ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6554/2019

Ședința publică din data de 18 decembrie 2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29.11.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate anularea adreselor nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 și nr. P/3162/27.04.2016 privind consumul centralizat de medicamente aferent trimestrului IV/2011.

Prin sentința nr. 1820 din 18 mai 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat adresele nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 și nr. P/3162/27.04.2016, emise de către C.N.A.S. și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 200 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin modalitatea și forma de emitere a adreselor nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 și nr. P/3162/27.04.2016, pârâta a nesocotit puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, prin care s-a statuat în esență că notificările emise în anul 2012 nu conțin elementele de fapt și de drept care să facă posibilă exercitarea unui control efectiv asupra modului în care a fost stabilită baza de calcul al contribuției clawback.

Curtea a constatat că notificările contestate în litigiul de față îmbracă aceeași formă, conținând date centralizate a căror realitate nu poate fi verificată, din cauza lipsei datelor primare pe care s-au fundamentat. Or, Curtea a subliniat că, în raport de soluția și considerentele celor patru hotărâri judecătorești definitive menționate, pârâta nu poate proceda la recomunicarea către reclamantă a datelor necesare calculării contribuției clawback aferente trim. IV/2011 în aceeași modalitate și formă care au fost deja infirmate de către instanțele de judecată.

S-a mai arătat că, prin întâmpinare, pârâta a susținut că a pus în executare hotărârile judecătorești și a emis noi notificări, potrivit domeniului său de competentă, "având în vedere că nu poate interveni asupra mecanismului de raportare al consumului de medicamente instituit de legiuitor" și că "reclamanta a contestat în fața instanțelor de judecată chiar acest sistem de raportare instituit legal." Aceste susțineri denotă în mod evident faptul că pârâta a înțeles să încalce puterea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești definitive, conduită de neacceptat într-un stat de drept. Astfel, puterea de lucru judecat semnifică, printre altele, faptul că hotărârea judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele:

- nu se poate reține în sarcina CNAS încălcarea autorității de lucru judecat, având în vedere faptul că CNAS a exclus din valorile comunicate reclamantei valoarea TVA, alături de valorile anumitor coduri CIM, în concordanță cu reținerile instanțelor de fond, așa cum rezultă chiar din hotărârea recurată. Sistemul de raportare al consumului de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate este instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată. Reclamanta a contestat în fața instanțelor de judecată chiar sistemul de raportare a consumului de medicamente, sistem avut în vedere de CNAS la momentul emiterii Notificărilor contestate de către reclamantă.

- CNAS a pus în aplicare prevederile O.U.G. nr. 77/2011, potrivit domeniului său de competență, având în vedere faptul că instituția nu poate interveni asupra mecanismului de raportare al consumului de medicamente instituit de legiuitor. În speța CNAS ere obligația de a transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din actul normativ mai sus amintit.

- se învederează faptul că înscrisurile la care face referire instanța de fond (înscrisurile primare) nu se află în posesia CNAS, raportat la prevederile art. 99 lit. c) din H.G. nr. 1389/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 - 2012: în relațiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente evaluați au următoarele obligații (...) "să dețină documente justificative privind intrările și ieșirile pentru medicamentele și materialele sanitare eliberate în baza prescripțiilor medicale raportate spre decontare".

- în mod constant CCR s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor OUQ nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, și din perspectiva mecanismului de raportare a consumului de medicamente instituit de legiuitor, statuând faptul că nu a fost adusă nicio atingere prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că această contribuție trimestrială a fost introdusă ca un mijloc de suplimentare a veniturilor la bugetul FNUASS, pentru a se asigura accesul neîntrerupt al populației la medicamente și vizează interesul general public.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu a contestat în niciun moment oportunitatea sau justificarea acestei contribuții trimestriale, respectiv a obligației de plată, ci doar faptul că recurenta - parată face o greșită aplicare a O.U.G. nr. 77/2011 în sensul în care metoda de stabilire a consumului individual este obținută printr-o măsura nelegitimă de impunere. Odată cu anularea notificărilor inițiale aferente trimestrului IV 2011, instanțele au reținut deja în mod definitiv, că acestea au fost stabilite în mod nelegal, motiv pentru care nu mai pot fi opuse societății.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adreselor nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 și nr. P/3162/27.04.2016 privind consumul centralizat de medicamente aferent trimestrului IV/2011.

Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat adresele nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 și nr. P/3162/27.04.2016, emise de către C.N.A.S. și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 200 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, pe rolul instanțelor de judecată s-au aflat dosarele nr. x/2012, nr. y/2012, nr. z/2012 și nr. x/2012, având ca obiect anularea Notificărilor aferente trim. IV 2011, emise de CNAS pentru A. S.R.L., în calitate de reprezentant legal al B. SPA, C., D. și E. S.A..

Prin sentința nr. 2805/21.10.2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a anulat adresa transmisă în format electronic la 28.02.2012 și adresa nr. x/10.02.2012. Hotărârea a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1993/14.05.2015.

Prin sentința nr. 698/28.02.2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a anulat adresa transmisă în format electronic la 28.02.2012 și adresa nr. x/10.02.2012. Hotărârea a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1220/18.05.2015.

Prin sentința nr. 3931/10.12.2013, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a anulat adresa transmisă în format electronic la 28.02.2012 și adresa nr. x/10.02.2012. Hotărârea a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2126/21.05.2015.

Prin sentința nr. 474/12.12.2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a anulat adresa transmisă în format electronic la 28.02.2012 și adresa nr. x/10.02.2012. Hotărârea a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1609/20.04.2015.

În considerentele acestor hotărâri s-a reținut, în esență, că adresa x/10.02.2012 nu conține motivarea în drept și în fapt, lipsind reclamanta de posibilitatea de a evalua în mod corect și complet actele în cauză și să analizeze, prin prisma interesului său personal, acuratețea, legalitatea și temeinicia datelor contestate și că nu nominalizează valoarea consumului centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

În executarea acestor hotărâri judecătorești recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a emis adresele nr. x/27.04.2016, nr. y/27.04.2016, nr. z/27.04.2016 și nr. P/3162/27.04.2016 privind consumul centralizat de medicamente aferent trimestrului IV/2011, separat pentru fiecare societate pe care intimata reclamantă o reprezintă, ce fac obiectul litigiului de față. Prima instanță a considerat că prin emiterea acestor adrese recurenta a încălcat puterea lucrului judecat.

Or, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decat o singură data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur). După cum se poate observa efectul de "lucru judecat" al unei hotărâri judecătorești are doua accepțiuni:

Stricto sensu semnifică autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauza (exclusivitatea). Lato sensu semnifică puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprima adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).

Cu alte cuvinte, puterea, prezumția de lucru judecat, impune consecvență în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

În cauza de față recurenta a pus în executare hotărârile judecătorești menționate mai sus, în lumina dezlegărilor date și cu respectarea competențelor sale. Faptul că, în cea mai mate parte, datele comunicate prin adresele contestate în prezenta cauză corespund cu cele comunicate inițial prin adresa anulată de instanțe, nu conduce în mod automat la concluzia nerespectării hotărârilor judecătorești atâta timp cât mecanismul de raportare și centralizare al consumului de medicamente instituit de legiuitor a rămas același în perioada de referință.

În aceste condiții, se impunea o analiză pe fond a actelor administrative atacate și prin prisma deciziilor Curții Constituționale a României cu incidență în cauză.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Instanța de rejudecare urmează a analiza și celelalte motive de recurs ale recurentei, ce vizează fondul cauzei, ca apărări de fond.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 1820 din 18 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 1820 din 18 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2019.