ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 35/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 29 aprilie 2016 înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, să dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 30 decembrie 2015, a raportului de inspecție fiscală nr. x din 30 decembrie 2015 și a dispoziției de măsuri nr. x din 30 decembrie 2015 emise de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a actelor mai sus identificate.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința nr. 91/2016 din 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, și, în consecință, a fost dispusă suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 30 decembrie 2015, a raportului de inspecție fiscală nr. x din 30 decembrie 2015 și a dispoziției de măsuri nr. x din 30 decembrie 2015 emise de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în ce privește debitul principal de 4.657.075 RON și accesoriile aferente, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a actelor mai sus identificate.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6000 RON cheltuieli de judecată reduse.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta, fiind invocate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de fond nu a motivat raționamentul ce a condus la respingerea susținerilor pârâtei AJFP Brașov, în sensul că nu a analizat apărările formulate și a arătat că astfel soluția pronunțată nu este motivată.

De asemenea, recurenta a arătat că în cauză instanța de fond nu a indicat în concret care sunt acele motive care se circumscriu noțiunii de caz bine justificat, ci a avut în vedere doar chestiuni generale, fără a indica în concret care este textul de lege încălcat. S-a arătat că, de altfel, este evident că în speță nu se poate vorbi despre un caz bine justificat, atâta timp cât obligațiile fiscale au fost stabilite pe baza dispozițiilor legale în vigoare.

Cu privire la condiția pagubei iminente s-a arătat că reclamanta nu a probat prin documente faptul că o executare a obligației l-ar perturba în așa mare măsură încât să-i genereze o gravă dificultate. S-a arătat că simpla invocare a faptului că patrimoniul reclamantei va avea de suferit prin declanșarea procedurii de executare silită în vederea recuperării obligațiilor fiscale nu este suficientă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă în sensul că hotărârea instanței de fond nu este motivată, întrucât instanța a analizat argumentele prezentate de părți și a prezentat considerentele pentru care a pronunțat hotărârea.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."

Înalta Curte în deplin acord cu instanța de primă jurisdicție reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de intimata-reclamantă sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, iar recurenta-pârâtă nu a adus argumente în dovedirea contrariului în cadrul motivelor de recurs formulate.

Cercetând în aparență indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte reține că acestea se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Această apreciere are în vedere soluția dată de instanța de fond în acțiunea ce face obiectul anulării actelor administrativ fiscale, obiect al cererii de suspendare de față.

Astfel, acțiunea de fond ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București a fost admisă în parte, prin Sentința civilă nr. 757 din 7 martie 2017, în sensul că a fost anulată în parte Decizia nr. 223 din 01 septembrie 2016 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a fost anulată în parte Decizia de impunere nr. x din 30 decembrie 2015 emisă de DGRFP Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata TVA suplimentar în valoare de 4.569.043 RON, precum și a accesoriilor aferente.

Având în vedere hotărârea pronunțată pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că se confirmă susținerile reclamantei în sensul că există indicii ce conturează îndoiala serioasă asupra legalității actelor administrative care constituie obiectul cererii de suspendare executare.

Totodată, Înalta Curte reține că este îndeplinită și cerința privind producerea unei pagube iminente, în condițiile în care societatea a motivat și probat prin înscrisurile depuse în susținerea cererii acest fapt.

Constatând că nu sunt indicii privind incidența în cauză a cazurilor de casare invocate, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva Sentinței nr. 91/2016 din 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT