KOPIJ v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
KOPIJ v. POLAND (CtEDO, 2008)
Reclamantul, dl Janusz Kopij, este un național polonez născut în 1953 și trăiește în Malbork. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Romanowski, un avocat practicant în Gdańsk. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 mai 2002, reclamantul a fost arestat de poliție. La 23 mai 2002, Curtea de district Gdańsk a hotărât să pună reclamantul în detenție preliminară, având în vedere suspiciunile rezonabile că a comis un jaf armat ca membru al unei bande criminale organizate. La 13 august și 14 noiembrie 2002, Curtea Regională Gdańsk (Sād Okręgowy) și-a prelungit în continuare detenția se bazează în special pe riscul de impunere a unei condamnații grele, ceea ce a făcut probabil ca reclamantul să interfere în cursul anchetei. În plus, complexitatea procedurii justificate menținerea reclamantului în detenție. Ulterior, detenția anterioară a reclamantului a fost prelungită, printre altele, la 19 decembrie 2002 și 11 martie 2003. Curtea regională a reiterat motivele inițiale acordate pentru detenția sa și a susținut că a fost necesară menținerea reclamantului în custodie pentru obținerea probelor. La 7 mai 2003, Curtea de Apel Gdańsk (Sād Apelacyjny), la cererea procurorului regional Gdańsk (Prokurator Okręgowy), a prelungit în continuare detenția anterioară a reclamantului. În plus față de reiterarea motivelor invocate anterior, instanța a considerat că complexitatea cauzei și numărul mare de coaccusate justificau teama că, dacă ar fi eliberat, reclamantul ar interfera cu cursul corect al procedurii. La 16 iunie 2003, reclamantul și 14 alte coaccusate au fost acuzate în fața Curții Regionale de Gdańsk. Reclamantul a fost acuzat că a participat la o bandă criminală organizată, că a comis două jafuri armate și că a fost în posesia unei arme de foc ilegale. La 26 iunie și 18 decembrie 2003, Curtea Regională Gdańsk a prelungit detenția anterioară a reclamantului. Acesta a considerat că severitatea pedepsei posibile a justificat frica că, dacă ar fi eliberat, reclamantul ar încerca să influențeze martorii sau abscond. După aceea, pe măsură ce durata deținutului reclamantului a ajuns la termenul statutar de 2 ani prevăzut la art. 263 § 3 din Codul de Procedură Penală (Kodeks postępowania karnego), Curtea regională a solicitat Curtea de Apel de la Gdańsk (Sād Apelacyjny) cerând ca detenția reclamantului să fie prelungită dincolo de acest termen. La 12 mai, 22 septembrie și 28 decembrie 2004, Curtea de Apel din Gdańsk a permis cererile și a prelungit detenția anterioară. Curtea a reiterat motivele date anterior. La 14 iunie și 22 noiembrie 2005, detenția reclamantului a fost extinsă în continuare. Curtea a observat că perioada de detenție nu a fost excesivă având în vedere complexitatea cauzei și necesitatea de a asigura cursul adecvat al etapelor finale ale procesului. La 27 februarie 2006, detenția reclamantului a fost extinsă în continuare. Nu au fost de folos numeroasele cereri de eliberare și apeluri ale reclamantului împotriva deciziilor de prelungire a detenției. La 30 mai 2006, Curtea Regională Gdańsk a pronunțat o hotărâre care a condamnat reclamantul în calitate de acuzat. Reclamantul a fost condamnat la zece ani de închisoare. La 26 aprilie 2007, reclamantul a depus un recurs la Curtea de Apel Gdańsk. Procedura este în așteptare și reclamantul rămâne în detenție. Între 15 aprilie 2004 și 17 ianuarie 2007, reclamantul a efectuat o condamnare la închisoare în cadrul unui alt set de proceduri penale. Legea și practicile interne relevante privind impunerea detenției preventive (aresztowanie tymczasowe), motivele pentru extinderea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” (środki zapobiegawcze) sunt prezentate în hotărârile Curții în cazul Gołek c. Polonia, nr. 31330/02, §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia, nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006.