ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4864/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/26.06.2015 întocmit de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 1498 din 6 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1498 din 6 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și anularea raportului de evaluare nr. x/26.06.2015 emis de către Agenția Națională de Integritate, ca fiind nelegal și netemeinic.

În motivarea recursului arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și că starea de incompatibilitate a fost cauzată de încheierea contractului de furnizare de carburanți nr. 3/05.01.2012 între S.C. TOS S.R.L., la care recurentul deține funcția de administrator, și Primăria orașului Budești, în perioada exercitării de către acesta a mandatului de consilier local 2012-2016.

Susține că, în cauză, contractul nr. x/05.01.2012 încheiat între S.C. TOS S.R.L. și Primăria orașului Budești nu se regăsește între cele precizate limitativ în art. 90 din Legea nr. 161/2003 și că în sarcina Primăriei orașului Budești nu exista decât obligația de a achita prețul carburanților achiziționați, cu plata la 30 zile, fără obligația de a se aproviziona doar de la această societate, întrucât numai într-o astfel de împrejurare s-ar fi creat o exclusivitate în privința vânzării. Menționează că existau și alți agenți economici, cu același obiect de activitate, de la care Primăria orașului Budești se putea aproviziona.

Susține că voința părților a fost aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare, iar denumirea de contract de furnizare de carburanți, nu îl califică drept contract de furnizare, în lipsa clauzelor unui contract de furnizare de produse din perspectiva art. 1766-1771 din noul C. civ., acesta fiind un contract de vânzare cumpărare, fiind vorba de o cantitate determinată de bunuri, fără a fi stipulate mai multe termene de livrare. Mai susține că prețul produselor nu a fost stabilit prin contractul nr. x/05.01.2012, ci s-a avut în vedere prețul afișat în ziua cumpărării la stația peco, existând posibilitatea unei fluctuații a prețului, datorată faptului că produsele erau accizabile. Consideră că și acest aspect conduce la concluzia că este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare și nu de funizare.

Consideră că, nefiind în situația unui contract de furnizare de produse din cele limitativ prevăzute la art. 90 din Legea nr. 161/2003, nu se poate reține existența unei stări de incompatibilitate.

Recurentul-reclamant susține că instanța de fond nu a lămurit aspectul invocat de acesta că denumirea contractului nr. x din 05.01.2012 a fost consemnată din eroare ori formal ca fiind contract de furnizare carburanți, ceea ce, în opinia sa, nu atrage identificarea acestuia drept contract de furnizare de produse.

Critică faptul că prima instanță a considerat că art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se referă la orice vânzare de bunuri fungibile, întrucât nu s-ar justifica reglementarea distinctă a contractului de furnizare.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Precizează că recurentul a fost validat în funcția de consilier local al orașului Budești, jud. Călărași pentru mandatul 2008-2012, ulterior fiind reales la data de 27.06.2012 pentru mandatul 2012-2016. Mai arată că acesta deține, împreună cu fiul său, calitățile de administrator și asociat la S.C. TOS S.R.L., în timp ce fiica recurentului-reclamant este asociat, iar la data de 05.01.2012 între această societate și Primăria orașului Budești s-a încheiat contractul de furnizare carburanți nr. 3/05.01.2012, pentru o perioada nedeterminată, fiind vorba de un contract cu executare succesivă, aspect caracteristic contractului de furnizare de bunuri.

De asemenea, arată că acest contract prevede furnizarea de bunuri comerciale fungibile, impunându-se a se avea în vedere faptul că reglementarea tipurilor de contracte din art. 90 din Legea nr. 161/2003 este anterioară reglementării generale a contractului de furnizare de produse, introduse prin noul C. civ.

Consideră că recurentul-reclamant s-a aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003, susținerile acestuia fiind nefondate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/26.06.2015 întocmit de pârâtă.

Astfel, prin Raportul de evaluare nr. x/26.06.2015 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate a fost reținută încălcarea regimului incompatibilităților, deoarece în perioada în care reclamantul A. a deținut mandatele de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Budești, jud. Călărași (2008-2012 și 2012-2016), S.C. TOS S.R.L., societate la care recurentul-reclamant deține, împreună cu fiul său, calitățile de administrator și asociat, în timp ce fiica acestuia are calitatea de asociat, a încheiat contractul de furnizare carburanți nr. 3/05.01.2012 cu Primăria orașului Budești, fiind încălcate dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

S-a mai reținut că starea de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003 atrage incidența art. 92 din același act normativ, ce prevede încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a contestat deținerea, în perioada analizată prin raportul de evaluare, a calității de consilier local și nici încheierea de către societatea pe care o deține, împreună cu fiul și cu fiica sa, a contractului nr. x/05.01.2012, cu Primăria orașului Budești.

În ceea ce privește critica recurentului-reclamant în sensul că de fapt contractul din speță nu se încadrează în prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, potrivit art. 90 din Legea nr. 161/2003:

"(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Din interpretarea textului de lege de mai sus, reiese că este corectă concluzia judecătorului fondului potrivit căreia există o stare de incompatibilitate în situația în care societatea la care consilierul local deține calitățile de administrator și asociat, fiul acestuia deține aceleași calități, iar fiica sa doar pe aceea de asociat, încheie contracte comerciale (de furnizare de produse) cu autoritățile administrației publice locale, respectiv cu Primăria orașului Budești.

În recurs, recurentul-reclamant susține în esență faptul că în realitate contractul de furnizare carburanți nr. 3/05.01.2012, încheiat de S.C. TOS S.R.L. cu Primăria orașului Budești nu face parte dintre contractele enumerate la art. 90 din Legea nr. 161/2003, fiind vorba despre un contract de vânzare-cumpărare și nu despre unul de furnizare.

Înalta Curte apreciază, astfel cum a reținut și instanța de fond, că susținerile recurentului-reclamant sunt nefondate, întrucât contractul de furnizare de produse a fost introdus prin noul C. civ., iar reglementarea din art. 90 din Legea nr. 161/2003 a fost introdusă la momentul când în vigoare era vechiul C. civ.

Astfel, noțiunea de "furnizare de produse" din art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu se referă la contractul de furnizare introdus ca specie a contractului de vânzare cumpărare prin noul C. civ., ci acesta este un termen generic ce are în vedere orice modalitate prin care se furnizează anumite produse, fără a se impune vreo condiție de repetabilitate a acestei operațiuni.

Cu toate acestea, examinând contractul de furnizare carburanți nr. 3/05.01.2012, depus la dosar fond, se constată, contrar celor susținute de către recurentul-reclamant, că acesta a fost încheiat pentru o perioadă nedeterminată, astfel că nu se poate susține că este vorba despre un simplu contract de vânzare-cumpărare, întrucât într-o atare situație s-ar fi impus identificarea în concret a produselor vândute, locul predării și preluării acestora și prețul respectivelor produse.

În același sens, se impune a fi avut în vedere și extrasul de cont depus la dosar fond, din care reiese că în evidențele S.C. TOS S.R.L., Primăria orașului Budești figura cu debitele restante în cuantum de 14.739,09 RON, rezultat din facturile nr. x/02.04.2013, nr. y/01.05.2013, nr. z/29.05.2013, nr. w/01.07.2013 și nr. 2433/16.07.2013, ceea ce denotă tocmai un caracter de repetabilitate a operațiunilor de furnizare carburanți.

Suma reținută cu titlu de debit a fost confirmată de Primăria orașului Budești prin același înscris, care a confirmat extrasul de cont, arătând că urmează să efectueze plata în termen de 90 de zile.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că discuția privind distincția dintre contractul de furnizare și cel de vânzare-cumpărare este nerelevantă, câtă vreme situația de incompatibilitate se impunea a fi reținută și dacă ar fi fost vorba despre un contract de vânzare-cumpărare, întrucât scopul, finalitatea pe care a urmărit-o legiuitorul atunci când a adoptat acest act normativ, constă în asigurarea unei garanții pentru exercitarea funcției publice, în condiții de imparțialitate și transparență, pentru protejarea interesului public.

De altfel, prin Decizia nr. 774/2016 a Curții Constituționale referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 și art. 92 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în M. Of. nr. 187 din 16 martie 2017 s-a reținut că problema incompatibilităților aleșilor locali:

"reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice" și că "instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public."

Aceleași concluzii au fost reținute de către instanța de contencios constituțional și prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în M. Of. nr. 708 din 19 noiembrie 2013.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că este nefondată susținerea recurentului-reclamant conform căreia în lipsa unei exclusivități sub aspectul vânzării, starea de incompatibilitate în privința sa nu poate fi reținută, având în vedere că prin această reglementare legiuitorul a urmărit ca exercitarea funcției publice să se facă în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public.

Nefondată se constată a fi și susținerea recurentului-reclamant că instanța de fond nu a lămurit aspectul invocat de acesta conform căruia denumirea contractului nr. x din 05.01.2012 a fost consemnată din eroare ori formal ca fiind contract de furnizare carburanți.

Astfel, potrivit art. 1266 alin. (1) din noul C. civ.:

"Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor", regulă de interpretare în raport cu care un contract urmează a fi calificat în funcție de clauzele ce reflectă voința părților la încheierea contractului și nu în raport cu titlul pe care au ales să îl dea contractului.

De altfel, instanța de fond a răspuns și acestei critici a reclamantului, făcând o corectă încadrare a contractului pe care a fost chemată să îl analizeze, apreciind în mod corect că acesta se încadrează în contractele avute în vedere la art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1498 din 6 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1498 din 6 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.