-a fost comunicat, pentru motive ce nu-i sunt imputabile, în situația în care a dovedit că nu și-a schimbat sediul social, spre a se putea reține incidența art. 98 C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (3) și alin. (5) și art. 313 C. proc. civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe, care a soluționat apelul fără a intra în cercetarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta R.P. SRL Voluntari împotriva deciziei comerciale nr. 419 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială . Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.