ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3142/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23

aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanta A.V.A.S. a chemat în

judecată pârâta SC A. SA Slobozia, solicitând: 1) obligarea pârâtei la

majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferența dintre valoarea la

care a fost majorat capitalul social al societății și valoarea terenurilor

incintei Fermei Amara, în suprafață de 45.831,59 mp, și a incintelor Fermelor

nr. 2 și 3 Bora în suprafață de 53.761,80 mp, conform certificatului de

atestare a dreptului de proprietate X nr. AA/2009, reactualizată cu

coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare; 2) obligarea

pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 RON pe zi de întârziere în

executarea obligației de "a face" (astfel cum a fost solicitată la

capătul de cerere nr. 1) de la data pronunțării și până la îndeplinirea

acesteia.

Prin Sentința civilă

nr. 2876/F pronunțată la data de 25 octombrie 2012 în Dosarul nr. 2249/98/2010,

Tribunalul Ialomița a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că prin certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria X nr. AA din 6 aprilie 2009 emis de

M.A.P.D.R. a fost atestat dreptul de proprietate al pârâtei asupra următoarelor

bunuri imobile: Ferma nr. 1 Amara în suprafață de 45.831 mp în valoare de

60.500 RON și Ferma nr. 2 și 3 Bora în suprafață de 53.761 mp în valoare de

70.000 RON.

Pârâta SC A. SA

Slobozia, prin Hotărârea nr. 9 din 9 aprilie 2009 a A.G.A., a aprobat majorarea

capitalului social cu suma de 130.500,00 RON, reprezentând contravaloarea

terenurilor în suprafață de 99.593,39 mp prevăzute în certificatul de atestare

a dreptului de proprietate seria X nr. AA eliberat de M.A.P.D.R. din data de 6

aprilie 2009.

Prin Încheierea nr.

2429 pronunțată în ședința publică din data de 31 iulie 2009, de Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița în Dosarul nr.

14411/2009, s-a admis cererea de majorare a capitalului social, de drept, cu

contravaloarea terenurilor în suprafață de 99.593,39 mp prevăzute în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. AA eliberat de

M.A.P.D.R. din data de 6 aprilie 2009, în sumă de 130.500,00 RON.

Tribunalul a

constatat că valoarea cu care s-a majorat deja capitalul social al societății

pârâte este valoarea stabilită în anexele certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor, valoare ce a fost precizată

printr-un raport de evaluare efectuat cu acea ocazie.

A mai reținut prima

instanță că odată ce s-a dispus deja o majorare a capitalului social,

consfințită printr-o încheiere pronunțată de O.R.C. Ialomița, o reevaluare

ulterioară a terenurilor aduse ca aport în natură nu mai este posibilă pentru

că altfel s-ar încălca prevederile art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Mai mult, tribunalul

a reținut și faptul că reclamanta nu a înțeles să critice hotărârea AGA prin

care a fost aprobată majorarea capitalului social cu valoarea stabilită prin

rapoartele de evaluare, parte componentă a documentației întocmite în vederea

emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, recalificat de instanță ca fiind apel, reclamanta

A.V.A.S. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin Decizia civilă nr.

60 din 21 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a

respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 210 din Legea nr.

31/1990, constituind dreptul comun în materie, sunt aplicabile în măsura în

care nu există dispoziții cu caracter special, derogatorii de la normele

dreptului comun și, în consecință, cu aplicabilitate prioritară față de acestea

din urmă. Or, în speță, dispozițiile art. 2, art. 12 alin. (5) din Legea nr.

137/2202 nu derogă expres, prin conținutul lor, de la prevederile menționate

din Legea nr. 31/1990, interpretându-se în același sens sau cel mult în

completare.

A mai reținut

instanța de apel că valoarea cu care s-a majorat capitalul social este aceea

din rapoartele de evaluare anexă la certificatul de atestare a dreptului de

proprietate X nr. AA din 6 aprilie 2009 eliberat societății pârâte, iar această

majorare a fost admisă prin Încheierea nr. 2429 din 31 iulie 2009 la Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița. În raport cu această

hotărâre, o altă reevaluare a acelorași terenuri aduse ca aport în natură nu

mai este posibilă deoarece ar contraveni dispozițiilor art. 210 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, în contextul în care încheierea respectivă nu a fost atacată

de către apelant. Pe calea acțiunii formulate de reclamant nu se poate obține

de către acesta o reevaluare a terenurilor aduse deja ca aport și în funcție de

care s-a și realizat majorarea de capital, deoarece o astfel de reevaluare nu

ar constitui, în raport cu art. 210 alin. (1), o îndreptare a capitalului

social, ci o altă majorare, care ar contraveni art. 210 alin. (3) din Legea nr.

31/1990.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamanta A.V.A.S., invocând ca și motive de nelegalitate

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs invocat recurenta-reclamantă a învederat că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

respectiv Legea nr. 137/2002.

Recurenta a arătat că

instanța a încălcat principiul de drept specialia generalibus derogant, având

în vedere dispozițiile speciale ale Legii nr. 137/2002, H.G. nr. 107/2008 și

H.G. nr. 577/2002 ce trebuie aplicate cu prioritate atunci când intră în

concurs cu dispozițiile generale în materie, respectiv Legea nr. 31/1990.

Astfel, recurenta a

susținut că pârâta nu a majorat corespunzător capitalul social fiind încălcate

prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 conform cărora valoarea cu care se

majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu

coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare. Or, în cauză,

valoarea cu care s-a majorat capitalul social nu reprezintă valoarea preluată

din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în

vigoare.

A mai arătat

recurenta că prin H.G. nr. 983/1998 se introduce drept criteriu de stabilire a

valorii terenului, între altele, valoarea de piață care, ulterior, este

preluată de H.G. nr. 1553/2003 și în final în noua redactare a art. 6 din H.G.

nr. 834/1991.

Analizând criticile

formulate de recurenta-reclamantă în raport de temeiurile de drept invocate,

Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul acesteia să

fie respins, pentru următoarele considerente:

Modificarea sau

casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva

acestui motiv de recurs, reclamanta a pus în discuție aplicarea prevederilor

Legii nr. 137/2002 și H.G. nr. 577/2002.

În conformitate cu

prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, "în cazul în care

eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea

corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după

privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor,

care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unități

administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni

suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate.".

Totodată, conform

prevederilor art. 143 din H.G. nr. 577/2002, "Valoarea cu care se

majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu

coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.".

În conformitate cu

prevederile art. 6 din H.G. nr. 834/1991, așa cum a fost modificat prin H.G.

nr. 107/2008, "(1) Terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează la

valoarea de piață, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite, conform

standardelor în vigoare, de evaluatori autorizați, atestați conform legii, ale

căror servicii vor fi achiziționate în conformitate cu prevederile art. 38, 39

și 215 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.".

În speță se constată

că urmare obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria

X nr. AA/2009, pârâta a procedat la majorarea capitalului social cu respectarea

art. 12 din Legea nr. 137/2002 și art. 215 din Legea nr. 31/1990.

În vederea evaluării

terenului ce constituia potrivit legii aportul în natură al statului, în

conformitate cu dispozițiile legale, a fost întocmit la data de 27 mai 2008 un

raport de evaluare, valoarea terenurilor astfel stabilită, respectiv 130.500

RON, fiind preluată în anexa la certificatul de atestare a dreptului de

proprietate seria X nr. AA/2009, iar ulterior, prin Hotărârea AGA nr. 9/2009,

s-a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 130.500 RON, aport în

numerar corespunzător valorii terenului rezultate din raportul de evaluare,

valoare care nu a fost infirmată prin raportul de expertiză administrat în

cauză.

Ulterior, majorarea

capitalului social a fost admisă prin Încheierea nr. 2429 din 31 iulie 2009 la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În conformitate cu

prevederile art. 60 din Legea nr. 31/1990, încheierile judecătorului delegat

privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul

comerțului pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data pronunțării

încheierii pentru părți și de la data publicării încheierii sau a actului

modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a

IV-a, pentru orice alte persoane interesate, iar conform art. 61 din același

act normativ, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin

hotărârile asociaților/acționarilor privitoare la modificarea actului

constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței

judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea

prejudiciului cauzat.

Având în vedere că în

speță reclamanta nu a utilizat calea dreptului special reglementată de textele

legale mai sus evocate, în mod corect instanța de apel a reținut că o altă

reevaluare a acelorași terenuri aduse ca aport în natură nu mai este posibilă

deoarece ar contraveni dispozițiilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

în contextul în care încheierea respectivă nu a fost atacată de către apelant.

Pe calea acțiunii formulate de reclamant nu se poate obține de către acesta o

reevaluare a terenurilor aduse deja ca aport și în funcție de care s-a și

realizat majorarea de capital, deoarece o astfel de reevaluare nu ar constitui,

în raport cu art. 210 alin. (1), o îndreptare a capitalului social, ci o altă

majorare, care ar contraveni art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de recurenta-reclamantă A.V.A.S. București împotriva Deciziei

civile nr. 60 din 21 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ