ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2193/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.07.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/26.06.2015 întocmit de pârâtă, prin care s-a reținut faptul că reclamantul, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al Orașului Budești, județul Călărași a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, deoarece acesta a participat la dezbateri și a votat pentru în cadrul ședinței Consiliului local Budești, județul Călărași, din data de 12.11.2010, iar în urma votului a fost aprobat proiectul de hotărâre privind concesionarea prin licitație publică a imobilului teren Oborul Budești situat în orașul Budești, județul Călărași, fiind încheiat la data de 01.02.2011 un contract de concesiune pentru exploatarea Oborului între Primăria orașului Budești și fiul reclamantului, B., pârâta reținând încălcarea prevederilor art. 46 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale și a dispozițiilor art. 75 și 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Prin sentința civilă nr. 378 din 9 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului și a fost anulat Raportul de evaluare contestat.

Prin cererea de recurs formulată, pârâta Agenția Națională de Integritate a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond, fiind invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Astfel, recurenta arată că instanța de fond a reținut că a fost emis raportul de evaluare cu încălcarea flagrantă a prezumției de nevinovăție, deoarece intimatul-reclamant nu a avut cunoștință de intenția fiului său de a participa la licitație.

Recurenta a arătat că prin prezența la vot și votarea propriu-zisă intimatul-reclamant nu a manifestat o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele patrimoniale ale sale și ale familiei sale.

S-a subliniat că situația dedusă judecății are la bază un puternic caracter subiectiv, cauzat de relația de filiație existentă, caracter care nu poate fi înlăturat prin invocarea unor elemente profund subiective, deoarece intimatul este influențat în îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor funcției de consilier local.

Recurenta a arătat că interesul patrimonial al consilierului local este personal indirect și reiese din statutul acestuia de tată al lui B., relație care nu poate exclude necunoașterea intențiilor comercial/patrimoniale ale fiului său. Astfel, s-a arătat că se creează prezumția inexistenței unei corectitudini sau legalități în desfășurarea licitației în cauză, fiind evidentă nesocotirea principiilor liberei competiții.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care, analizând actele și lucrările dosarului, constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, având în vedere considerentele ce urmează:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a supus controlului judiciar Raportul de evaluare întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care au fost identificate elemente în sensul nerespectării regimului juridic al conflictelor de interese.

Prin Raportul de evaluare nr. x/26.06.2015 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate s-a reținut faptul că reclamantul A., în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al Orașului Budești, județul Călărași, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, deoarece acesta a participat la dezbateri și a votat pentru în cadrul ședinței Consiliului local Budești, județul Călărași, din data de 12.11.2010, iar în urma votului a fost aprobat proiectul de hotărâre privind concesionarea prin licitație publică a imobilului teren Oborul Budești situat în orașul Budești, județul Călărași. S-a reținut că, la data de 01.02.2011, a fost încheiat un contract de concesiune pentru exploatarea Oborului între Primăria orașului Budești și fiul reclamantului, B., pârâta reținând încălcarea prevederilor art. 46 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale și a dispozițiilor art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 "Nu poate lua parte la deliberare și adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local", iar potrivit art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004 "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv" "Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii".

Înalta Curte reține că problema ce reprezintă chestiunea în discuția părților în litigiu este aceea a identificării cu certitudine a elementelor care să se circumscrie în ipotezele reținute de legiuitor în textele legale mai sus enunțate.

Or, așa cum rezultă din actele dosarului, în ședința din data de 12.11.2010, în urma votului exprimat (și de reclamant) a fost aprobat proiectul de hotărâre privind concesionarea prin licitație publică a imobilului teren Oborul Budești situat în orașul Budești, județul Călărași.

Este necontestat de părți acest fapt, iar simpla manifestare a voinței consilierilor de aprobare a concesionării prin licitație publică a unui teren nu poate însemna existența unui interes patrimonial al acestora ori anticiparea că respectiva hotărâre ar aduce un avantaj pentru aceștia ori familiile lor. Aceasta pentru că nu se poate prezuma aprioric că toate deciziile consilierilor sunt date ca urmare a unui interes patrimonial ce ar rezulta pentru sine sau pentru persoanele indicate de textul legal.

Ulterior acestei hotărâri, terenul în discuție a fost scos la licitație publică, iar participarea fiului reclamantului la această licitație și faptul câștigării acesteia și încheierii contractului de concesiune cu acesta nu reprezintă în niciun caz dovada că reclamantul a previzionat, a anticipat și a urmărit să obțină un interes patrimonial.

Legiuitorul a urmărit, prin adoptarea prevederilor legale indicate, stabilirea condițiilor de exercitare a mandatului de către aleșii locali, a drepturilor și obligațiilor ce le revin în baza mandatului încredințat, fără să ofere un drept fără limită al autorității pârâte de a constata oricând existența unui conflict de interese.

Astfel, în cauza dedusă judecății, pârâta nu a reușit să demonstreze că reclamantul a participat la luarea unei hotărâri de consiliu având un interes patrimonial, personal, ori că ar fi putut anticipa că, ulterior adoptării hotărârii privind concesionarea terenului, va reveni fiului său acest contract de concesiune.

Interesul reclamantului nu rezultă cu certitudine, mai ales că terenul a fost concesionat în urma unei licitații publice, nefiind atribuit direct fiului acestuia, pentru a fi în prezența unei prezumții relative cu privire la posibilitatea cunoașterii efective a acestui fapt de către reclamant, întrucât numai în această situație se putea anticipa că decizia autorității poate prezenta un beneficiu pentru reclamant sau pentru fiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 394 coroborate cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 378 din 9 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.