ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 649/2019

Ședința publică din data de 26 martie 2019

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. și RRR., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A., au solicitat:

- obligarea pârâtei să calculeze și să plătească drepturile salariale restante reprezentate de recompensă anuală aferentă anilor 2013-2015, actualizate cu indicele de inflație, cu următoarele particularități:

- doar pentru anul 2015 pentru reclamantul NNN.,

- doar pentru anii 2014-2015, pentru reclamanții YY., HH., BBB., FFF., LLL., DDD., CCC., JJJ., MMM., RRR. și XX.,

- pentru perioada 2013-2015 pentru ceilalți reclamanți;

- obligarea pârâtei la plata daunelor-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plată cu întârziere a sumelor pretinse, calculată de la momentul nașterii drepturilor până la momentul plății efective și,

- obligarea pârâtei la calcularea și virarea taxelor și impozitelor corespunzătoare drepturilor salariale solicitate în cauză.

Prin sentința civilă nr. 9565 din 18 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de chemare în judecată și a obligat-o pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant sumele nete aferente diferențelor brute cuvenite din recompensele anuale brute aferente anilor 2013-2015 astfel: 1. reclamantei N.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.545 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.034 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.078 RON, 2. reclamantului QQ.: - pentru anul 2013: suma brută de 6.707 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.000 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 6.356 RON, 3. reclamantului II.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.389 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 600 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.568 RON, 4. reclamantei E.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.971 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.163 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.235 RON, 5. reclamantei YY.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.428 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.739 RON, 6. reclamantei OOO.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.337 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.125 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.580 RON, 7. reclamantului RR.: - pentru anul 2013: suma brută de 8.719 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.289 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.352 RON, 8. reclamantului HH.: - pentru anul 2014: suma brută de 2.650 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.723 RON, 9. reclamantei EE.: - pentru anul 2013: suma brută de 7.378 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.940 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 6.450 RON, 10. reclamantei SS.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.881 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.575 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.411 RON, 11. reclamantului Y.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.875 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.125 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.099 RON, 12. reclamantului PP.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.988 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 788 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.058 RON, 13. reclamantului ZZ.: - pentru anul 2013: suma brută de 10.234 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 4.022 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.790 RON, 14. reclamantei BBB.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.276 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.158 RON, 15. reclamantei Q.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.563 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.050 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.745 RON, 16. reclamantului M.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.875 RON,- pentru anul 2014: suma brută de 1.108 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.810 RON, 17. reclamantului NNN.: - pentru anul 2015: suma brută de 3.154 RON, 18. reclamantei I.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.473 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.360 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.921 RON, 19. reclamantului VV.:- pentru anul 2013: suma brută de 3.724 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.464 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.760 RON, 20. reclamantei GGG.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.162 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.276 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.868 RON; 21. reclamantului MM.: - pentru anul 2013: suma brută de 909 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 486 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.568 RON, 22. reclamantei III.:- pentru anul 2013: suma brută de 4.599 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.801 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.320 RON, 23. reclamantului V.: - pentru anul 2013: suma brută de 10.444 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 4.126 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.652 RON, 24. reclamantei WW.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.820 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 748 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.125 RON, 25. reclamantei G.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.402 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.438 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.909 RON, 26. reclamantei TT.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.881 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.588 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.042 RON, 27. reclamantului JJ.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.820 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 750 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.960 RON, 28. reclamantei T.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.823 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 792 RON, pentru anul 2015: suma brută de 2.070 RON, 29. reclamantei O.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.155 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 900 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.352 RON, 30. reclamantei LLL.: - pentru anul 2014: suma brută de 2.572 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.293 RON, 31. reclamantului C.: - pentru anul 2013: suma brută de 7.857 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5881 RON, 32. reclamantului AAA.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.641 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.163 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 858 RON, 33. reclamantului FFF.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.575 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.117 RON, 34. reclamantului KK.: pentru anul 2013: suma brută de 2.012 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 825 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.156 RON, 35. reclamantei H.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.920 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.138 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.587 RON, 36. reclamantului DD.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.977 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.846 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.901 RON, 37. reclamantei CC.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.785 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.538 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.411 RON, 38. reclamantului S.: - pentru anul 2013: suma brută de 7.413 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.189 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.352 RON, 39. reclamantei U.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.485 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 637 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.960 RON, 40. reclamantei DDD.: - pentru anul 2014: suma brută de 884 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 356 RON, 41. reclamantei AA.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.803 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.201 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.515 RON, 42. reclamantei R.: - pentru anul 2013: suma brută de 4312 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1654 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 427 RON, 43. reclamantei X.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.665 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.446 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.810 RON, 44. reclamantului CCC.: - pentru anul 2014: suma brută de 885 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.451 RON, 45. reclamantului OO.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.012 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 825 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.156 RON, 46. reclamantului Z.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.072 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.688 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.411 RON, 47. reclamantei PPP.: - pentru anul 2013: suma brută de 5.078 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.287 RON, 48. reclamantei KKK.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.205 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.823 RON, 49. reclamantului BB.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.563 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.088 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.985 RON, 50. reclamantului JJJ.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.067 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.617 RON, 51. reclamantului L.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 937 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.451 RON, 52. reclamantei F.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.216 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.787 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.705 RON, 53. reclamantei W.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.635 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.088 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.362 RON, 54. reclamantului MMM.: - pentru anul 2014: suma brută de 1.613 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.215 RON, 55. reclamantei RRR.: - pentru anul 2014: suma brută de 2.063 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 6.847 RON, 56. reclamantului HHH.: - pentru anul 2013: suma brută de 7.849 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.112 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 7.392 RON, 57. reclamantului LL.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.820 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 750 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.960 RON, 58. reclamantei P.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.408 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.649 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.436 RON, 59. reclamantei GG.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.431 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.251 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.857 RON, 60. reclamantei EEE.: - pentru anul 2013: suma brută de 1.812 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 805 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 1.091 RON, 61. reclamantei K.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.000 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.631 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.313 RON, 62. reclamantului QQQ.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.785 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.538 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.419 RON, 63. reclamantei UU.: - pentru anul 2013: suma brută de 10.107 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 3.034 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 9.029 RON, 64. reclamantei D.: - pentru anul 2013: suma brută de 3.066 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.239 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 3.235 RON, 65. reclamantului NN.: - pentru anul 2013: suma brută de 2.107 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 793 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.254 RON, 66. reclamantei B.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.599 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.100 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 5.489 RON, 67. reclamantei J.: - pentru anul 2013: suma brută de 4.120 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 1.801 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 4.705 RON, 68. reclamantei FF.: - pentru anul 2013: suma brută de 5.869 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 2.626 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 6.861 RON, 69. reclamantei XX.: - pentru anul 2014: suma brută de 935 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 2.054 RON, 70. reclamantului A.: - pentru anul 2013: suma brută de 10.444 RON, - pentru anul 2014: suma brută de 4.126 RON, - pentru anul 2015: suma brută de 11.468 RON, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant daune-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumelor de mai sus, calculată de la 2 septembrie 2016 până la data plății efective, să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de reclamanți pentru sumele brute de mai sus, în condițiile legii, precum și să plătească fiecărui reclamant suma de 120 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din 100 RON onorariu de expert și 20 RON onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În cauză reclamanții pretind recunoașterea unui drept bănesc prevăzut în Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate valabile pentru anii 2012-2013 și 2014-2015.

Art. 160 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2012-2013 prevede că "pentru activitatea desfășurată, personalul existent în societate și sucursale în anul acordării, inclusiv cei al căror contract individual de muncă este suspendat în condițiile art. 50 lit. a), b), c), art. 51 lit. a), b), c), d) și art. 54 din Codul Muncii, va beneficia la sfârșitul anului calendaristic de o recompensă anuală în cuantum de până la un salariu de bază brut aferent lunii decembrie sau ultimei luni lucrate, recalculat în funcție de timpul efectiv lucrat în anul respectiv".

La alin. (2) din acest articol este redată ecuația de calcul a acestui drept, iar la alin. (3) și (4) se prevăd condițiile de acordare. Astfel, la alin. (3) se prevede că "recompensă anuală se acordă numai în condițiile în care societatea/sucursala, prin activitatea desfășurată, asigură acoperirea cheltuielilor din veniturile proprii și se încadrează în fondul de salarii alocat prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat". La alin. (4) se prevede că "plata recompensei anuale calculată și acordată în condițiile prevederilor alineatelor precedente se face în luna noiembrie sau decembrie, pe bază de rezultate preliminare, corecțiile finale urmând a fi făcute înainte de închiderea bilanțului anual. Totodată, în condițiile respectării clauzelor alineatelor precedente, odată cu corecțiile finale, cuantumul recompensei anuale poate fi majorat la sucursalele cu rezultate deosebite, cu avizul conducerii executive a societății".

O reglementare identică a acestui drept a fost prevăzută și în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2014-2015.

Din analiza acestor prevederi, tribunalul a reținut că dreptul invocat în cauză, recunoscut la alin. (1), este condiționat de rezultatul exercițiului financiar, respectiv de acoperirea cheltuielilor din veniturile proprii și de încadrare în fondul de salarii alocat prin bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.

Tribunalul a reținut că expertul desemnat în cauză a conchis cu privire la acest aspect că "pârâta a realizat venituri în valori acoperitoare pentru costurile efectuate, realizând profit în anii 2013, 2014 și 2015. Cheltuielile de personal realizate au fost mai mici decât cele prevăzute în buget, realizându-se astfel o economie a costurilor salariale și recompensele anuale solicitate de reclamanți... se încadrează în fondurile de salarii alocate prin bugetele de venituri și cheltuieli aprobate prin H.G. pentru perioada 2013-2015".

În această situație, deoarece condiția esențială pentru acordarea acestui drept a fost îndeplinită, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate. Aceasta deoarece, în condițiile în care pârâta a semnat contractul colectiv de muncă, manifestându-și voința în ceea ce privește acceptarea tuturor clauzelor contractuale inserate în cadrul acestui contract, inclusiv în ceea ce privește plata recompensei anuale, în funcție de profiturile înregistrate pentru perioada 2013-2015, înseamnă că pârâta are obligația să respecte toate clauzele contractuale pe care le-a acceptat, având în vedere dispozițiile art. 148 alin. (1) din legea 62/2011, conform cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți și dispozițiile art. 243 alin. (2) din Legea 62/2011, potrivit cărora, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de acesta.

Apărările pârâtei conform cărora fie a cheltuit întreg fondul de salarii, fără să-i rămână sume neutilizate, fie nu a înregistrat profituri care să îi permită achitarea acestor sume, nu au fost avute în vedere de prima instanță întrucât raportul de expertiză efectuat în cauză atestă cu certitudine posibilitățile financiare ale pârâtei, care avea posibilitatea achitării recompenselor anuale, neexistând nici o cauză, nici o împrejurare care să o exonereze pe pârâtă de obligația privind plata recompensei anuale în favoarea reclamanților.

Pentru aceste considerente, tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata recompenselor anuale raportate la situația particulară a fiecărui reclamant în cuantum de până la un salariu de bază brut aferent lunii decembrie sau ultimei luni lucrate.

Tribunalul a reținut că întregul salariu de bază brut din lunile sus menționate reprezintă maximul recompensei cuvenită fiecărui reclamant, concluzie care se deduce din sintagma "de până la" folosită la alin. (1) din art. 160.

Pentru aceste considerente, prima instanța a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză și a admis cererea reclamanților, cărora le-a acordat sumele stabilite de expert.

A apreciat instanța că pentru drepturile bănești restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura sale juridică este diferită. Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.

Pentru faptul că reclamanții au solicitat actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație, tribunalul a dispus ca sumele la care a fost obligată intimata să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Referitor la capătul de cerere privind plata de daune-interese, tribunalul a constatat că despăgubirea astfel solicitată a avut în vedere fapta ilicită a pârâtei de a plăti cu întârziere drepturile bănești solicitate în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului în condițiile în care, potrivit art. 161, salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor.

De asemenea, potrivit art. 278 alin. (1) din Codul muncii, dispozițiile acestui cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod; cu dispozițiile legislației civile.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că și în privința daunelor-interese datorate de unitatea angajatoare salariaților pentru neplata la timp a drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile C. civ.

Daunele-interese potrivit C. civ. în cazul obligațiilor bănești sunt moratorii, iar potrivit art. 1535 alin. (1), în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plații, în cuantumul prevăzut de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În acest caz debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. În egală măsură au fost apreciate ca incidente în cauză și dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii sau penalizatoare după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 dobânda legală este penalizatoare pentru obligațiile bănești iar potrivit art. 10 din ordonanță dispozițiile art. 1535 din Legea nr. 287/2009 republicată sunt aplicabile dobânzii penalizatoare.

Or, potrivit acestor texte de lege în cazul dobânzii penalizatoare care este specifică obligațiilor bănești debitorul nu trebuie pus în întârziere, prin urmare dobânda curge de la data scadentei după cum prevăd dispozițiile art. 1535 alin. (1) C. civ.. Această punere în întârziere a debitorului se cere doar în cazul obligațiilor de a face și în cazul altor obligații potrivit art. 1536 C. civ.

În consecință, tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a daunelor-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumelor compensatorii acordate mai sus, calculate începând cu 02 septembrie 2016 (data înregistrării acțiunii) până la data plății efective.

Cu privire la capătul de cerere privind calcularea și virarea taxelor și impozitelor corespunzătoare drepturilor salariale solicitate în cauză, tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat. Aceasta deoarece la art. 40 alin. (1) lit. f) din Codul Muncii se prevede o astfel de obligație în sarcina angajatorului, iar Codul fiscal nu prevede excluderea acestor venituri din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, a contribuției asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj și a impozitului pe venit.

Urmare considerentelor de mai sus, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de reclamanți pentru sumele brute de mai sus, în condițiile legii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 4580 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. împotriva sentinței civile nr. 9565 din 18 decembrie 2017 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în esență că dreptul dedus judecății se include în categoria generală a drepturilor salariale, însă are un caracter suplimentar față de salariul lunar cuvenit celui care prestează muncă, convenită prin contractul individual de muncă.

Instanța de apel a evocat prevederile art. 160 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă valabil pentru perioada în litigiu și a reținut că partenerii sociali din societatea apelantă au stabilit condiții precise și limitative în care poate fi acordată recompensa anuală, pe de o parte condiții referitoare la persoana salariaților, iar pe de altă parte condiții referitoare la posibilitățile financiare ale debitorului obligației de plată. În acest sens, s-a prevăzut dreptul la recompensa anuală pentru personalul existent în societate în anul acordării, inclusiv personalul cu contract individual de muncă suspendat, în raport direct cu timpul efectiv lucrat în anul respectiv, formula de calcul evidențiind numărul de zile lucrătoare din an, numărul de zile efectiv lucrate în program normal de lucru, durata concediului de odihnă.

În ce privește condițiile referitoare la angajator, curtea de apel a reținut că acestea sunt evidențiate în art. 160 alin. (3)-(4) din contract, vizează situația financiară a societății, fiind statuată imperativ acordarea recompensei numai dacă activitatea desfășurată în societate asigură acoperirea cheltuielilor din venituri proprii și dacă se încadrează în fondul de salarii alocat prin bugetul de venituri aprobat, rezultând așadar o dublă condiționare în persoana angajatorului: pe de o parte ca veniturile din exploatare să acopere cheltuielile întregii societăți, inclusiv a sucursalelor, respectiv încheierea exercițiului financiar cu profit, iar pe de altă parte ca aceste venituri să fie alocate în condiții bugetare cu afectațiune specială pentru dreptul salarial suplimentar în discuție.

S-a mai reținut că, întrucât recompensa anuală are caracter de venit salarial suplimentar, veniturile aprobate de ministerul de resort cu această destinație fac parte din întregul fond de salarii al S.N.S., fără a exista în bugetul de venituri și cheltuieli o rubrică distinctă pentru recompensa anuală, ci doar rubrica generală cheltuieli cu salarii.

Rezultă așadar, a subliniat instanța de control judiciar, că drepturile salariale lunare ale tuturor salariaților societății/sucursalelor pot cunoaște variații față de salariul de bază și sporuri cuprinse în contractul individual de muncă, putând fi mai mari atunci când se atinge un grad înalt de realizare a sarcinilor de muncă.

În ceea ce privește situațiile financiare ale anilor în litigiu, s-a constatat că expertul contabil desemnat în cauză nu a evidențiat înregistrarea unor fonduri neutilizate la sfârșitul anului pe perioada în litigiu și nici nu a notat faptul că sumele destinate plății salariilor nu au fost cheltuite.

Prin urmare, curtea de apel a reținut ca fiind pertinentă susținerea societății pârâte, potrivit căreia în bugetele de venituri și cheltuieli pe anii 2013 - 2015 au fost alocate sume destinate plății salariilor, iar toate aceste sume au fost cheltuite, fără a se înregistra fonduri neutilizate la sfârșitul anului.

A mai notat instanța de control judiciar și că faptul că în aceste bugete de venituri și cheltuieli fondul de salarii nu a fost dimensionat astfel încât să acopere plata salariilor, cu majorările negociate pentru fiecare an, cât și plata integrală la nivel maxim a recompensei anuale, nu reprezintă temei pentru plata vreunei diferențe salariale, cum s-a solicitat în cauză, pentru că stabilirea și aprobarea acestui fond de salarii este atributul exclusiv al angajatorului și mai ales al ordonatorului principal de credite. Salariații nu pot cenzura procesul bugetar care se încheie, în cazul angajatorului lor, prin adoptarea unei hotărâri de guvern, deci nu pot susține că fondul de salarii a fost subdimensionat, în ciuda faptului că exercițiul financiar a fost încheiat cu profit. În consecință, nici părțile, nici expertul și nici instanța nu pot contesta fondul de salarii pe care angajatorul SNS l-a avut la dispoziție în anii 2013 - 2015, fond din care au fost plătite cu prioritate salariile, iar apoi drepturile suplimentare, în limita fondurilor aprobate.

S-a apreciat că împrejurarea că fondul de salarii anual nu a permis angajatorului acordarea către salariați a recompensei anuale la nivelul maximal al salariului brut al fiecăruia nu poate impune acestuia o obligație suplimentară, astfel cum greșit a statuat prima instanță, pe motiv că dreptul convenit prin contractul colectiv de muncă este un drept absolut și necondiționat de posibilități financiare.

Or, tocmai plecând de la această premisă greșită, s-a notat că expertul a calculat diferențe salariale, iar prima instanță le-a validat, fără a avea în vedere limitările financiare expuse anterior și viciile expertizei contabile efectuate în cauză, care și-a bazat concluziile pe analiza globală a documentelor depuse la dosarul de fond și a situațiilor financiare ale societății la care a avut acces, însă fără calcule detaliate prin raportare la numărul total al salariaților din întreaga societate și la sucursalele acesteia, precum și la cuantumul real al salariilor lunare ale acestora.

În ce privește practica judiciară invocată de reclamanți, instanța de apel a apreciat că aceasta nu este în măsură să determine o soluție de admitere a cererii de chemare în judecată, câtă vreme identitatea situațiilor este doar afirmată, mai ales că precedentul judiciar nu reprezintă un izvor de drept în sistemul românesc, în condițiile în care principiul constituțional este acela potrivit cu care judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, având obligația de a proceda în fiecare caz în parte la identificarea, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente în raport de probele administrate în cauză.

Împotriva acestei decizii, N., QQ., II., E., YY., OOO., RR., HH., EE., SS., Y., PP., ZZ., BBB., Q., M., NNN., I., VV., MM., III., V., WW., G., TT., JJ., T., O., C., AAA., FFF., KK., H., DD., CC., S., DDD., U., AA., R., X., CCC., OO., Z., KKK., BB., JJJ., L., W., F., MMM., RRR., HHH., LL., P., GG., EEE., K., QQQ., UU., D., NN., B., J., FF., XX. și A. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (8) din C. proc. civ., susținând că decizia a cărei anulare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate anterior de Curtea de Apel București și de Curtea de Apel Ploiești în dosarele nr. x/2016, nr. y/2017, nr. z/2015, nr. w/2017 și nr. t/2014.

Detaliind, autorii căii de atac au indicat decizia nr. 6051/2017 din 8 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2016, decizia nr. 3168/2018 din 3 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia nr. 2953/2017 din 12 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2015, decizia nr. 1837/2018 din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și decizia nr. 1859/2017 din 4 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

În continuare, revizuenții au arătat că în toate dosarele enumerate apelurile declarate de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. au fost respinse, reținându-se că intimații-reclamanți, salariați angajați la sediul central al pârâtei sunt îndreptățiți să primească recompensa anuală aferentă anilor 2013-2015. Spre deosebire de această concluzie impusă prin hotărârile anterioare, au susținut că prin decizia a cărei revizuire o solicită, prin admiterea apelului, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, dreptul la recompensă le-a fost negat, ceea ce în opinia acestora înfrânge autoritatea de lucru judecat a considerentelor hotărârilor anterior evocate.

Din aceeași perspectivă, au arătat că salariata SSS. a câștigat în aceeași instanță dreptul la recompensa anuală în dosarul nr. x/2017 doar cu o lună înainte ca aceeași curte să le respingă consfințirea aceluiași drept, în dosarul nr. x/2016.

De asemenea, au subliniat că parte dintre salariații care au câștigat anterior la Curtea de Apel București sau la Curtea de Apel Ploiești dreptul la recompensa anulă aferentă anului 2013 sunt părți în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, solicitând același drept pentru anii 2014-2015, iar în cadrul acestui din urmă dosar dreptul le-a fost negat.

Au mai arătat că dreptul salarial la recompensa anuală se naște condiționat de producerea unui singur efect, acela ca societatea angajatoare să fi înregistrat profit în anul pentru care se pretinde acest drept, iar în cauză au dovedit cu bilanțurile contabile depuse la dosar și cu raportul de expertiză contabilă administrat în cauză că pârâta a înregistrat în intervalul 2013-2015 un profit anual în sumă de peste 10 milioane de euro.

În final, revizuenții au solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare exercitate, respectiv revizuirea deciziei atacate, în sensul schimbării acesteia în tot, cu consecința respingerii apelului și a menținerii sentinței civile nr. 9565 din 18 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2016, pentru a nu afecta autoritatea de lucru judecat a evocatelor hotărâri anterioare ale Curții de Apel București și ale Curții de Apel Ploiești.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă în considerarea celor ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" se poate cere în cele unsprezece cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text.

Prin urmare, potrivit normei legale menționate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., respectiv a celor prevăzute la alin. (1) pct. 3, doar în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, cazuri în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În speță, revizuenții și-au fondat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează existența unor "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, chiar din redactarea normei menționate, respectiv din sintagma "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe…" rezultă cu evidență condițiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, prin adoptarea de către instanțe de soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație de natură să determine imposibilitatea executării hotărârilor ca și consecință a împrejurării că fiecare dintre părți s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieși. Astfel, pentru depășirea acestei situații insurmontabile, legiuitorul a statuat posibilitatea revizuirii ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, hotărârile pretins potrivnice, a căror autoritate de lucru judecat se susține că este înfrântă de decizia civilă nr. 4580 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, sunt următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8750 din 7 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea formulată așa cum a fost modificată; a obligat-o pe pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. să plătească reclamantului HH. recompensa anuală brută pentru anul 2012 în cuantum de 7.523 RON și recompensa anuală brută aferentă anului 2013 (diferența) în cuantum de 7.238 RON, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 1.003 RON, reprezentând onorariu expert.

Prin sentința civilă nr. 1529 din 3 martie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta SOCIETATEA NATIONALĂ A SĂRII S.A. A admis acțiunea formulată de reclamanta TTT. și a obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata drepturilor salariale reprezentând recompensa anuală aferentă anilor 2013-2015, calculată potrivit dispozițiilor art. 160 alin. (1)-(4) din contractele colective de muncă unice pentru anii 2012-2013 și 2014-2015, sume actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective. Totodată, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să îi plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor reprezentând recompensa anuală aferentă anilor 2013-2015, de la data scadenței, respectiv din luna decembrie a fiecărui an și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1176 din 13 februarie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. A admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A să plătească reclamantei SSS. recompensa anuală aferentă anului 2015 calculată potrivit dispozițiilor art. 160 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă aferent anilor 2014 și 2015, precum și dobândă legală penalizatoare și actualizarea cu indicele de inflație aferent, de la momentul nașterii dreptului până la momentul plății. Totodată, tribunalul a obligat-o pe pârâtă la calcularea și virarea taxelor și impozitelor corespunzătoare acestor drepturi salariale și a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 800 din 16 martie 2016, Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. - UUU.. A admis acțiunea modificată și precizată formulată de reclamantul VVV., în numele membrilor de sindicat WWW., XXX., YYY., ZZZ., BBB., AAAA., BBBB., CCCC., LLL., MMM., FFF., CCC., XX., RRR. și DDD. împotriva pârâtei SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. - UUU. și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să le plătească membrilor de sindicat nominalizați în raportul de expertiză DDDD., inclusiv conform îndreptării de eroare materială, sumele de bani indicate, reprezentând recompensă anuală pentru anii 2011-2013 și câte 400 RON fiecărui membru, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.

Prin sentința civilă nr. 1257 din 2 aprilie 2018, Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. - UUU.. A admis acțiunea formulată de reclamantul VVV. și a obligat-o pe pârâtă să le plătească membrilor de sindicat WWW. și EEEE. recompensa anuală pentru anii 2014 - 2015 conform raportului de expertiză efectuat de expertul FFFF., ce face parte integrantă din hotărâre. S-a luat act că reclamanta va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Verificarea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut prin raportare la deciziile pretins potrivnice relevă faptul că nu este întrunită condiția triplei identități pentru a se putea reține existența autorității de lucru judecat a hotărârilor anterioare față de decizia civilă nr. 4580 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2016.

Astfel, în litigiile în care au fost pronunțate deciziile pretins contradictorii părțile nu sunt aceleași, iar obiectul cauzei este diferit, în sensul că, deși s-a solicitat acordarea aceluiași drept salarial constând în recompensa anuală, a vizat intervale de timp diferite, respectiv anii 2012, 2013, 2014 și 2015, ceea ce a impus verificarea distinctă a condițiilor de acordare a recompenselor, pe situații de fapt diferite (respectiv fonduri de salarii pe ani distincți, modalitatea de folosire a acestor fonduri în fiecare an, modalitatea de prevedere în buget a sumelor aferente salariilor și drepturilor suplimentare, profitul pe fiecare an etc.), întrucât dreptul dedus judecății a fost calificat de instanța de apel ca un drept condiționat de mai mulți factori.

În plus, se constată că și cauzele litigiilor în discuție sunt, la rândul lor, distincte, având în vedere că decurg din contracte colective de muncă diferite, respectiv unele s-au fondat pe contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2012-2013, iar altele pe contractul colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru anii 2014-2015, în timp ce litigiul finalizat prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a întemeiat pe ambele contracte colective.

Mai mult, instanța supremă constată că examinarea încheierii de dezbateri de la termenul din 3 octombrie 2018 relevă faptul că în cauză nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, instanța de apel luând în analiză hotărârile judecătorești invocate de către intimații-reclamanți doar din perspectiva practicii judiciare în aceeași materie, despre care a reținut în considerentele deciziei că nu constituie izvor de drept.

Ca argument suplimentar trebuie notat și faptul că în speță scopul urmărit de către revizuenți nu este în consonanță cu finalitatea urmărită de legiuitor la edictarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume protejarea autorității de lucru judecat. Se constată, astfel, că revizuenții cer doar formal revizuirea deciziei atacate. În realitate, față de concluziile formulate de aceștia se poate lesne observa că se solicită reformarea hotărârii, nu retractarea ei, scopul urmărit de revizuenți nefiind anularea deciziei atacate (soluție care este prevăzută de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în cazul admiterii revizuirii pentru potrivnicie de hotărâri), ci schimbarea în tot a deciziei a cărei revizuire au solicitat-o, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile nr. 9565 din 18 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2016, acest scop neputând fi atins prin intermediul căii de atac folosite.

Raportat la cele anterior expuse, instanța supremă impune concluzia că prezenta cerere de revizuire nu îndeplinește condițiile esențiale instituite cumulativ de legiuitor pentru admisibilitatea căii de atac de retractare întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții N., QQ., II., E., YY., OOO., RR., HH., EE., SS., Y., PP., ZZ., BBB., Q., M., NNN., I., VV., MM., III., V., WW., G., TT., JJ., T., O., C., AAA., FFF., KK., H., DD., CC., S., DDD., U., AA., R., X., CCC., OO., Z., KKK., BB., JJJ., L., W., F., MMM., RRR., HHH., LL., P., GG., EEE., K., QQQ., UU., D., NN., B., J., FF., XX. și A. împotriva deciziei civile nr. 4580 din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2019.