ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 noiembrie 2014, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

- anularea Notificării nr. x din 31 iulie 2014, emisă de pârâtă, prin care i-au fost comunicate reclamantei datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului II al anului 2014;

- anularea Adresei nr. x din 9 septembrie 2014, prin care pârâta a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

Prin Sentința civilă nr. 524 din 19 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anulând adresa nr. x din 9 septembrie 2014 și Notificarea nr. x din 31 iulie 2014, emise de pârâtă.

Împotriva Sentinței civile nr. 524 din 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, pârâta a prezentat următoarele critici de nelegalitate:

a) Sunt greșite reținerile instanței de fond, potrivit cărora CNAS a comunicat valoarea consumului de medicamente și nu consumul de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

În formula de calcul menționată la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul nu face deosebire între consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamente, așa cum susține instanța de fond. Unul din elementele acestei formule este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum. Cei care pot stabili, trimestrial, care este valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS, în funcție de procentul de compensare, sunt furnizorii de servicii medicale și medicamente, această valoare (acest consum) fiind validată de către casele de asigurări de sănătate.

Astfel, instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 77/2011, atunci când a susținut că reclamantei ar fi trebuit să i se comunice de către CNAS consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor de sănătate (număr de cutii, bucăți, pastile, etc.), și nu valoarea acestuia.

Totodată, instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, aceste prevederi legale nefăcând referire la consumul de medicamente în sensul pretins de reclamantă și reținut de instanța de fond. Dacă ar fi așa cum a reținut instanța de fond, s-ar pune întrebarea cum pot fi decontate din FNUASS și din bugetul MS cutii de medicamente, pastile, etc., fără ca acest consum să aibă o valoare pecuniară.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, la determinarea valorii consumului, precum și în modul de calcul al contribuției trimestriale, nu se au în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP. Dacă legiuitorul ar fi dorit să se raporteze doar la vânzările realizate de DAPP, nu ar fi făcut referire expresă la consumul raportat de furnizorii de servicii medicale caselor de asigurări de sănătate. Mai mult, procentul "p" se aplică valorii consumului centralizat de medicamente aferente unui DAPP pentru un trimestru. În accepțiunea O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, vânzările realizate de către reclamantă nu au relevanță în stabilirea, calcularea și declararea contribuției trimestriale, legiuitorul reglementând expres că, la calculul contribuției trimestriale, se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraților.

Consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale DAPP-urilor, acest consum fiind cunoscut doar de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

b) În mod greșit a reținut instanța de fond că notificarea nu îndeplinește cerința motivării, respectiv nu conține motivarea în drept și în fapt.

În preambulul notificării este menționat temeiul de drept al emiterii ei respectiv dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește starea de fapt, prin adresa ce face obiectul acțiunii de față s-a adus la cunoștință procentul de contribuție pentru trimestrul II 2014, precum și consumul de medicamente pentru trimestrul II 2014 suportat din FNUASS și din bugetul MS aferent reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Prin notificarea transmisă, CNAS a comunicat intimatei-reclamante datele necesare pentru a calcula contribuția trimestrială aferentă trimestrului II 2014, astfel că susținerea instanței de fond referitoare la nelegalitatea, respectiv nemotivarea notificării a cărei anulare se solicită este nefondată și neîntemeiată.

c) Instanța de fond în mod greșit a apreciat că eliminarea TVA din valorile CTt și Bat nu modifică în niciun fel valoarea finală a procentului "p" aferentă trimestrului II 2014.

Referitor la includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuției trimestriale, recurenta face trimitere la prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției este în sarcina reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

CNAS nu are temei legal pentru a transmite consumul individual către DAPP decât cu TVA, adaos de distribuție și adaos comercial de farmacie, după caz, întrucât în consumul raportat caselor de asigurări de sănătate de către furnizorii de servicii medicale și medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS este inclus și TVA, iar după primirea datelor referitoare la acest consum, DAPP au obligația să deducă TVA-ul în vederea stabilirii bazei de impunere pentru calcularea contribuției trimestriale.

Precizează recurenta că includerea TVA-ului în valoarea consumului centralizat de medicamente atribuit reclamantei prin datele transmise de CNAS, nu poate conduce la anularea notificării, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, prevede în mod expres că la stabilirea consumului trimestrial de medicamente se ia în considerare prețul medicamentelor decontat din FNUASS și din bugetul MS, iar obligația de a deduce TVA-ul din consumul individual cade în sarcina exclusivă a contribuabilului.

În prezent, dispozițiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014, prevăd în mod expres faptul că "stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7)."

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SA a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În motivare arată că instanța de fond a reținut corect lipsa motivării notificării CNAS,având în vedere că acest act administrativ nu a fost motivat în fapt, făcând imposibilă pentru intimata-reclamantă verificarea veridicității datelor comunicate, pe baza cărora trebuie achitată contribuția clawback. Notificarea nu dă nicio explicație cu privire la sursele efective ale consumurilor pe canalele de eliberare a medicamentelor și nu cuprinde nicio explicație pentru care valoarea consumului a fost stabilită la suma indicată, motiv de anulare a actului administrativ.

Cât privește problema comunicării nelegale a valorii consumului care este egală cu valoarea de compensare, instanța de fond a făcut în mod corect distincția între consum și valoarea acestui consum, distincție care se impune și în considerarea modificărilor aduse O.U.G. nr. 77/2011 prin O.U.G. nr. 69/2014.

În perioada de referință vizată de prezenta cauză, art. 5 alin. (3) și (7) din O.U.G. nr. 77/2011 stabileau că declararea contribuției se face pe baza informațiilor furnizate de casă cu privire la consumul centralizat de medicamente, ceea ce implică o exprimare cantitativă. De asemenea, prevederile art. 3 alin. (1) din același act normativ se referă la consumul aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, iar interpretarea gramaticală a textului arată că acesta se referă la valoarea medicamentelor suportate din Fond, în sensul că doar această categorie de medicamente trebuie avută în vedere la stabilirea bazei de impunere.

De altfel și Contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru ani 2013 - 2014, adoptat prin H.G. nr. 117/2013 face distincție între cele două noțiuni.

Nu există nici un temei legal pentru a interpreta că prin "valoarea consumului" ar trebui înțeleasă "valoarea compensărilor" acordate de CNAS. Nu există nicio normă din O.U.G. nr. 77/2011 care să susțină o asemenea interpretare.

Și într-o interpretare literală a prevederilor ordonanței rezultă că valoarea consumului aferent "vânzărilor fiecărui plătitor" înseamnă valoarea vânzărilor pe care fiecare plătitor (deținător de autorizație de punere pe piață) le face, în cea mai mare parte a cazurilor, distribuitorilor angrosiști.

Din interpretarea sistematică și teleologică a textului ordonanței rezultă că legiuitorul impune CNAS să comunice consumul (iar nu valoarea consumului) pentru că CNAS nu are cunoștință de valorile vânzărilor inițiale și nu poate să calculeze valoarea vânzărilor aferente fiecărui plătitor de contribuție.

În concluzie, procentul "p" trebuie să se aplice asupra vânzărilor fiecărui plătitor, modul în care Casa Națională de Asigurări de Sănătate interpretează și aplică O.U.G. nr. 77/2011 fiind nu numai nelegal ci și neconstituțional și neconvențional, prin aplicarea procentului "p" la valoarea de compensare care include în baza de calcul a contribuției adaosurile comerciale ale distribuitorilor și farmaciilor, precum și TVA, cu încălcarea principiilor nediscriminării, protecției proprietății și justei așezări a sarcinilor fiscale.

Cât privește problema includerii nelegale a TVA în baza de calcul a contribuției, nu rezultă că Casa Națională de Asigurări de Sănătate a scăzut valoarea TVA din valorile compensate aferente fiecărui contribuabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât O.G. nr. 17/2012 prevede că doar CTt și Bat nu includ TVA, nu și valorile vânzărilor individuale pentru fiecare medicament. Dimpotrivă, CNAS recunoaște în mod explicit că valoarea consumului de medicamente conține și TVA. Explicația din cuprinsul notificării conform căreia TVA urmează să fie dedusă de fiecare DAPP nu este de natură să înlăture elementul de nelegalitate expus prin cererea introductivă întrucât plătitorul de contribuție are obligația de a calcula contribuția pe baza informațiilor furnizare de CNAS.

De altfel, doar TVA aferentă achizițiilor se poate deduce, nu și cea plătită în fapt, din nou, în componența unui alt impozit.

În altă ordine de idei, eliminarea TVA din valorile CTt și Bat nu are nici un efect asupra procentului "p", valoarea acestuia rămânând aceeași. Excluderea TVA este, așadar, aparentă, în realitate includerea TVA în valoarea de compensare pentru fiecare medicament conducând la încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Rezoluția din data de 09 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta CNAS este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a analizat trei dintre motivele de nelegalitate a notificării invocate prin cererea introductivă, pe care le-a găsit întemeiate, motiv pentru care a admis cererea reclamantei și a anulat atât Notificarea nr. x din 31 iulie 2014 cât și Adresa nr. x din 9 septembrie 2014 de soluționare a plângerii administrative prealabile.

Toate cele trei motive de nelegalitate au fost reținute pe baza unei greșite interpretări și aplicări a cadrului normativ incident.

Astfel, instanța de fond a reținut că notificarea nu îndeplinește o cerință esențială a oricărui act administrativ, care constituie o condiție de legalitate a acestuia, anume de a prezenta în mod clar și neechivoc raționamentul instituției emitente a actului. Notificarea conține o motivare insuficientă în fapt care, arată instanța de fond, nu ar permite reclamantei verificarea informaților pe baza cărora urmează să calculeze și să declare contribuția prevăzută de art. 1 și art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, cu încălcarea principiului transparenței fiscale, conform căruia contribuabilului trebuie să i se ofere posibilitatea de a cunoaște și înțelege modul de constituire a bazei de impunere.

Susținerile instanței de fond sunt greșite întrucât prin notificare s-au pus în aplicare întocmai prevederile art. 5 alin. (3) și (7) din O.U.G. nr. 77/2011 conform cărora CNAS transmite în format electronic persoanelor obligate la plata contribuției consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor informații efectuându-se de către persoana obligată la plată stabilirea, calculul și declararea contribuției.

Cu alte cuvinte, potrivit dispozițiilor exprese ale O.U.G. nr. 77/2011 care instituie contribuția și stabilește procedura de calcul și declarare a ei, obligația CNAS este de a transmite consumul centralizat înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări, iar nu de a comunica explicații cu privire la valoarea înregistrată a acestui consum.

Instanța de fond nu a arătat care ar fi temeiul legal care ar impune instituției publice pârâte să completeze notificarea cu alte explicații/detalii privitoare la valoarea consumului.

De altfel, Curtea Constituțională a fost sesizată repetat cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, și, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 și art. 6 din ordonanță, astfel cum a fost modificată și completată de O.G. nr. 17/2012, cu motivarea că ar contraveni prevederilor constituționale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informație, deoarece sistemul creat de O.U.G. nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita și de a obține informațiile direct de la farmacii și spitale, în ceea ce privește consumul total de medicamente pe baza căruia se stabilește valoarea taxei datorate.

Curtea Constituțională a statuat, atât prin Decizia nr. 144/2015, cât și prin Decizia nr. 789/2015 că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale nu este de natură a contraveni dispozițiilor constituționale invocate, ci reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în comunicarea informațiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în procedura administrativă și, în cele din urmă, prin adresarea instanței de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În concluzie, instanța de fond a reținut fără temei legal că notificarea nu ar fi motivată în fapt întrucât cadrul normativ incident stabilește conținutul notificării, din care trebuie să facă parte informația referitoare la consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, rigoare pe care actul administrativ supus cenzurii instanței o respectă.

Al doilea motiv de nelegalitate reținut ce instanța de fond a fost acela că autoritatea pârâtă nu a comunicat consumul de medicamente, așa cum impun expres dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011, ci valoarea acestui consum.

Este de remarcat, mai întâi, că distincția între cele două sintagme pe care a pretins-o reclamanta prin cererea introductivă are ca scop excluderea din baza impozabilă a adaosurilor distribuitorilor și farmaciilor (precum și a TVA), reclamanta pretinzând că procentul "p" din formula de calcul a contribuției prevăzută de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 ar trebui să se aplice nu la valoarea de compensare (adică la valoarea consumului de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări), ci la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție (adică prin scăderea din valoarea de compensare anterior menționată a adaosurilor distribuitorilor și farmaciilor).

Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 3 alin. (1) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 întrucât noțiunile de consum de medicamente, valoarea consumului de medicamente și, respectiv, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție din cuprinsul dispozițiilor citate, înainte de modificările aduse actului normativ prin O.U.G. nr. 69/2014, au aceeași semnificație și reprezintă valoarea de compensare a medicamentelor, conform datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Intimata-reclamantă susține fără temei că distincția anterior menționată ar trebui făcută tocmai în considerarea modificărilor aduse O.U.G. nr. 77/2011, prin O.U.G. nr. 69/2014.

Prin ultima ordonanță s-a unificat exprimarea din art. 3 și art. 5, rezultând în mod clar că informația din cuprinsul notificării pe baza căreia se stabilește valoarea de impozitare pentru contribuția clawback se referă la valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente suportat de FNUASS și din bugetul MS .

Interpretând literal, sistematic și teleologic prevederile O.U.G. nr. 77/2011 înainte de amendarea lor prin O.U.G. nr. 69/2014, rezultă identitatea între noțiunea de consum de medicamente și noțiunea de valoare a consumului de medicamente, legiuitorul neurmărind să se raporteze la valoarea vânzărilor realizate de DAPP, stabilită pe baza prețurilor de vânzare practicate de acesta, ci la valoarea consumului de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, pe baza prețurilor la care au fost eliberate asiguraților.

Actul normativ operează cu o unitate de măsură identică atât în cazul stabilirii procentului "p". cât și în cazul stabilirii bazei de impozitare, anume cu valoarea consumului trimestrial de medicamente (total și, respectiv, individual).

Susținerile intimatei-reclamante care urmăresc înlăturarea din baza de impunere a valorii adaosurilor distribuitorilor și farmaciilor contravin soluției legale de stabilire a bazei de impunere, care, de altfel, a făcut și obiectul controlului de constituționalitate.

Prin Deciziile nr. 789/2015, nr. 802/2015 și nr. 665/2014, Curtea Constituțională a constatat că soluția legală conform căreia valoarea consumului de medicamente se raportează la prețul cu amănuntul al medicamentelor (incluzând o cotă a adaosului de distribuție și o cotă a adaosului de farmacie care sunt plafonate prin ordin al ministrului Sănătății) nu încalcă nici un principiu constituțional. Sunt relevante în acest sens paragrafele 38 - 40 ale Deciziei nr. 789/2015, prin care s-a statuat:

"38. Referitor la critica privind încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui "just echilibru" între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc" (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).

Ultimul motiv de nelegalitate care a condus instanța de fond la anularea actelor administrative s-a referit la includerea TVA în calculul procentului "p".

Este de menționat că includerea TVA în valoarea consumului de medicamente, de asemenea invocată drept motiv de nelegalitate a actelor administrative atacate, a fost doar trecător amintită de instanța de fond, fără să fie analizată, motiv pentru care nu va fi analizată nici de instanța de recurs.

Preluând susținerile reclamantei, potrivit cărora eliminarea TVA din valorile CTt și Bat nu are nici un efect asupra procentului "p", a cărui valoare rămâne aceeași, instanța de fond a apreciat că această manieră de calcul a procentului "p" face ca plătitorii de contribuție să plătească în continuare contribuția și asupra TVA, rezultând astfel o dublă impozitare, contrar principiului justei așezări a sarcinilor fiscale.

Înalta Curte constată că procentul "p" pentru trimestrul de referință (II din 2014) este stabilit printr-un alt act administrativ, respectiv Ordinul președintelui CNAS nr. 519 din 29 iulie 2014, care nu a fost atacat în cauză, notificarea având, potrivit art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 numai rolul de a comunica valoarea procentului "p". Din coroborarea dispozițiilor art. 3 alin. (3) cu art. 5 alin. (7) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 7/2011, rezultă că obiectul contestației administrative îndreptate împotriva notificării îl reprezintă (exclusiv) datele comunicate de CNAS potrivit art. 5 alin. (7), adică valoarea consumului centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări. Aceste argumente conduc la constatarea inadmisibilității motivului de nelegalitate ultim reținut de instanța de fond.

Și în ipoteza în care s-ar trece peste inadmisibilitatea generată de interpunerea unui alt act administrativ care stabilește procentul "p", se constată că hotărârea instanței de fond nesocotește însăși soluția legală din cuprinsul O.U.G. nr. 77/2011, care, prin art. 3 alin. (2) stabilește cum se calculează procentul "p". Cu alte cuvinte, pentru pretinsul motiv potrivit căruia maniera de calcul a procentului "p" ar face ca persoanele obligate la plata contribuției să plătească în continuare această taxă parafiscală și asupra TVA, instanța de fond a ajuns să înlăture prevederea legală aplicabilă .

Or, rolul instanței de judecată era de a interpreta și aplica legea, iar nu de a o înlătura de la aplicare, pe motiv că ar fi contrară unor principii de drept fiscal și dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Constituție. Acestea sunt critici de neconstituționalitate, care nu pot fi analizate de instanța de judecată.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul și va casa sentința atacată, constatând că motivele de nelegalitate care au condus instanța de fond la soluția de anulare a notificării sunt nefondate. În temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât instanța de fond nu a analizat toate motivele invocate prin cererea introductivă, ceea ce echivalează cu o parțială necercetare a fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 524 din 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM