ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1026/2020

Ședința publică din data de 03 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2016, pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 50.000 EUR, reprezentând daune, cu titlu de clauză penală, arătând, în esență, că prin antecontractul autentificat sub nr. x din 22 decembrie 2012, de notarul public C., reclamantul s-a obligat să îi vândă pârâtului o suprafață de teren de 360.682 m.p., situat în comuna Cleja, județul Bacău, pentru suma de 360.000 EUR, din care s-a achitat o parte din preț, iar termenul prevăzut pentru plata diferenței de preț și încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost stabilit la data de 10 martie 2013. Ulterior acestei date, pârâtul nu și-a manifestat interesul să îi plătească reclamantului diferența de preț, motiv pentru care prin sentința civilă nr. 1393/D/2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 325/2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a fost declarată rezoluțiunea de plin drept a antecontractului de vânzare-cumpărare; reclamantul a fost obligat să îi restituie pârâtului întregul avans pentru vânzarea terenului, iar cererea pentru compensarea sumei de 50.000 EUR, care reprezenta clauza penală din antecontract, a fost anulată, ca netimbrată.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1538, 1552 și 1553 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 849 din 09 februarie 2017, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă la data de 29 februarie 2017, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 1078/D din 13 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 225.000 RON cu titlu de daune; a fost obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 5605 RON, reprezentând scutire taxă judiciară de timbru pentru reclamant.

3 . Hotărârea pronunțată de instanța de apel

Prin decizia nr. 416/2019 din 20 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul civil promovat de apelantul-pârât B., împotriva sentinței civile nr. 1078 din 13 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău; a fost obligat apelantul la plata către intimat a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât B., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 9 august 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune al intimatului.

A mai arătat recurentul că, în mod netemeinic, instanța de apel a menținut sentința atacată și a constatat că pârâtul a fost decăzut din dreptul de a mai invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu toate că a precizat că nu a primit cererea inițială de chemare în judecată, introdusă la o instanță necompetentă, fiind astfel în imposibilitate de a formula întâmpinare sau de a invoca excepția la primul termen de judecată la care a fost prezent, aflând despre existența procesului întâmplător.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, recurentul a opinat că, raportat la data încheierii contractului, respectiv 22 decembrie 2012, sunt aplicabile prevederile art. 2506 alin. (1), art. 2512 alin. (1), art. 2500 alin. (1), art. 2517 și art. 2524 din C. civ.

A mai susținut recurentul-pârât că cererea reconvențională depusă la Tribunalul Bacău nu are efect întreruptiv de prescripție, motivat de faptul că acea cerere a fost anulată, ca netimbrată, iar ulterior, nu a fost introdusă o nouă cerere în termenul legal de 6 luni.

Concluzionând, recurentul-pârât a învederat că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, și a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune al intimatului-reclamant.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant, care nu a depus întâmpinare în termenul legal.

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. și, având în vedere prevederile Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 212 din 16 martie 2020, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 224 din 19/03/2020, completul de filtru a apreciat că se impune ca excepția nulității căii de atac pentru netimbrare să fie supusă analizei în ședință publică, pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să facă dovada imposibilității conformării în privința dispozițiilor instanței de achitare a taxei judiciare de timbru.

Examinând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția de primire din 2 septembrie 2019 s-a stabilit că recurentul-pârât B. datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2802,50 RON, conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin adresa emisă la data de 5 septembrie 2019 și comunicată recurentului-pârât la data de 9 septembrie 2019, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, s-a pus în vedere recurentului să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2802,50 RON, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar în măsura în care nu va depune la dosar taxa în cuantum de 2802,50 RON, instanța va aprecia asupra anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. și, raportat la prevederile Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, a apreciat că se impune ca excepția nulității căii de atac pentru netimbrare să fie supusă analizei în ședință publică, pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să facă dovada imposibilității conformării în privința dispozițiilor instanței de achitare a taxei judiciare de timbru.

Încheierea de admitere în principiu a fost comunicată recurentului-pârât la data de 6 aprilie 2020, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la filele nr. x și 29 din dosarul de recurs.

Pentru termenul de judecată din 3 iunie 2020, recurentul-pârât a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2802,50 RON, potrivit citativului aflat la dosarul de recurs.

În cauză, recurentul-pârât nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În cauza Iordache contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată; or, în cauza de față, Înalta Curte reține că prin adresa emisă la data de 5 septembrie 2019, prin raportul asupra admisibilității în principiu și prin încheierea de admitere în principiu din 1 aprilie 2020, recurentul a fost înștiințat despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate în recurs, precum și despre posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în condițiile O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile legale anterior evocate și de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2802,50 RON, și, în consecință, va anula recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 416/2019 din 20 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 416/2019 din 20 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2020.