ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3773/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/22.05.2017, privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, emisă în baza constatărilor cuprinse în Raportul de Inspecție Fiscală nr. x/22.05.2017, și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/22.05.2017 până la finalizarea controlului exercitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 254 din data de 17 august 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/22.05.2017 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/22.05.2017, formulată de reclamanta A. SRL și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 15.409 RON consemnată de reclamantă la dispoziția Curții de Apel Cluj, conform recipisei nr. x/26.07.2017.

A respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 254 din data de 17 august 2017 a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării litigiului, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, pentru pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Argumentele aduse de recurentă în motivarea căii de atac se subsumează, în esență, următoarelor critici:

(i) Considerentul instanței de fond privind faptul că motivele de nelegalitate expuse de recurentă nu pot fi analizate, întrucât antamează fondul cauzei, golește de esență instituția suspendării;

(ii) Organele fiscale au încălcat dispoziții legale privind efectuarea inspecției fiscale și elaborarea subsecventă a actelor administrativ-fiscale, respectiv art. 7 alin. (3), art. 122 și art. 123 C. proc. fisc. ;

(iii) Obligațiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina recurentei au avut la bază considerarea ca fictive a achizițiilor de animale vii, fiind, în realitate, rezultatul unor grave erori de interpretare a legislației speciale în materie de comerț cu animale, dar și în baza unor simple supoziții și nu a unor verificări amănunțite;

(iv) Facturile înlăturate de organul fiscal sunt întocmite conform dispozițiilor legale și reprezintă documente justificative din perspectiva impozitului pe profit, iar organul fiscal nu a făcut proba caracterului fictiv al respectivelor tranzacții. O analiză sumară a verificărilor relațiilor comerciale ale recurentei ar fi dovedit realitatea tranzacțiilor:

(v) Împrejurările de fapt reținute de către organul fiscal nu sunt de natură a justifica nerecunoașterea dreptului recurentei la deducerea TVA, recurenta prezentând toate documentele justificative și nefiind responsabilă pentru conduita terților;

(vi) Prima instanță în mod eronat nu a procedat la analiza condiției privind paguba iminentă, aspect ce contravine dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

(vii) Din perspectiva îndeplinirii acestei condiții, recurenta a susținut că, prin actele a căror suspendare a solicitat-o, AJFP Cluj a stabilit în sarcina sa obligații de plată semnificative, a căror plată voluntară sau pe calea executării silite ar duce la blocarea activității sale, din perspectiva imposibilității de a-și continua activitatea.

1.4. Apărările intimaților

Legal citată, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, argumentând, în esență, că criticile aduse de recurentă privesc în principal fondul cauzei, fiind de fapt o reluare a argumentelor de fapt și de drept din acțiunea introductivă, și nu fac dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 iunie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta A. SRL, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, constată următoarele:

2.2.1. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speța de față, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele stabilite de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Criticile recurentei privind faptul că judecătorul fondului nu a mai procedat la analiza condiției pagubei iminente nu sunt de natură a determina incidența acestui motiv de recurs, în condițiile în care, așa cum s-a stabilit în jurisprudența constată a Înaltei Curți (din care, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 569/2016, Decizia nr. 3209/2015, Decizia nr. . 3210/2015), constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp cât, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

2.2.2. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recursul este de asemenea, nefondat.

Conform celor expuse anterior, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/22.05.2017, privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, emisă în baza constatărilor cuprinse în Raportul de Inspecție Fiscală nr. x/22.05.2017.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului.

Fără îndoială, aparența de nelegalitate poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării, dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, fără a intra în examinarea detaliată a aspectelor ce ar putea antama fondul cauzei.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanțe în sensul că, în raport cu natura pricinii, cercetarea aspectelor de nelegalitate legate de respectarea dispozițiilor de procedură fiscală, realitatea tranzacțiilor și calitatea documentelor justificative prezentate de recurentă necesită un probatoriu complex și o analiză aprofundată, ce poate fi efectuată numai în cadrul litigiului de fond.

Jurisprudența constantă a Înaltei Curți a fost în sensul că îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Așa cum a reținut și prima instanță, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege.

Pentru aceste considerente, constatând că nu subzistă motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 254 din 17 august 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

GGC - GV