ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1644/2019

Ședința publică din data de 4 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6299 din 12 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea principală, a admis, în parte, cererea subsidiară, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 8 liniuța 3 din Condițiile particulare și art. 4 lit. b) din Condițiile generale ale Contractului de credit nr. x din 11.02.2008, referitoare la comisionul de gestionare/administrare și a obligat pârâta să restituie reclamanților sumele plătite cu titlu de comision de gestionare/administrare în baza clauzelor contractuale declarate nule absolut, precum și a dobânzii legale aferente, calculate începând cu data perceperii și până la data restituirii.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel atât reclamanții A. și B., cât și pârâta C. S.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la 6 martie 2018, sub nr. x/2016.

Prin decizia nr. 1140A din data de 04 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a respins apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 6299 din data de 12 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, ca neîntemeiat.

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins integral cererea de chemare în judecată și a obligat apelanții- reclamanți la plata sumei de 881,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, la data de 16 octombrie 2018, recurenții-reclamanți A. și B., formulând, totodată, cerere de repunere în termenul de declarare a recursului.

Prin cererea de repunere în termenul de recurs formulată, recurenții reclamanți au arătat că la data de 9 iulie 2018, când le-a fost comunicată decizia nr. 1140A din 4 iunie 2018, era în vigoare decizia nr. 52 din 18.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea căreia calea de atac a recursului era inadmisibilă, în raport cu situația conturată în speță.

Ca atare, recurenții-reclamanți au susținut că, astfel, au fost împiedicați să declare recurs în termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei pronunțate de instanța de apel.

Au arătat că, ulterior, prin decizia nr. 454 din data de 04.07.2018 publicată în Monitorul Oficial din 01.10.2018, le-a fost redeschisă calea recursului, motiv pentru care au solicitat repunerea în termenul de recurs, în temeiul art. 186 C. proc. civ.

Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de formulare a recursului, concomitent cu excepția tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă C. S.A. prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol se arată că, în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

Din analiza prevederilor legale enunțate reiese că, pentru a beneficia de repunerea în termen, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze cererea de repunere în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării și, totodată, să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac, respectiv 30 de zile de la încetarea împiedicării.

Analizând cererea recurenților-reclamanți, se constată că decizia recurată precizează, în mod expres, că este atacabilă cu recurs, în termen de 30 zile de la comunicare.

Prin decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, s-a constatat ca sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională, astfel încât, în condițiile prorogării aplicării, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., s-a statuat că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României (20.07.2017), în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ulterior, prin decizia nr. 52/18.06.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609/17.07.2018 (în interiorul termenului de declarare a recursului, de 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate), Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Prin considerentele deciziei nr. 454 din data de 04.07.2018, Curtea Constituțională a României a reținut, în esență, că Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența să se pronunțe în legătură cu efectele deciziei Curții Constituționale sau să dea dezlegări obligatorii care contravin deciziilor Curții Constituționale și că, sub aspectul efectelor deciziei nr. 369/30.05.2017, indiferent de data introducerii cererii formulate sub imperiul noului C. proc. civ., hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv devine susceptibilă de recurs, dacă a fost pronunțată după publicarea deciziei Curții Constituționale.

Statuările diferite din cuprinsul deciziilor anterior menționate au fost de natură a crea o situație incertă în ceea ce privește efectul concret al deciziei nr. 369/2017, astfel că, la data de 18 decembrie 2018, Curtea Constituțională a României a pronunțat decizia nr. 874, prin care a constatat că dispozițiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

Însă împrejurarea că la data de 9 iulie 2018, când decizia atacată a fost comunicată recurenților - reclamanți, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțase decizia nr. 52 din 18.06.2018 nu poate fi considerată o împiedicare a părții în exercitarea căii de atac a recursului, astfel cum susțin aceștia.

În nenumărate alte cauze, circumscrise aceluiași context juridic, părțile interesate și-au conservat dreptul la formularea căii de atac și au dat dovadă de diligentă, declarând recurs împotriva hotărârilor pronunțate în apel, chiar și în situația în care o asemenea cale de atac era prohibită (fie prin dispozitivul hotărârii atacate, fie prin interpretarea conferită de decizia nr. 52 din 18.06.2018 a Înaltei Curți în privința deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României), respectivele părți formulând, ulterior introducerii căii de atac, apărări și excepții procesuale sub acest aspect, inclusiv excepții de neconstituționalitate, în sprijinul declarării recursului ca fiind admisibil.

Împrejurările descrise de recurenți nu se circumscriu unor "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de textul art. 186 C. proc. civ., deoarece ele nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea unei căi de atac, părțile având obligația de a manifesta un comportament procesual activ și diligent în ceea ce privește exercitarea căii de atac a recursului, cu atât mai mult cu cât aceasta era expres indicată în dispozitivul deciziei atacate.

Cu privire la termenul de recurs, dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că acesta "este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin raportare la aceste texte legale, instanța supremă constată că decizia pronunțată de instanța de apel a fost comunicată recurenților-reclamanți la 9 iulie 2018, astfel că termenul de recurs de 30 zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., s-a împlinit în ziua de 9 august 2018.

Cum recurenții-reclamanți au formulat cererea de recurs la data de 16 octombrie 2018, rezultă că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 30 de zile prescris de lege, astfel că devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind aceea a pierderii de către recurenți a dreptului de le fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurenții - reclamanți și, totodată, va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1140A din 04 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenții-reclamanți A. și B..

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1140A din 04 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2019.