ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3205/2019

Ședința publică din data de 12 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 7 mai 2015, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

- anularea notificării nr. x/29.01.2015, transmisă reclamantei de către CNAS, prin care au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului IV al anului 2014;

- anularea adresei nr. x/04.03.2015, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă;

- obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 1492 din 5 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei și a anulat notificarea nr. x/29.01.2015 și adresa nr. x/04.03.2015 emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Împotriva sentinței de fond a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că instanța de fond a reținut greșit că notificarea conține o motivare insuficientă în fapt. În acest sens, a apreciat că CNAS trebuia să depună în cadrul dosarului administrativ "toate informațiile furnizate de canalele de eliberare a medicamentelor suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății", altfel nu se pot stabili medicamentele efectiv comercializate de către reclamantă, pentru a se determina valoarea consumului de medicamante. Arată recurenta că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată.

Astfel, prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335/2015, Curtea Constituțională a reținut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale nu este de natură a contraveni dispozițiilor constituționale invocate, ci reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în comunicarea informațiilor.

De altfel, datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a contribuției trimestriale datorate. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), și vor fi soluționate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, precizează că existența unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumului centralizat de medicamente de către CNAS și, pe cale de consecință, furnizarea mai multor informații privind calculul acestui consum creează premisele utilizării în mod discreționar a acestor informații de către deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidențialități informațiilor furnizate și, totodată, ar putea încuraja înțelegerile anticoncurențiale. Astfel, transparența crescută generată de schimbul de informații crește interdependența dintre concurenți și reduce intensitatea concurenței în piețele oligopolistice, în sensul că aceste informații extinse despre piață oferă participanților posibilitatea să monitorizeze strategiile concurenților și să reacționeze rapid și eficient la reacția altuia.

Sub acest aspect, însăși Curtea Europeană a arătat că un nivel crescut al transparenței pe o piață deja foarte concentrată nu ar permite concurența reziduală (sau efectul surpriză) între participanții la schimbul de informații care ar fi mai puțin expuși la o eventuală reacție agresivă a altor concurenți.

Astfel, CNAS a solicitat Consiliului Concurenței comunicarea unui punct de vedere, în sensul de a se preciza cât de detaliat pot fi comunicate în mod individual datele de vânzări ale medicamentelor proprii privind fiecare plătitor de taxă clawback.

Prin adresa nr. x/30.09.2013, înregistrată la Casa Națională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/20.09.2013, Consiliul Concurenței a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului nu se încadrează în datele esențiale pentru verificarea modalității de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal.

Mai mult, arată că, începând cu trimestrul III al anului 2013, în vederea transparentizării procesului de calcul al contribuției clawback, CNAS a afișat pe site-ul propriu valorile de consum ale medicamentelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate în Sistemul Informatic Unic Integrat, ca urmare a raportărilor canalelor de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, în speță farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă. Astfel, reclamanta are posibilitatea de a corobora valoarea procentului "p" transmis acesteia de către CNAS prin Notificarea contestată și valoarea totală de consum afișată pe site-ul CNAS.

Având în vedere cele mai sus menționate, cât și faptul că plata contribuției clawback este trimestrială și se calculează prin aplicarea procentului "p" la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, legiuitorul stabilind numai valoarea procentului "p" ca o constantă pentru toți subiecții plătitori, cu aplicarea acestui procent asupra consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, rezultă că această contribuție este individualizată pentru fiecare subiect căruia îi revine obligația de plată a contribuției clawback.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție."

După cum se poate observa, legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale DAPP-urilor, acest consum fiind înregistrat de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la reținerile instanței de fond și la cele ale reclamantei privind includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului individual de medicamente, arată următoarele:

Prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, Curtea Constituțională a statuat că există două categorii de deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor și anume, unii care sunt obligați la plata contribuției trimestriale, iar alții cărora nu le incumbă această obligație legală.

Diferența dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piață de prima categorie se realizează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Or, din această perspectivă, contribuția trimestrială la care sunt obligați acești deținători de autorizații de punere pe piață apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceștia beneficiază de un real avantaj, și anume, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii medicamentelor având, așadar, o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri.

În același sens, Curtea Constituțională a reținut faptul că această contribuție trimestrială a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), avantaj care nu se acordă și celorlalți subiecți care desfășoară o astfel de activitate comercială.

Aceștia din urmă vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru vânzarea medicamentelor, acești subiecți practică un adaos comercial negociat chiar cu deținătorul autorizației de punere pe piață (APP), fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de APP.

Astfel, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a statuat faptul că prevederile O.U.G. nr. 77/2011 sunt constituționale în raport de criticile formulate de către autoarea excepției de neconstituționalitate.

În același sens, prin Decizia nr. 789/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 126/2016, Curtea Constituțională a reținut că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice, sens în care organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc prin lege. În acest sens, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligația legală pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum și deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanții legali ai acestora, de a plăti o contribuție trimestrială, în condițiile stabilite în această ordonanță de urgență, iar în ceea ce îi privește pe "ceilalți actori de pe lanțul de distribuție", Curtea a reținut că aceștia au obligații contractuale. Ca atare, Curtea a apreciat că măsurile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 și 44 din Constituție, precum și celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat își are fundamentul în prevederile constituționale.

Mai mult, Curtea Constituțională a reținut faptul că, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.

În acest context, Curtea Constituțională a statuat prin decizia sus menționată și faptul că pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.

Astfel, în considerarea celor de mai sus, consideră eronate reținerile instanței de fond referitoare la faptul că "în condițiile în care norma este imprecisă interpretarea trebuie dată în favoarea debitorului, pentru a preveni vătămarea acestuia ca urmare a lipsei de accesibilitate și de previzibilitate a legii", raportat la faptul că mecanismele instituite de prevederile legale în vigoare sunt clare și nu lasă loc echivocului, precum și la faptul că aceste prevederi legale au făcut obiectul controlului de constituționalitate, CCR reținând faptul că acestea sunt în acord cu legea fundamentală.

De asemenea, susține că dispoziția instanței de fond referitoare la obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, contravine prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, întrucât CNAS are obligația, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, de a comunica consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerul Sănătății. În egală măsură, a fost avută în vedere lista de medicamente pentru care reclamanta datorează contribuția, depusă chiar de către aceasta la CNAS.

Recurenta se referă, prin recursul său, și la anumite coduri CIM, menționate explicit în cererea de chemare în judecată ca fiind înregistrate cu un consum greșit, arătând că a răspuns contestației administrative a reclamantei referitoare la aceste aspecte, iar instanța de fond nu a ținut seama de acest răspuns.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței de fond, în esență, reiterând argumentele de nelegalitate a actelor administrative contestate, inserate în cererea de chemare în judecată ce a fost dedusă judecății în dosarul primei instanțe.

Prin rezoluția din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite, în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Intimata-reclamantă A. S.A. a supus controlului de legalitate notificarea nr. x/29.01.2015, prin care recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate i-a comunicat valoarea procentului "p" pentru trimestrul IV 2014, precum și adresa nr. x/04.03.2015, prin care CNAS a soluționat contestația administrativă, aducându-le, în esență, următoarele critici:

(i) în loc să comunice valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, așa cum impune expres O.U.G. nr. 77/2011, CNAS a comunicat valoarea de compensare/decontare a medicamentelor; or, pe lângă faptul că este contrară textului expres al O.U.G. nr. 77/2011, această valoare determinată de CNAS include adaosurile distribuitorilor și farmaciilor;

(ii) procentul "p" utilizat în formula de calcul a contribuției și comunicat de CNAS prin notificare include în continuare TVA;

(iii) este nelegală și contradictorie modalitatea de constituire a procentului "p", în special a indicelui BAt, pe de o parte, arătându-se că acesta reprezintă bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe de altă parte, că BAt are o valoare fixă de 1.515 milioane RON;

(iv) notificarea și efectele produse de aceasta sunt contrare dreptului Uniunii Europene, în special a art. 64 TFUE privind interzicerea oricăror restricții privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe și a art. 34 TFUE privind interzicerea între statele membre a restricțiilor cantitative la import, precum și a oricăror măsuri cu efect echivalent;

(v) notificarea nu este motivată în fapt, reclamantei fiindu-i imposibil să verifice realitatea valorilor consumului indicate și să le coreleze cu propriile evidențe referitoare la medicamentele care s-au aflat efectiv pe piață în perioada de referință și la canalele pe care acestea ar fi putut fi acordate pacienților;

(vi) elementele din formula de calcul sunt afectate de numeroase erori ce generează valori ale consumului de medicamente net superior celui real;

(vii) situația creată încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 14 și 1 din Protocolul nr. 1) pentru că este nelegală și lipsită de proporționalitate, statul își stabilește discreționar, netransparent și imprevizibil limita pe care o suportă în compensare, iar suma totală de compensat este greșit determinată, deci însuși procentul "p" este viciat.

Instanța de fond a analizat doar două dintre motivele de nelegalitate a notificării invocate prin cererea introductivă, pe care le-a găsit întemeiate, motiv pentru care a admis cererea reclamantei și a anulat notificarea nr. x/29.01.2015 cât și adresa nr. x/04.03.2015 de soluționare a plângerii administrative prealabile.

A apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte argumente cuprinse în acțiune.

Înalta Curte reține că ambele motive de nelegalitate au fost reținute pe baza unei greșite interpretări și aplicări a cadrului normativ incident.

Astfel, instanța de fond a reținut că notificarea nu îndeplinește o cerință esențială a oricărui act administrativ, care constituie o condiție de legalitate a acestuia, anume de a prezenta în mod clar și neechivoc raționamentul instituției emitente a actului. Notificarea conține o motivare insuficientă în fapt, care, arată instanța de fond, nu ar permite reclamantei verificarea informațiilor pe baza cărora urmează să calculeze și să declare contribuția prevăzută de art. 1 și art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, cu încălcarea principiului transparenței fiscale, conform căruia contribuabilului trebuie să i se ofere posibilitatea de a cunoaște și înțelege modul de constituire a bazei de impunere.

Actul normativ care reglementează contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății (contribuția clawback) este O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare. Prin art. 3 și art. 5 din ordonanță sunt specificate: modalitatea de calcul a contribuției, datele care se comunică contribuabililor de către CNAS în vederea stabilirii, calculului și declarării contribuției și modalitatea de comunicare a acestor date.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) - (3), în forma în vigoare în trimestrul IV 2014, (1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

(2) Procentul "p" se calculează astfel:

(CTt - BAt)

p = ----------- x 100,

CTt

unde:

CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate:

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

Potrivit art. 5 alin. (3) -(7), (3) Stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceștia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).

(4) Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 și 12 își asumă sub semnătură electronică și raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include și TVA, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, după cum urmează:

a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

b) unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 și 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei și a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

(5) Unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei și a formatului aprobat prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

(7) Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Notificarea x/29.01.2015 răspunde întocmai prevederilor legale citate, CNAS comunicând reclamantei, în temeiul O.U.G. nr. 77/2011, valoarea procentului p pentru trimestrul IV 2014 și valoarea consumului de medicamente, pe același trimestru, suportat din FNUASS și din bugetul MS, pentru medicamentele din lista depusă de reclamantă și pentru care aceasta datorează contribuția, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

În același timp, trebuie observat și faptul că, în formula de calcul menționată la art. 3 alin. (2) din ordonanță, legiuitorul delegat nu face deosebire între consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamante.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul comun MC/CNAS nr. 1518/590 din 3 noiembrie 2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamante, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea și exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate. Prin urmare, acest mecanism este unul ce are la bază raportări însușite și asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate și transmise de CNAS, iar aceste date au fost transmise reclamantei așa cum au fost comunicate CNAS.

Așadar, susținerile instanței de fond sunt greșite, întrucât prin notificare s-au pus în aplicare întocmai prevederile art. 5 alin. (3) și (7) din O.U.G. nr. 77/2011, conform cărora CNAS transmite în format electronic persoanelor obligate la plata contribuției consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor informații efectuându-se de către persoana obligată la plată stabilirea, calculul și declararea contribuției.

Cu alte cuvinte, potrivit dispozițiilor exprese ale O.U.G. nr. 77/2011 care instituie contribuția și stabilește procedura de calcul și declarare a ei, obligația CNAS este de a transmite consumul centralizat înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări, iar nu de a comunica explicații cu privire la valoarea înregistrată a acestui consum.

Instanța de fond nu a arătat care ar fi temeiul legal care ar impune instituției publice pârâte să completeze notificarea cu alte explicații/detalii privitoare la valoarea consumului.

Cât privește reținerea instanței de fond că autoritatea pârâtă nu a comunicat consumul de medicamente, așa cum impun expres dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011, ci valoarea acestui consum, este de remarcat, mai întâi, că distincția între cele două sintagme pe care a pretins-o reclamanta prin cererea introductivă are ca scop excluderea din baza impozabilă a adaosurilor distribuitorilor și farmaciilor (precum și a TVA), reclamanta pretinzând că procentul "p" din formula de calcul a contribuției prevăzută de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 ar trebui să se aplice nu la valoarea de compensare (adică la valoarea consumului de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări), ci la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție (adică prin scăderea din valoarea de compensare anterior menționată a adaosurilor distribuitorilor și farmaciilor).

Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, cu greșita intrepretare și aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, că valoarea consumului se raportează la valoarea de vânzare a medicamentelor de către deținătorul autorizațiilor de punere pe piață. În realitate, prevederile art. 3 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (7) din ordonanță, conduc la conluzia indubitabilă că valoarea consumului se raportează la valoarea de compensare a medicamentelor din FNUASS și din bugetul MS.

De altfel, Curtea Constituțională a fost sesizată repetat cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, și, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 și art. 6 din ordonanță, astfel cum a fost modificată și completată de O.G. nr. 17/2012, cu motivarea că ar contraveni prevederilor constituționale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informație, deoarece sistemul creat de O.U.G. nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita și de a obține informațiile direct de la farmacii și spitale, în ceea ce privește consumul total de medicamente pe baza căruia se stabilește valoarea taxei datorate.

Curtea Constituțională a statuat, atât prin decizia nr. 144/2015, cât și prin decizia nr. 789/2015, că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuției trimestriale nu este de natură a contraveni dispozițiilor constituționale invocate, ci reprezintă o consecință a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare și celeritate în comunicarea informațiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în procedura administrativă și, în cele din urmă, prin adresarea instanței de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În concluzie, instanța de fond a reținut fără temei legal că notificarea nu ar fi motivată în fapt, întrucât cadrul normativ incident stabilește conținutul notificării, din care trebuie să facă parte informația referitoare la consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, rigoare pe care actul administrativ supus cenzurii instanței o respectă.

Așadar, Înalta Curte apreciază că, din acest punct de vedere, hotărârea primei instanțe este cenzurabilă.

Cel de-al doilea motiv de nelegalitate reținut, ce a condus la soluția de anulare a notificării, este acela al caracterului eronat al datelor primare ce au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Instanța de control judiciar reține că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (4), (5) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 110/2011, farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă raportează către casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente.

Conform art. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 927/2011 pentru calculul contribuției trimestriale aprobate prin O.U.G. nr. 77/2011, casele de asigurări de sănătate au obligația validării consumului de medicamente suportat potrivit Ordinului Ministrului Sănătății și Președintelui CNAS nr. 1518/890/2011, iar potrivit art. 3 din același act normativ, datele validate de casele de asigurări de sănătate lunar sunt raportate la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Reclamanta, în fața instanței de fond, a invocat faptul că a fost calculată contribuția și în raport de unele medicamente care nu mai au autorizație de punere pe piață valabilă (W55641001, W55641002, W13972001, W53199002, W07256001, W14066001, W14065001) sau care nu se regăsesc în Catalogul Național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață CANAMED, valabil în perioada de referință (W53199002, W 55601002).

Reține însă instanța de control că intimata-reclamantă a solicitat, în plângerea sa administrativă adresată CNAS, să i se răspundă punctual cu privire la medicamentele pentru care a considerat că sunt neconcordanțe între datele raportate și cele pe care le deține DAPP, iar în răspunsul ce i-a fost comunicat se regăsește punctul de vedere al recurentei-pârâte în chestiunea invocată, respectiv CNAS a adus lămuriri cu privire la acele medicamente indicate punctual de reclamantă (și reluate în cuprinsul cererii de chemare în judecată), asupra cărora planează dubiul unor date eronate.

În aceste condiții, diferit față de cele reținute de prima instanță, care și-a fundamentat soluția pronunțată în referire la motivul de nelegalitate a notificării contestate pe caracterul eronat al datelor comunicate către DAPP, reține instanța de control că, astfel cum se relevă în demersul judiciar de față, la dosar nu sunt suficiente elemente care să contureze ideea acestui caracter eronat al valorilor de consum comunicate de CNAS, autoritatea emitentă a actului administrativ-fiscal contestat răspunzând contribuabilului în cauză asupra chestiunilor pe care acesta le reclamă a fi lămurite.

În continuare, văzând că celelalte motive de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată nu au fost tratate de prima instanță, Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra legalității actelor administrative contestate și raportat la celelalte argumente expuse de reclamantă în acțiunea introductivă de instanță.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va relua judecata în fond, ținând seama de chestiunile litigioase deja tranșate și analizând celelalte motive ale cererii în anulare, rămase netratate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 1492 din 5 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2019.