ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3142/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC A. SA Slobozia, solicitând: 1) obligarea pârâtei la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferența dintre valoarea la care a fost majorat capitalul social al societății și valoarea terenurilor incintei Fermei Amara, în suprafață de 45.831,59 mp, și a incintelor Fermelor nr. 2 și 3 Bora în suprafață de 53.761,80 mp, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate X nr. AA/2009, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare; 2) obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 RON pe zi de întârziere în executarea obligației de "a face" (astfel cum a fost solicitată la capătul de cerere nr. 1) de la data pronunțării și până la îndeplinirea acesteia.

Prin Sentința civilă nr. 2876/F pronunțată la data de 25 octombrie 2012 în Dosarul nr. 2249/98/2010, Tribunalul Ialomița a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria X nr. AA din 6 aprilie 2009 emis de M.A.P.D.R. a fost atestat dreptul de proprietate al pârâtei asupra următoarelor bunuri imobile: Ferma nr. 1 Amara în suprafață de 45.831 mp în valoare de 60.500 RON și Ferma nr. 2 și 3 Bora în suprafață de 53.761 mp în valoare de 70.000 RON. Pârâta SC A. SA Slobozia, prin Hotărârea nr. 9 din 9 aprilie 2009 a A.G.A., a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 130.500,00 RON, reprezentând contravaloarea terenurilor în suprafață de 99.593,39 mp prevăzute în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. AA eliberat de M.A.P.D.R.

din data de 6 aprilie 2009. Prin Încheierea nr. 2429 pronunțată în ședința publică din data de 31 iulie 2009, de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 14411/2009, s-a admis cererea de majorare a capitalului social, de drept, cu contravaloarea terenurilor în suprafață de 99.593,39 mp prevăzute în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. AA eliberat de M.A.P.D.R. din data de 6 aprilie 2009, în sumă de 130.500,00 RON. Tribunalul a constatat că valoarea cu care s-a majorat deja capitalul social al societății pârâte este valoarea stabilită în anexele certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, valoare ce a fost precizată printr-un raport de evaluare efectuat cu acea ocazie.

A mai reținut prima instanță că odată ce s-a dispus deja o majorare a capitalului social, consfințită printr-o încheiere pronunțată de O.R.C. Ialomița, o reevaluare ulterioară a terenurilor aduse ca aport în natură nu mai este posibilă pentru că altfel s-ar încălca prevederile art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Mai mult, tribunalul a reținut și faptul că reclamanta nu a înțeles să critice hotărârea AGA prin care a fost aprobată majorarea capitalului social cu valoarea stabilită prin rapoartele de evaluare, parte componentă a documentației întocmite în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, recalificat de instanță ca fiind apel, reclamanta A.V.A.S.

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin Decizia civilă nr. 60 din 21 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins apelul ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 210 din Legea nr. 31/1990, constituind dreptul comun în materie, sunt aplicabile în măsura în care nu există dispoziții cu caracter special, derogatorii de la normele dreptului comun și, în consecință, cu aplicabilitate prioritară față de acestea din urmă. Or, în speță, dispozițiile art. 2, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2202 nu derogă expres, prin conținutul lor, de la prevederile menționate din Legea nr. 31/1990, interpretându-se în același sens sau cel mult în completare.

A mai reținut instanța de apel că valoarea cu care s-a majorat capitalul social este aceea din rapoartele de evaluare anexă la certificatul de atestare a dreptului de proprietate X nr. AA din 6 aprilie 2009 eliberat societății pârâte, iar această majorare a fost admisă prin Încheierea nr. 2429 din 31 iulie 2009 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița. În raport cu această hotărâre, o altă reevaluare a acelorași terenuri aduse ca aport în natură nu mai este posibilă deoarece ar contraveni dispozițiilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în contextul în care încheierea respectivă nu a fost atacată de către apelant.

Pe calea acțiunii formulate de reclamant nu se poate obține de către acesta o reevaluare a terenurilor aduse deja ca aport și în funcție de care s-a și realizat majorarea de capital, deoarece o astfel de reevaluare nu ar constitui, în raport cu art. 210 alin. (1), o îndreptare a capitalului social, ci o altă majorare, care ar contraveni art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.V.A.S., invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivului de recurs invocat recurenta-reclamantă a învederat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv Legea nr. 137/2002.

Recurenta a arătat că instanța a încălcat principiul de drept specialia generalibus derogant, având în vedere dispozițiile speciale ale Legii nr. 137/2002, H.G. nr. 107/2008 și H.G. nr. 577/2002 ce trebuie aplicate cu prioritate atunci când intră în concurs cu dispozițiile generale în materie, respectiv Legea nr. 31/1990. Astfel, recurenta a susținut că pârâta nu a majorat corespunzător capitalul social fiind încălcate prevederile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 conform cărora valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.

Or, în cauză, valoarea cu care s-a majorat capitalul social nu reprezintă valoarea preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare. A mai arătat recurenta că prin H.G. nr. 983/1998 se introduce drept criteriu de stabilire a valorii terenului, între altele, valoarea de piață care, ulterior, este preluată de H.G. nr. 1553/2003 și în final în noua redactare a art. 6 din H.G. nr. 834/1991. Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul acesteia să fie respins, pentru următoarele considerente: Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din perspectiva acestui motiv de recurs, reclamanta a pus în discuție aplicarea prevederilor Legii nr. 137/2002 și H.G. nr. 577/2002. În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, "în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate.". Totodată, conform prevederilor art. 143 din H.G.

nr. 577/2002, "Valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.". În conformitate cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 834/1991, așa cum a fost modificat prin H.G.

nr. 107/2008, "(1) Terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează la valoarea de piață, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite, conform standardelor în vigoare, de evaluatori autorizați, atestați conform legii, ale căror servicii vor fi achiziționate în conformitate cu prevederile art. 38, 39 și 215 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.". În speță se constată că urmare obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. AA/2009, pârâta a procedat la majorarea capitalului social cu respectarea art. 12 din Legea nr. 137/2002 și art. 215 din Legea nr. 31/1990.

În vederea evaluării terenului ce constituia potrivit legii aportul în natură al statului, în conformitate cu dispozițiile legale, a fost întocmit la data de 27 mai 2008 un raport de evaluare, valoarea terenurilor astfel stabilită, respectiv 130.500 RON, fiind preluată în anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. AA/2009, iar ulterior, prin Hotărârea AGA nr. 9/2009, s-a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 130.500 RON, aport în numerar corespunzător valorii terenului rezultate din raportul de evaluare, valoare care nu a fost infirmată prin raportul de expertiză administrat în cauză. Ulterior, majorarea capitalului social a fost admisă prin Încheierea nr. 2429 din 31 iulie 2009 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În conformitate cu prevederile art. 60 din Legea nr. 31/1990, încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data pronunțării încheierii pentru părți și de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate, iar conform art. 61 din același act normativ, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților/acționarilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat.

Având în vedere că în speță reclamanta nu a utilizat calea dreptului special reglementată de textele legale mai sus evocate, în mod corect instanța de apel a reținut că o altă reevaluare a acelorași terenuri aduse ca aport în natură nu mai este posibilă deoarece ar contraveni dispozițiilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în contextul în care încheierea respectivă nu a fost atacată de către apelant. Pe calea acțiunii formulate de reclamant nu se poate obține de către acesta o reevaluare a terenurilor aduse deja ca aport și în funcție de care s-a și realizat majorarea de capital, deoarece o astfel de reevaluare nu ar constitui, în raport cu art. 210 alin. (1), o îndreptare a capitalului social, ci o altă majorare, care ar contraveni art. 210 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A.V.A.S. București împotriva Deciziei civile nr. 60 din 21 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013. Procesat de GGC - AZ