CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A GULCZYשSKI v. POLONIA (Declarația nr. 33176/06) AJUDEMENT STRASBOURG 2 decembrie 2008 FINAL 02/03/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gulczyński v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul de secțiune deliberat în privat la 13 noiembrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 33176/06) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Sebastian Gulczyński („reclamantul”), la 8 august 2006. Reclamantul a fost reprezentat de doamna A. Pietras, avocat practicant în Gdynia. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wolasiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul a afirmat, în special, că detenția sa asupra rezidenției a depășit un „tempo rezonabil” în sensul articolului 5 § 3 din Convenție. La 27 septembrie 2007, președintele celei de-a patra secțiune a Curții a hotărât să anunțe cererii guvernului. De asemenea, s-a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa (art. 29 § 3). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1976 și trăiește în Gdańsk. La 2 martie 2003, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de jaf armat și furt comis într-o bandă criminală organizată. La 3 martie 2003, Curtea Regională Gdańsk (Sād Okręgowy ) a ordonat detenția anterioară, care se referă la probabilitatea că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat și a considerat în continuare că există un risc rezonabil ca reclamantul să obstrucționeze investigația prin inducerea martorilor de a da mărturie falsă. În cursul anchetei, deținerea reclamantului a fost prelungită de mai multe ori de către Curtea Regională. Curtea a menționat că probabilitatea impusării unei condamnații severe asupra reclamantului și complexitatea cazului. Se baza pe faptul că nu există circumstanțe care să justifice aplicarea unei măsuri preventive diferite. La 20 noiembrie 2003, procurorul regional Gdańsk (Prokurator Okręgowy ) a inculpat reclamantul împreună cu alte 13 persoane acuzate de jaf armat, fraudă, distrugerea documentelor și furturilor comise într-o bandă criminală organizată. Procurorul a solicitat instanței să afle dovezi de la cel puțin 120 de martori. 10. Procesul a început la 17 martie 2004. Curtea de judecată a avut în medie trei audieri pe lună. 11. În cursul procesului de detenție a reclamantului a fost prelungită de Curtea Regională și Curtea de Apel din Gdańsk (Sād Apelacyjny ) de mai multe ori. Curtea s-a bazat pe motivele anterioare, menționând, de asemenea, necesitatea de a încheia procedurile și, în special, de a se asigura că numeroasele co-accusate și martorii au fost interogați. 12. Apelurile reclamantului împotriva deciziilor de prelungire a detenției și împotriva ordinului de detenție, precum și toate cererile sale ulterioare de eliberare și apeluri împotriva refuzurilor de a-l elibera, nu au avut succes. 13. În special, la 31 iulie 2006, reclamantul a formulat o cerere de ridicare sau de înlocuire a unei alte măsuri preventive. El a menționat faptul că rolul său în banda criminală organizată a fost marginal și că procesul de obținere a dovezilor a fost finalizat cu succes. La 17 august 2006, Curtea Regională a respins cererea. 14. La 15 noiembrie 2006, Curtea Regională Gdańsk a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la opt ani de închisoare. Hotărârea a devenit finală, începând cu 28 noiembrie 2006, reclamantul a informat Curtea Regională Gdańsk că nu va face apel. aresztowanie tymczasowe ), motivele pentru prelungirea, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” ( środki zapobiegawcze ) sunt prezentate în hotărârile Curții în cazul: Gołek c. Polonia , nr. 31330/02 , §§ 27-33, 25 aprilie 2006, și Celejewski c. Polonia , nr. 17584/04 , §§ 22-23, 4 august 2006. ARTICOLUL 5 ARTICOLUL 3 AL CONVENȚIEI 16. Reclamantul s-a plâns că lungimea detenției sale în reținere era excesivă. El se bazează pe art. 5 § 3 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, citește după cum urmează: „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alin. (c) din prezentul articol este ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” 17. Guvernul a contestat acest argument. Admisibilitate 18. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada de merire care trebuie luată în considerare 19. Detenția reclamantului a început la 2 martie 2003, când a fost arestat pe baza suspiciunilor de jaf armat și furt comis într-o bandă criminală organizată. La 15 noiembrie 2006, Curtea Regională de Gdańsk l-a condamnat ca fiind acuzat. 20. De la acea dată a fost reținut „după condamnare de către o instanță competentă”, în sensul articolului 5 § 1 litera (a) și, în consecință, această perioadă de detenție se află în afara domeniului de aplicare al articolului 5 § 3 (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 104, CEDO 2000 XI). 21. În consecință, perioada care urmează să fie luată în considerare este de trei ani, opt luni și douăsprezece zile. Raportul părților (a) Reclamantul 22. Reclamantul a susținut că, ca urmare a întârzierilor în cadrul procedurii sale în cazul său, durata deținerii anterioare a fost irezonabilă. (b) Guvernul 23. Guvernul a susținut că detenția anterioară a reclamantului a îndeplinit cerințele articolului 5 § 3. Aceste motive au fost, în special, suspiciunile puternice că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat, natura gravă a infracțiunilor și gravitatea pedepsei anticipate. În plus, Guvernul a susținut că cazul a fost complex. 24. Guvernul a susținut, de asemenea, că autoritățile naționale au demonstrat diligența corectă și că a fost necesară menținerea reclamantului în custodie pentru a-l împiedica să evadeze justiția și să modifice dovezile. 25. În sfârșit, în opinia Guvernului, cauza reclamantului nu a dezvăluit niciun motiv de eliberare din detenție enumerat la art. 259 din Codul de Procedință Penală. Evaluarea (a) Principiile generale 26. Curtea observă că principiile generale privind dreptul „la judecată într-un timp rezonabil sau pentru a elibera procesul în suspensie”, astfel cum este garantat de art. 5 § 3 din Convenție, au fost declarate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła, citate mai sus, §§§ 110 și seq., ECHR 2000 XI, și McKay c. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006-X, cu alte referințe). (b) Aplicarea principiilor de mai sus în acest caz 27. În deciziile lor privind detenția reclamantului, autoritățile, în plus față de suspiciunile rezonabile împotriva acestuia, se bazează în principal pe trei motive, și anume pe natura gravă a infracțiunilor pe care le-a fost acuzat, pe severitatea pe care le-a fost responsabil și pe necesitatea de a asigura conduita corectă a procedurii. 28. Reclamantul a fost acuzat de furt armat și furt comis într-o bandă criminală organizată (a se vedea punctele 6-7 mai sus). În opinia Curții, este necesar să se țină seama de faptul că cazul în care un membru al unei astfel de bande criminale ar trebui să fie luat în considerare în evaluarea respectării articolului 5 § 3 (a se vedea Bāk v. Polonia , nr. 7870/04, § 57, CEDH 2007-...). Curtea acceptă că suspiciunile rezonabile împotriva reclamantului de a fi comis infracțiuni grave ar fi putut inițial justifica detenția sa. În plus, necesitatea de a obține dovezi voluminoase pentru a determina gradul presupus de responsabilitate a fiecăruia dintre inculpați, care făcea parte dintr-o bandă penală și împotriva cărora au fost depuse numeroase acuzații de infracțiuni grave, 30. Într-adevăr, în cazurile în care este vorba de grupuri criminale organizate, riscul ca un deținut, dacă este eliberat, să poată avea presiuni asupra martorilor sau a altor persoane co-acusate sau să obstrucționeze procedura este adesea, prin natura lucrurilor, ridicat. 31. În plus, în conformitate cu autoritățile, probabilitatea impunerii unei sentințe severe asupra reclamantului a creat o presupunere că reclamantul ar obstrucționa procedurile. Cu toate acestea, Curtea ar reitera faptul că, în timp ce severitatea sentinței confruntate este un element relevant în evaluarea riscului de absolvire sau de recidivă, gravitatea acuzațiilor nu poate justifica de el însuși perioade lungi de detenție în recludere (a se vedea Michta c. Polonia, nr. 13425/02, §§§ 49, 4 mai 2006). 32. În timp ce toate aceste factori de mai sus ar putea justifica chiar și o perioadă relativ lungă de detenție, acestea nu au dat instanțelor interne o putere nelimitate de a prelungi această măsură. În acest context, Curtea ar observa că, până la data condamnării sale la prima instanță, reclamantul a petrecut deja mai mult de trei ani și opt luni în detenție preliminară (a se vedea punctul 14 de mai sus). 33. Având în vedere cele de mai sus, ținând seama chiar și de faptul că instanțele au fost confruntate cu sarcina deosebit de dificilă de a încerca un caz care implică o bandă criminală organizată, Curtea concluzionează că motivele furnizate de autoritățile interne nu ar putea justifica perioada generală de detenție a reclamantului. În aceste circumstanțe, nu este necesar să se examineze dacă procedurile au fost desfășurate cu o diligență specială. 34. În consecință, a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție. II. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 35. Reclamantul a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 6 § 1 din cauza lungii excesive a procedurii și s-a plâns, în conformitate cu art. 6 §§ §§ 1 și 3, că procedura era nedrept. 36. În ceea ce privește plângerea privind lungimea excesivă a procedurii, Curtea observă că prezenta cerere a fost depusă în fața Curții în timp ce procedura relevantă a fost în așteptare în fața instanței interne. Prin urmare, reclamantul a putut depune o plângere cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii cu instanța internă relevantă, în conformitate cu dispozițiile generale ale Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki 37. Curtea a examinat deja acest remediu în sensul articolului 35 § 1 din Convenție și a constatat că aceaceasta a fost eficace în ceea ce privește plângerile privind durata excesivă a procedurii judiciare în Polonia. În special, a considerat că a fost atât în măsură să împiedice presupusa încălcare a dreptului la o audiere într-un timp rezonabil sau în continuare, cât și să furnizeze o soluție adecvată pentru orice încălcare care a avut loc deja (a se vedea Charzyński c. Polonia (dec.), nr. 15212/03, §§ 36-42, CEDO 2005-V). În acest caz, reclamantul nu a reușit să beneficieze de acest remediu. 38. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea căilor interne de recurs. 39. Curtea a examinat plângerile reclamantului cu privire la presupusa nedreptate a procedurii; în acest sens, Curtea observă că reclamantul nu a depus un recurs împotriva hotărârii Curții Regionale Gdansk din 15 noiembrie 2006 (a se vedea punctul 14). Prin urmare, această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a recourslor interne. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 40. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite să se facă numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 41. Reclamantul a solicitat 300 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 42. Guvernul a contestat această afirmație. 43. Curtea consideră că reclamantul a suferit prejudiciu moral care nu este suficient de compensate de constatarea unei încălcări a Convenției. Având în vedere circumstanțele cazului și efectuarea evaluării sale pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamantului 1 500 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 44. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea privind lungimea excesivă a detenției anterioare a reclamantului admisibilă și restul cererii inadmisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție. Decembrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza
FOURTH SECTION
GULCZYŃSKI v. POLAND
(Application no. 33176/06)
2 December 2008
FINAL
02/03/2009
This judgment may be subject to editorial revision.
In the case of Gulczyński v. Poland,
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
judges,
and Lawrence Early,
Section Registrar
,
Having deliberated in private on 13 November 2008,
Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
1.
The case originated in an application (no. 33176/06) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Mr Sebastian Gulczyński (“
the
applicant
”), on 8 August 2006.
2.
The applicant was represented by Ms A. Pietras, a lawyer practising in Gdynia. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wolasiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.
3.
The applicant alleged, in particular, that his detention on remand had exceeded a “reasonable time” within the meaning of Article 5 § 3 of the Convention.
4.
On 27 September 2007 the President of the Fourth Section of the Court decided to give notice of the application to the Government. It was also decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility (Article 29 § 3).
I.
5.
The applicant was born in 1976 and lives in Gdańsk.
6.
On 2 March 2003 the applicant was arrested on suspicion of armed robbery and theft committed as part of an organised criminal gang.
7.
On 3 March 2003 the Gdańsk Regional Court (
Sąd
Okręgowy
) ordered his pre-trial detention. It referred to the likelihood that the applicant had committed the offences with which he had been charged. It further considered that there was a reasonable risk that the applicant would obstruct the investigation by inducing witnesses to give false testimony.
8.
In the course of the investigation the applicant’s detention was prolonged by the Regional Court several times. The court referred to the likelihood of a severe sentence of imprisonment being imposed on the applicant and the complexity of the case. It relied on the fact that there were no circumstances to justify the application of a different preventive measure.
9.
On 20 November 2003 the Gdańsk Regional Prosecutor (
Prokurator Okręgowy
) indicted the applicant together with 13 other persons on charges of armed robbery, fraud, destruction of documents and theft committed as part of an organised criminal gang. The prosecutor asked the court to hear evidence from at least 120 witnesses.
10.
The trial began on 17 March 2004. The trial court held on average three hearings per month.
11.
In the course of the trial the applicant’s detention was prolonged by the Regional Court and the Gdańsk Court of Appeal (
Sąd
Apelacyjny
) several times. The court relied on the previous grounds. It also referred to the need to conclude the proceedings and in particular to ensure that the numerous co-accused and witnesses were questioned.
12.
The applicant’s appeals against the decisions extending his detention and against the detention order, and all his subsequent, numerous applications for release and appeals against refusals to release him, were unsuccessful.
13.
In particular, on 31 July 2006 the applicant made an application for his detention to be lifted or replaced by another preventive measure. He referred to the fact that his role in the organised criminal gang had been marginal and that the process of obtaining evidence had been successfully completed. On 17
August
2006 the Regional Court dismissed the application.
14.
On 15 November 2006 the Gdańsk Regional Court convicted the applicant as charged and sentenced him to eight years’ imprisonment. The judgment became final, as on 28 November 2006 the applicant informed the Gdańsk Regional Court that he would not appeal.
II.
RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE
15.
The relevant domestic law and practice concerning the imposition of detention on remand (
aresztowanie tymczasowe
), the grounds for its prolongation, release from detention and rules governing other, so-called “preventive measures” (
środki zapobiegawcze
) are set out in the Court’s judgments in the cases of:
Gołek v. Poland
, no. 31330/02, §§ 27-33, 25
April 2006, and
Celejewski v.
Poland
, no. 17584/04, §§ 22-23, 4 August 2006.
I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 3 OF THE CONVENTION
16.
The applicant complained that the length of his detention on remand had been excessive. He relied on Article
5 §
3 of the Convention, which, in so far as relevant, reads as follows:
“Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph
1
(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”
17.
The Government contested that argument.
A.
Admissibility
18.
The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
B.
Merits
1.
Period to be taken into consideration
19.
The applicant’s detention started on 2 March 2003, when he was arrested on suspicion of armed robbery and theft committed as part of an organised criminal gang. On 15 November 2006 the Gdańsk Regional Court convicted him as charged.
20.
From that date he was detained “after conviction by a competent court”, within the meaning of Article 5 § 1 (a) and, consequently, that period of his detention falls outside the scope of Article 5 § 3 (see
Kudła v.
Poland
[GC], no.
30210/96, §
‑
XI).
21.
Accordingly, the period to be taken into consideration amounts to three years, eight months and twelve days.
2.
The parties’ submissions
(a)
The applicant
22.
The applicant submitted that as a result of the delays in the proceedings in his case, the length of his pre-trial detention had been unreasonable.
(b)
The Government
23.
The Government submitted that the applicant’s pre-trial detention had satisfied the requirements of Article 5 § 3. It had been justified by “relevant” and “sufficient” grounds. These grounds were, in particular, the strong suspicion that the applicant had committed the offences with which he had been charged, the serious nature of the offences and the severity of the anticipated penalty. Moreover, the Government submitted that the case had been complex.
24.
The Government further argued that the domestic authorities had shown due diligence and that keeping the applicant in custody had been necessary in order to prevent him from evading justice and tampering with evidence.
25.
Finally, in the Government’s opinion the applicant’s case had not disclosed any of the grounds for release from detention listed in Article 259 of the Code of Criminal Procedure.
3.
The Court’s assessment
(a)
General principles
26.
The Court observes that the general principles regarding the right “to
trial within a reasonable time or to release pending trial”, as guaranteed by Article 5 § 3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,
Kudła
, cited above, §§
110 et seq., ECHR 2000
‑
XI, and
McKay v. the United Kingdom
[GC], no.
543/03, §§ 41-44, ECHR 2006-X, with further references).
(b)
Application of the above principles in the present case
27.
In their decisions on the applicant’s detention, the authorities, in addition to the reasonable suspicion against him, relied principally on three grounds, namely the serious nature of the offences with which he had been charged, the severity of the penalty to which he was liable, and the need to ensure the proper conduct of the proceedings.
28.
The applicant was charged with armed robbery and theft committed as part of an organised criminal gang (see paragraphs 6-7 above). In the Court’s view, the fact that the case concerned a member of such a criminal gang should be taken into account in assessing compliance with Article 5 §
3 (see
Bąk v. Poland
, no. 7870/04, §
29.
The Court accepts that the reasonable suspicion against the applicant of having committed serious offences could initially have warranted his detention. In addition, the need to obtain voluminous evidence to determine the degree of the alleged responsibility of each of the defendants, who had been part of a criminal gang and against whom numerous charges of serious offences were laid,
constituted valid grounds for the applicant’s initial detention.
30.
Indeed, in cases such as the present one concerning organised criminal groups, the risk that a detainee, if released, might bring pressure to bear on witnesses or other co-accused or might otherwise obstruct the proceedings is often, by the nature of things, high.
31.
Furthermore, according to the authorities, the likelihood of a severe sentence being imposed on the applicant created a presumption that the applicant would obstruct the proceedings. However, the Court would reiterate that, while the severity of the sentence faced is a relevant element in the assessment of the risk of absconding or reoffending, the gravity of the charges cannot by itself justify long periods of detention on remand (see
Michta v.
Poland
, no. 13425/02, §§ 49, 4 May 2006).
32.
While all those above factors could justify even a relatively long period of detention, they did not give the domestic courts an unlimited power to prolong this measure. In this context, the Court would observe that by the date of his first-instance conviction the applicant had already spent more than three years and eight months in pre-trial detention (see paragraph 14 above).
33.
Having regard to the foregoing, even taking into account the fact that the courts were faced with the particularly difficult task of trying a case involving an organised criminal gang, the Court concludes that the grounds given by the domestic authorities could not justify the overall period of the applicant’s detention. In these circumstances it is not necessary to examine whether the proceedings were conducted with special diligence.
34.
There has accordingly been a violation of Article 5 § 3 of the Convention.
II.
35.
The applicant also alleged a breach of Article 6 § 1 on the ground of the excessive length of the proceedings. He further complained, under Article 6 §§ 1 and 3, that the proceedings had been unfair.
36.
As regards the complaint about the excessive length of the proceedings, the Court observes that the present application was lodged with the Court while the relevant proceedings were pending before the domestic court. It was thus open to the applicant to lodge a complaint about the unreasonable length of the proceedings with the relevant domestic court in accordance with the general provisions of the Law of 17
June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (
Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w
postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki
).
37.
The Court has already examined that remedy for the purposes of Article
35 § 1 of the Convention and found it to be effective in respect of complaints about the excessive length of judicial proceedings in
Poland. In particular, it considered that it was capable both of preventing the alleged violation of the right to a hearing within a reasonable time or its continuation, and of providing adequate redress for any violation that had already occurred (see
Charzyński v.
Poland
(dec.), no. 15212/03, §§ 36-42, ECHR 2005-V). In the present case, the applicant failed to avail himself of this remedy.
38.
It follows that this part of the application must be rejected under Article
35 §§
1 and
4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.
39.
The Court has examined the applicant’s complaints about the alleged unfairness of the proceedings. In this respect the Court observes that the applicant failed to lodge an appeal against the judgment of the Gdansk Regional Court of 15 November 2006 (see paragraph 14). Accordingly, this complaint must be rejected under Article
35 §§
1 and
4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.
III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
40.
Article 41 of the Convention provides:
“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
A.
Damage
41.
The applicant claimed 300,000 euros (EUR) in respect of non
‑
pecuniary damage.
42.
The Government contested this claim.
43.
The Court considers that the applicant suffered non-pecuniary damage which is not sufficiently compensated by the finding of a violation of the Convention. Considering the circumstances of the case and making its assessment on an equitable basis, the Court awards the applicant EUR
1,500 under this head.
B.
Costs and expenses
44.
The applicant submitted no claim for costs and expenses.
C.
Default interest
45.
The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
1.
Declares
the complaint concerning the excessive length of the applicant’s pre-trial detention admissible and the remainder of the application inadmissible;
2.
Holds
that there has been a violation of Article 5 § 3 of the Convention;
3.
Holds
(a)
that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article
44
§
2 of the Convention, EUR 1,500 (one thousand five hundred euros) in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, to be converted into Polish zlotys at the rate applicable at the date of the settlement;
(b)
that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;
4.
Dismisses
the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.
Done in English, and notified in writing on 2
December 2008, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Registrar
President