ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1705/2013

ÎNALTA CURTE DE

CASATE ȘI JUSTIȚIE

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 8 ianuarie 2012, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a chemat în judecată pe pârâta SC C.E. SA Poiana Brașov, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferența dintre valoarea cu care pârâta a majorat capitalul social al societății cu valoarea terenului pentru care a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 9 februarie 2004 și valoarea reală a acestuia cu care ar fi trebuit efectuată majorarea și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 RON pe zi de întârziere în executarea obligației de a face (astfel cum a fost solicitată la capătul de cerere nr. 1) de la data pronunțării hotărârii până la îndeplinirea acesteia.

Prin Sentința civilă nr. 182/C/2012, a Tribunalului Brașov s-a respins, ca inadmisibil, petitul 1 și ca nefondat petitul 2 din acțiune, a fost obligată reclamanta să achite pârâtei suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență următoarele: În baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pârâta a devenit la data de 9 februarie 2004 proprietară asupra unui teren cu suprafața de 24.897 mp. Urmare a obținerii acestui certificat de atestare, în temeiul Legii nr. 137/2002, pârâta a adoptat, în cadrul unei adunări generale a acționarilor, hotărârea din data de 8 iulie 2004 prin care a majorat capitalul social cu suma de 693.820 RON.

Nu rezultă că reclamanta ar fi contestat hotărârea prin care s-a dispus majorarea capitalului social al pârâtei, deși instanța i-a pus în vedere să facă o astfel de dovadă, așa încât, în privința acestora operează caracterul obligatoriu, consacrat de art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit cărora hotărârile luate de "adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra". Așa fiind, petitul 1 al acțiunii a fost respins ca inadmisibil, iar petitul accesoriu a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, considerând neîntemeiată admiterea excepției de inadmisibilitate, care, peremtorie fiind, nu permite examinarea cererii, iar raționamentul este greșit întrucât obiectul cererii este o obligație de "a face". Se susține că într-adevăr nu a contestat hotărârea de majorare a capitalului social, însă evaluarea terenului adus ca aport a fost greșită, nefiind respectate cerințele H.G. nr. 577/2002, încât reclamanta a fost prejudiciată, devenind acționar cu un număr mai mic de acțiuni, Prin Decizia civilă nr. 80/Ap din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca nefondat și a respins cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele: Urmare obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, prin hotărârea A.G.O.A. din 8 iulie 2004, s-a hotărât majorarea capitalului social al pârâtei, sens în care s-a încheiat actul adițional autentificat la 13 iulie 2004 și care a fost înregistrat la O.R.C. Brașov la 15 iulie 2004. Cererea de înregistrare a fost admisă, judecătorul delegat exercitând controlul de legalitate prin încheierea prin care a dispus înregistrarea. Reclamanta-apelantă, nu a atacat hotărârea de majorare a capitalului social, încât actul adoptat de organul competent al societății își produce efectele obligatorii pentru toți acționarii.

Hotărârea A.G.O.A. din 8 iulie 2004 a fost luată în condiții de legalitate, cu respectarea dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, majorarea capitalului social făcându-se cu valoarea de la acea dată a terenului, necontestată de reclamantă, astfel că nu-și poate invoca propria culpă ulterior acelui moment, datorată pasivității sale în a nu supune controlului judecătoresc actul adunării generale a societății. Prin prezenta acțiune, reclamanta încearcă de fapt să ocolească, prin atribuirea cererii de chemare în judecată a unei alte denumiri, în "obligația de a face", dispozițiile legale care îi dădeau dreptul de a ataca în termen și procedural legal hotărârea A.G.O.A. din 8 iulie 2004, ceea ce nu este permis.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: Hotărârea este nelegală, pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., deoarece au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente materiei litigiului, respectiv art. 12 din Legea nr. 137/2002 și art. 142 și urm. din H.G. nr. 577/2002. Raționamentul pe care se sprijină motivarea instanței este greșit, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligația de a face - obligarea pârâtei la majorarea capitalului social al societății numai cu diferența dintre suma cu care a fost majorat capitalul social și valoarea reală cu care ar fi trebuit să-l majoreze dacă ar fi respectat dispozițiile legale în vigoare la acea dată.

Recurenta apreciază că inadmisibilitatea formulării cererii de chemare în judecată nu poate fi pusă în discuție și nici "încercarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului de a eluda dispozițiile legale" întrucât raportat la obiectul acestei cereri (obligația de a face) în opinia recurentei, prezenta cerere este temeinică și legală. Conform legislației în vigoare, pârâta avea obligația să efectueze majorarea capitalului social, considerată aport în natură al statului în schimbul căruia trebuia emise acțiuni suplimentare ce reveneau de drept instituției publice implicate în privatizare, respectiv Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, majorare ce a fost efectuată necorespunzător.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului avea calitate de acționar, iar interesul său cu privire la respectarea dispozițiilor legale privitoare la modul în care urmează a se majora capitalul social cu valoarea acțiunilor suplimentare obținute ca urmare a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilelor din patrimoniul societății, este dat de legislația ce reglementează materia privatizării, norme cu caracter imperativ care ocrotesc un interes general. Este adevărat că în A.G.E.A. din 8 iulie 2004 s-a hotărât majorarea capitalului social, însă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a apreciat ca fiind incorectă suma cu care a fost majorat capitalul social din cauza nerespectării de către societate, în special a dispozițiilor art. 142 și urm. din H.G.

nr. 577/2002. Din concluziile raportului de evaluare rezultă că terenul în suprafață de 24.697 mp, avea o valoare de 2.848.400 RON la 27 iulie 2009. Valoarea cu care s-a majorat capitalul social al SC C.E. SA Brașov nu reprezintă valoarea preluată din anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare. Astfel, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost prejudiciată, devenind acționar al SC C.E. SA cu un număr de acțiuni mai mic decât cel ce i s-ar fi cuvenit. În cauză, intimata SC C.E. SA a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Deși prin motivele de recurs sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., potrivit cărora modificarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", recurenta nu susține acest motiv de recurs și nu arată care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii, care se regăsesc în considerentele hotărârii atacate. Decizia recurată respectă întru totul dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Așa fiind, acest motiv de nelegalitate nu poate fi primit. Recurenta susține greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002 și ale art. 142 și urm. din H.G.

nr. 577/2002 și invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 pentru a solicita modificarea deciziei atacate. Dispozițiile pretins a fi fost greșit interpretate și aplicate de către instanță privesc emiterea de către SC C.E. SA a unui număr de 89.382 acțiuni cu o valoare nominală de 10 RON, reprezentând contravaloarea terenului pentru care a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Actele juridice încheiate în anul 2004 de către SC C.E. SA se circumscrie în sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 137/2002 și ale H.G. nr. 577/2002, acte ce au avut drept consecință revenirea Statului Român - prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - în calitate de acționar al societății cu numărul corespunzător de acțiuni contravalorii terenului pentru care a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Solicitarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului nu poate avea fundamentul legal în dispozițiile Legii nr. 137/2002 și H.G. nr. 577/2002 întrucât prin această acțiune se tinde la contestarea valorii stabilite prin raport de evaluare și aprobare de către acționarii societății prin hotărârea A.G.E.A., la nivelul anului 2004, pentru terenul pentru care se eliberase certificatul de atestare a dreptului de proprietate. În realitate, recurenta nu critică modul propriu-zis de aplicare de către SC C.E. SA a dispozițiilor legale privind majorarea capitalului social cu contravaloarea acestui teren. Practic, se critică o majorare necorespunzătoare a capitalului social al SC C.E. SA, cu o valoare mai mică decât contravaloarea terenului pentru care se eliberase certificatul de atestare a dreptului de proprietate strict prin prisma valorii.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului contestă după 8 ani o valoare stabilită în mod legal, de către o societate acreditată în acest sens, fără însă a contesta legalitatea operațiunii de majorare a capitalului social din anul 2004 și fără a întreprinde vreun demers de contestare sau anulare a actelor întocmite. Această modalitate de contestare nu poate reprezenta o critică pertinentă cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 137/2002 și ale H.G. nr. 577/2002. Criticile privitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 nu pot fi primite întrucât obiectul pricinii nu îl constituie o cerere de anulare a hotărârii A.G.E.A. din 8 iulie 2004, ci obligația de a face, în sensul obligării SC C.E.

SA la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferența dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social și valoarea reală a terenului pentru care a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Deși cererea de chemare în judecată este calificată ca fiind o veritabilă obligație de a face, este ulterior criticat modul în care a fost efectuată evaluarea terenului, modul în care s-a desfășurat procedura de majorare a capitalului social cu contravaloarea terenului și legalitatea adoptării hotărârii A.G.E.A. din 8 iulie 2004. Raportul de evaluare întocmit în vederea majorării capitalului social cu contravaloarea terenului pentru care societatea a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut în condițiile art. 143 din H.G.

nr. 577/2002 în sensul că s-a reactualizat cu coeficientul de evaluare stabilit de legislația în vigoare la acea dată valoarea preluată din anexele certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, Raportul de evaluare întocmit la cererea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în anul 2009 a avut ca obiective estimarea valorii de piață a terenului inclus în capitalul social, evaluare ce a avut la bază alte criterii de stabilire a valorilor față de raportul din anul 2004. Curtea de apel a reținut în mod corect că inadmisibilitatea nu reprezintă o veritabilă excepție, nefiind reglementată ca atare de C. proc. civ., ci este strâns legată de dreptul de a acționa în justiție, iar cerința dreptului este una de fond și cât timp dreptul nu există, acțiunea nu poate fi primită pe acest considerent.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București împotriva Deciziei civile nr. 80/Ap din 19 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București să plătească intimatei-pârâte SC C.E. SA Poiana Brașov suma de 3.720 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS